La mulți ani România! La mulți ani români! Să fiți sănătoși!

La 1 decembrie 1918 „s-a vestit lumii, prin hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I”, ne spune istoricul Nicolae Iorga, participant la eveniment.

Este 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Românii de pretutindeni sărbătoresc această zi, cu respect. Au trecut 103 de ani de la Marea Unire, iar în fiecare an, în această zi ne amintim cu mândrie și recunoștință că suntem româmâni și că nu trebuie să uităm să aducem un omagiu celor 800.000 de înaintași, militari și civili care și-au dat viața pentru întregirea țării, uciși de gloanțe, de boli, de frig și de foame.

Anul trecut, Ziua Națională a fost celebrată într-un mod cu totul atipic, marcat puternic de pandemia de COVID-19 și de restricțiile impuse pentru a limita răspândirea virusului.

Anul acesta, parcă și coronavirusul s-a lăsat înduplecat și ne-a lăsat măcar pentru o vreme să mai respirăm în voie, iar Soarele, îndemnat și el, parcă de un resort divin, ne ajută să ne bucurăm de Ziua Națională. Armata română a pregătit o paradă demnă de o așa zi importantă, la Arcul de Triumf, în București și la Alba Iulia, cetatea reîntregirii neamului, dar și în toate garnizoanele din țară. Ce-i drept, și acum trebuie respectate anumite reguli de protecție împotriva coronavirusului, dar tradiționalele defilări, așteptate cu atât de multă bucurie de milioane de români, au loc în mai toate orașele mari din țară, dar și prin „cele străinătățuri” în care românii aflați la învățătură, la muncă sau în teatrele operaționale, deși departe de țară, nu au uitat că astăzi sărbătorim Ziua Națională a României.

La Mulți Ani România! La mulți ani, români! Să fiți sănătoși!

„Trăiască România Dodoloață!” 

România dodoloată

Este este una dintre cele mai sincere, mai spontane urări făcute țării, de Ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Pare a concentra, în simplitatea ei, toată substanţa „sentimentului românesc al fiinţei”. Urarea aparține unui copil, dar filosoful și poetul Lucian Blaga este cel care a făcut ca acest fapt să rămână în conştiinţa colectivă peste un veac. În 1918, când a participat la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, Blaga avea 23 de ani. Impresiile şi emoţia acelui moment au fost consemnate în volumul autobiografic „Hronicul şi cântecul vârstelor”, publicat mult mai târziu. „Pentru marea, istorica Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde s-a hotărât alipirea Transilvaniei la patria-mamă, n-a fost nevoie de o deosebită pregătire a opiniei publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani. În dimineaţa zilei de 1 Decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi (…) pe jos şi cu căruţele. (…) La Alba Iulia nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Lionel, care era în delegaţie, a intrat. Am renunţat cu o strângere de inimă şi mă consolam cu speranţa că voi afla de la fratele meu cuvânt despre toate. Aveam în schimb avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. (…) Seara, în timp ce ne întorceam cu aceeaşi trăsură la Sebeş, atât eu cât şi fratele meu ne simţeam purtaţi de conştiinţa că pusesem temeiurile unui alt Timp cu toate că n-am făcut decât să «participăm», tăcuţi şi insignifianţi, la un act ce se realiza prin puterea destinului. (…) Când dăm să ieşim din sat (lancrăm – satul natal al poetului n.r.), numai ce auzim dintr-o curte, neaşteptat, în noapte, un strigăt de copil:«Trăiască România dodoloaţă!»”, scrie Lucian Blaga, arătându-ne astfel cum, România Mare, România Unită, România Întreagă, a cărei putere trebuie căutată în zonele profunde ale existenţei noastre ca popor, este redată, poate, în cele mai potrivite cuvinte, de un copil.

Grădina Maicii Domnului

Se spune că România este „Grădina Maicii Domnului”, iar mulți au aflat asta abia în 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea în 1999, a spus asta cu ocazia primei sale vizite într-o ţară majoritar ortodoxă, România. A afirmat-o, în 2019, și Papa Francisc, când ne-a vizitat țara.

„Grădina Maicii Domnului” este asimilată de creştinii ortodocşi, în general, ansamblului monastic de pe Muntele Athos, dar în tradiția noastră creștină, încă din secolul al XV-lea se spune că România este „Grădina Maicii Domnului”. Acest apelativ are la bază o minune petrecută pe vremea Sfântului Cuvios Iosif, care după ce se „nevoise” în peşterile din Valea Iordanului, şi-a luat ucenicii şi s-a întors în locurile natale, retrăgându-se pe Muntele Bisericanilor din judeţul Neamţ, unde va ridica un schit. În 1498, biserica a fost jefuită şi incendiată de turci, iar Iosif împreună cu cei nouă călugari a vrut să plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Grădina Maicii Domnului”.

Cei zece monahi n-au apucat a face însă prea mulţi paşi, pentru că au fost opriţi de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a coborât plină de lumină din crengile unui stejar. „Din stejarul respectiv, pe care credincioşii puneau adesea icoana Maicii Domnului, le-a spus Ea călugărilor: «Nu mai mergeţi la Muntele Athos, pentru că şi aici este grădina Mea». Şi de-atunci s-a spus că şi România este «Grădina Maicii Domnului»”, a amintit Patriarhul Daniel într-una din predicile sale.

 

Acoperământul Maicii Domnului

Reprezentare iconografică în biserica   Așezământului românesc din Ierusalim

Se spune că ulterior, călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, care s-a păstrat cu sfințenie, până astăzi. O altă versiune este că icoana ar fi fost realizată chiar de Cuviosul Iosif de la Bisericani. În locul respectiv, ei au înălţat o bisericuţă din lemn, iar după câţiva ani, cu ajutorul voievodului Ştefan cel Mare şi al urmaşului său, Ştefăniţă Vodă, a fost zidită Mănăstirea de piatră de la Bisericani.

Rădăcinile stejarului se află și acum la Bisericani, într-o biserică nouă, sfințită de Patriarhul României pe vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, pe 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la apariția Maicii Domnului. „Icoana Maicii Domnului, găsită în scorbură, s-a făcut renumită prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abătute asupra oamenilor. Icoana de la Bisericani are şi darul de a curma suferinţele celor care suferă de boli ale plămânilor”, menționează ziarullumina.ro.

În anul 1998, pe locul unde s-ar fi arătat Maica Domnului s-a construit un paraclis cu hramul „Acoperamântul Maicii Domnului”, care cuprinde şi trunchiul stejarului cu icoana. Buturuga iese prin pardoseala paraclisului, şi este protejată de un cub de sticlă.

În semn de recunoaştere a faptelor miraculoase de la Bisericani, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a proclamat, la 5 iunie 2008, canonizarea cuvioşilor Iosif şi Chiriac, cei cărora li s-a arătat Fecioara Maria în stejar.