Lipsa produselor radiofarmaceutice, o probemă gravă a sistemului românesc de sănătate
Problema a fost pusă pe tapet de specialiștii în domeniu, în cadrul unei conferințe organizate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară.
O problemă mai puțin dezbătură în spațiul public, în comparație cu criza de medicamente sau cea de vaccinuri, a fost prezentată în cadrul unei conferințe dedicate medicinei nucleare.
La evenimentul organizat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară, în parteneriat cu Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, problema lipsei produselor radiofarmaceutice a fost intens dezbătută. Preşedintele Societăţii Române de Medicină Nucleară şi Imagistica Moleculară, medicul Raluca Mititelu, a atras atenția asupra faptului că un număr important de substanţe radiofarmaceutice necesare pentru diagnostic şi tratament nu sunt disponibile în România. Radiofarmaceuticele marcate cu Indiu, 123I-Ioflupan pentru diagnosticul bolii Parkinson, kitt-urile pentru scintigrafie cerebrală de perfuzie sau pentru examenele PET cerebrale de diagnostic al bolilor neurodegenerative, radionuclizi utilizaţi în terapie ca 223-Radiu sau 177 – Lutetiu sunt doar câteva exemple date de medicul specialist, care a precizat că lista este mult mai lungă. „Importantă este menţionarea faptului că aceste substanţe sunt disponibile şi autorizate în alte ţări ale UE, dar din diverse motive nu sunt disponibile pentru pacienţii noştri. Sunt proceduri greoaie şi costisitoare de autorizare a utilizării acestora în laboratoare, costuri ridicate de obţinere a autorizărilor de la ANMDM”, a mai adăugat dr. Raluca Mititelu.
Dr. Raluca Mititelu
În acest context, medicul a declarat că este nevoie să se dezvolte o colaborare între toţi factorii implicaţi pe plan naţional, pentru a asigura necesarul de radiofarmaceutice, atât pentru diagnostic cât şi pentru terapie, la preţuri accesibile şi cu asigurarea unei aprovizionări ritmice şi constante.
O altă problemă adusă în discuție în cadrul conferinței este legată de închiderea unui mare număr de laboratoare de medicină nucleară din sistemul public, în ultimii ani, dar şi de absenţa reînnoirii echipamentelor în multe din laboratoarele din sistemul public, principala cauză fiind de natură financiară.
Totodată, dr. Raluca Mititelu spune că un număr de investigaţii esenţiale pentru stabilirea progresului sau răspunsului la tratament nu sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate şi nici prin programe ale Ministerului Sănătăţii, între exemple fiind scintigrafia cu receptori somatostatinici sau terapia tumorilor hepatice cu microsfere radiomarcate. „Din acest motiv, în multe cazuri, pacienţii se adresează centrelor medicale din afara ţării, cu costuri uriaşe, atât în ceea ce priveşte rambursarea ulterioară, dar şi în ceea ce priveşte costurile suportate de familiile aparţinătoare, deja împovărate de îngrijirea unui membru al familiei suferind de o boală gravă”, subiniază aceasta.
În România există, în prezent, 33 de laboratoare de medicină nucleară, dintre care 24 în sistemul public și 9 în sistemul privat, în care îşi desfăşoară activitatea circa 60 de medici specialişti şi primari. De asemenea, sunt disponibile nouă echipamente PET-CT dintre care doar unul singur în sistemul public și opt în privat şi 7 aparate SPECT-CT. În numai patru din centrele de medicină nucleară din ţară se efectuează terapie radioizotopică, iar cele mai mari limitări ale domeniului sunt reprezentate de accesul limitat la substanţele radiofarmaceutice.
„Pentru medicina nucleară convenţională se utilizează în prezent doar 99m -Tc şi 131-I, iar pentru PET-CT, exclusiv 18F – FDG. Cele patru centre de terapie radionuclidica efectuează aproape exclusiv terapia patologiei tiroidiene cu 131 – I, în foarte puţine cazuri terapie paliativă a metastazelor osoase cu 89 – Sr. Alte limitări sunt reprezentate de constrângerile financiare care au dus la închiderea unui mare număr de laboratoare de medicină nucleară din sistemul public în ultimii ani, dar și absenţa reînnoirii echipamentelor în multe din laboratoarele din sistemul public. Alte limitări ale dezvoltării şi utilizării domeniului sunt reprezentate de preţul foarte redus de decontare al investigaţiilor de medicină nucleară, de multe ori sub preţul de cost al investigaţiei în sine şi al substanţelor utilizate”, a punctat președintele Societăţii Române de Medicină Nucleară şi Imagistica Moleculară.
