Juramantul lui Hipocrat sau carnetul de partid?

Am avut prilejul sa particip la o intrunire la care a fost invitat si cineva numit pe criterii politice, pe o functie destul de importanta. Au vorbit cativa, apoi s-a facut liniste. Urma sa cuvanteze… persoana. Dupa ce a inghitit o mina serioasa si a scos din maneca un sac plin cu importanta formata printre stegulete electorale, a inceput sa defileze… cuvinte. Frumos legate intre ele, cu punct si virgula, cu intonatie de orator versat.

Cand a terminat prima fraza, mi-am dat seama ca este pe langa subiect. Am inceput sa fiu atent la expresia celor din jur. Unii isi faceau de lucru. Altii priveau in jos, cautand un punct care sa le confere puterea de a nu izbucni in ras. Cateva zambete de apreciere falsa au fost aruncate la sfarsitul discursului. Cutremurator! Se intampla in zilele noastre!

Nu pot sa spun ca nu exista si persoane pricepute, care au fost numite politic, dar daca zece sau cincizeci la suta dintre ele sunt doar… capuse pentru sistemul respectiv, de ce riscam?

De ce ar trebui la Ministerul Sanatatii un politician? Acesta isi mai ia si secretari de stat colegi de partid si le ia aerul la toti specialistii. Apar urgente dubioase de achizitionarea unor medicamente sau aparatura medicala, se simt presiuni la licitatii. Comisioanele alearga precum gandacii pe pereti, cautand destinatarul din dinastia capuselor.

Prin concurs domnilor, prin concurs ar trebui sa fie numiti ministrii! Sa avem si noi incredere maxima in omul acela, in felul cum se folosesc banii pe care-i dam pentru sanatatea noastra. Sa stim ca il doare cu adevarat locul fruntas pe care il ocupa tara noastra la mortalitatea infantila, ca nu mai importa vaccinuri care sa faca rau copiilor nostri.

Ce poate fi mai dureros decat sa fii nevoit sa intri la un sef care nu stapaneste domeniul? Ce poti sa-i prezinti? Cum te poate intelege?

De ce nu se interzice doctorilor sa poata adera la partide politice? S-ar ingradi libertatile individului? Inseamna ca tot ce se intampla acum in spitale este in numele democratiei? Atunci va fi ca si pana acum. Vine un ministru, impune o anume linie, pleaca pe neasteptate dupa ce a cheltuit bani si a consumat forta de munca a subalternilor pe care i-a lasat intrebandu-se daca a doua zi vor scrie tot de la stanga la dreapta.

Il urmeaza altul, de la alt partid, care rade partial sau tot si pe toti. Si pune paturile in saloane pe diagonala, sau instituie sensul giratoriu acolo unde se intersecteaza holurile pe care circula pacientii. Un amalgam plin de interese meschine care s-a copt in atatia ani, pe care multi doctori si asistenti isi dau seama ca nu are rost sa-l mai descifreze si aleg sa ingrijeasca bolnavi in alte tari.