Lumea medicală buzoiană, din nou în doliu. A plecat la îngeri RODICA VLAD, una din cele mai iubite și mai respectate asistente medicale

UPDATE: Cei care au cunoscut-o și vor să-i aducă un ultim omagiu o pot face la capela Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Cartirul Broșteni, unde va avea loc și slujba de înmormântare sâmbătă, 12.06.2021, la ora 12:00. Va fi condusă pe ultimul drum la Cimitirul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (in și cânepă), unde-și va dormi somnul de veci…

***

Azi noapte, boala crâncenă cu care s-a luptat luni întregi i-a stins pentru totdeauna zâmbetul cu care timp de 40 de ani a alinat suferința a mii de pacienți în Spityalul Județean de Urgență Buzău și vorba blândă cu care a educat generații întregi de asistenți medicali.

 

Personalul secției Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Buzău și întreaga lume medicală buzoiană sunt în doliu. Lacrimile și suferința au pus stăpânire pe medicii, asistenții medicali și infirmierele celei mai mari unități medicale din județ. Azi noapte, RODICA VLAD, asistenta medicală al cărei chip era mereu zâmbitor și a cărei disponibilitate a fost marcată mai bine de 30 de ani de empatie și bunăvoință și-a luat adio de la această lume, după o cumplită suferință care i-a scurtat drumul prin această viață la puțin peste 60 de ani.

S-a stins discret, ca o flacăra unei lumânări după ce a ars toată ceara, deși își dorea enorm să trăiască și a sperat într-o minune până în ultima clipă. Boala ei a măcinat-o ca un dușman tăcut care nu s-a lăsat descoperit decât când a fost prea târziu, iar medicii nu au mai putut s-o ajute, deși au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a o salva. Au fost nevoiți să accepte, în final, că în fața destinului sunem cu toții neputincioși.

Cine a cunoscut-o pe RODICA VLAD știe că era aproape tot timpul cu zâmbetul pe buze, era „pansamentul bun de pus pe rană” și nu refuza niciodată să dea o mână de ajutor dacă era solicitată. Deși pe de altă parte era fermă atunci când cerea să fie îndeplinită o sarcină sau dacă lua o decizie, era ascultată întotdeauna cu drag, pentru că toată lumea știa că ea muncea mai mult decât oricine, fără să se plângă vreodată.

 

RODICA VLAD s-a angajat în Spitalul Județean Buzău în 1974, pe secția Chirurgie, condusă de renumitul medic chirurg Mihai Aronescu. Provenită din vechea școală medicală, când asistentele medicale erau pregătite cu adevărat să fie mâna dreaptă a medicului, a fost remarcată și apreciată de medicul șef de secție nu doar pentru calitățile ei profesionale, ci și pentru capacitatea de bun organizator, astfel că în 1983 i-a încredințat responsabilitatea de asistentă-șefă a secției, pe care și-a îndeplinit-o cu succes până în anul 2000, când cele două secții de Chirurgie s-au unit, sub conducerea altui mare nume al chirurgiei buzoiene, dr. Marius Anastasiu.

„La început a venit la noi în secție ca asistentă medicală, dar la un moment dat, prin 2008, am rugat-o să preia funcția de asistentă șefă, pentru că avea toate calitățile necesare, era o profesionistă desăvârșită, avea o experiență frumoasă și avea o gândire foarte bine organizată. A acceptat, iar pentru că în 2009 era nevoie de director de îngrijiri medicale la Spitalul Județean de Urgență, am recomandat-o din toată inima și, de la 21 ianuarie a ocupat acest post de conducere, cu delegație. În 2011, când s-a organizat concurs, a promovat cu brio și a continuat să fie director de îngrijiri până ân 2014, când s-a pensionat. Și-a continuat activitatea de cadru didactic la o școală postliceală sanitară din oraș, având o bună și lungă experiență și în acest domeniu. Din păcate, anul trecut am aflat cu surprindere că este bolnavă și nu mică mi-a fost uimirea că ea, care avea atâtea cunoștințe în domeniu, nu și-a dat seama decât când a fost prea târziu. Păcat! A plecat prea devreme la cele sfinte… A fost un om de valoare, o profesionistă desăvârșită, cu o gândire analitică extraordinară și cu o putere de muncă rar întâlnită. Dumnezeu s-o odihnească în pace. Condoleanțe familiei îndurerate”  – spune, cu regret, dr. Marius Anastasiu, cel care i-a fost șef mulți ani.

 

Cu lacrimi în ochi vorbesc despre ea și fostele colege din Spitalul Județean, care și-o amintesc cu drag și spun că nu se pot împăca cu gândul că nu le va mai vizita sau că măcar nu-i vor mai auzi glasul la telefon. Când s-a pensionat, toate asistentele medicale au regretat și și-au luat rămas bun de la ea cu gândul că va continua să le viziteze, iar atunci când vor avea nevoie de un sfat nu va ezita să li-l dea, ca întotdeauna.

„Este greu să uiți un om ca doamna RODICA VLAD și să nu-ți amintești cu plăcere cât de deosebită era. A fost un om de valoare pentru spital și pentru sistemul medical, un bun formator, a instruit frumos generații întregi de asistenți medicali și toți cei care i-au trecut prim mână, cum se spune, fac cinste breslei asistenților medicali, acolo unde muncesc. Toți am învățat câte ceva de la ea și cine a cunoscut-o știe că acesta este adevărul”, spune cu la fel de mare regret, Luminița Turcu, actualulul director de îngrijiri medicale al spitalului.

„Aducem un pios omagiu colegei noastre, d-na Rodica Vlad, a cărei inimă mare a încetat să mai bată. A fost o colegă deosebită, un formator excelent, un profesionist desăvârșit care și-a dedicat viața oamenilor pe care i-a iubit mai mult decât pe sine. Dumnezeu să o odihnească în pace!”, este mesajul transmis de Spitalul Județean de Urgență, unde RODICA VLAD și-a petrecut 40 de ani din viață.

 

Pe lângă activitatea spitalicească și cea didactică, RODICA VLAD s-a implicat activ, până când s-a îmbolnăvit, și în activitatea OAMGMAMR, unde a fost consilier și, datorită profesionalismului care-i era recunoscut și corectotudinii pe care-o aprecia toată lumea, a fost și președinta Comisiei de Etică a organizației profesionale a asistenților medicali. „Știam că este bolnavă și știam câtă suferință a îndurat, dar în ciuda faptului că prin natura profesiei știam că suferă de o boală necruțătoare, speram într-o minune, pentru că știam și ce om bun și corect a fost RODICA VALD. Nu întâmplător a fost președintele Comisiei de Etică… Se pare însă că Dumnezeu a avut alt plan pentru ea și a chemat-o să aibă grijă acum de cei din Cer, pentru că așa cum spune tradiția, acum, în perioada dintre Paște și Înalțare, porțile Raiului sunt deschise… Nu pot decât să-i mulțumesc pentru tot ce-a făcut, pentru cum a fost și pentru cât de mult s-a implicat atât în activitatea Ordinului cât și pentru cursurile de perfecționare susținute, pentru că avea calități incontestabile de dascăl și formator. Deplângem plecarea ei dintre noi și ne rugăm să o odihnească Dumnezeu în pace și lumină Sfântă, să-i dea odihna veșnică, după atâta suferință. Dumnezeu s-o aibă în pază, iar celor din familie să le dea putere să treacă peste greaua suferință a despărțirii. Pios omagiu. N-o vom uita niciodată” – spune la rândul său, Elena Comănescu, președinta OAMGMAMR Buzău.

 

Este greu de cuprins în câteva cuvinte o viață de om și mi-aș fi dorit să scriu astăzi altfel, poate despre ce proiecte și-a mai pus în gând să ducă la bun sfârșit RODICA VLAD pe care am cunoscut-o prin natura profesiei, sau despre ce lucruri importante a făcut ea în cei 40 de ani cât a lucrat în spital ori în școlile sanitare în care a predat…

Nu spunea niciodată că este prea ocupată sau prea obosită și nu amesteca niciodată viața personală cu cea profesională, dar era întotdeauna „cu temele făcute” și răspundea oricărei întrebări cu zâmbetul pe buze, chiar dacă uneori era vorba despre situații incomode și chiar dacă era în afara programului.

Știa întotdeauna „tot ce mișcă” în spital și spunea chiar și în cele mai dificile situații că „totul are o rezolvare” și că „nicodată nu-i târziu să înveți ceea ce nu știi”.

Din păcate vorbim astăzi despre ea la trecut, chiar dacă imaginea ei este vie în mintea noastră… Dar, cine știe, poate că Dumnezeu a avut nevoie să întregească acolo, în Spitalul Divin, echipa doctorilor și asistenților medicali de excepție care au plecat prea devreme dintre noi…

 

RODICA VLAD se necăjea însă foarte tare când afla că o asistentă, o infirmieră sau un brancardier nu s-a purtat cuviincios cu un pacient sau cu aparținătorii. „Nu înțeleg, dacă tot scot o vorbă din gură, de ce nu folosesc o vorbă bună? Omul înțelege, chiar dacă nu poți să-l ajuți, când îi vorbești frumos și îi arăți că-ți pasă de suferința lui. În această profesie nu ar trebui să aibă loc oamenii fără empatie”, spunea adesea, când afla despre un incident neplăcut.

Și nu doar că spunea asta, ci chiar se străduia să „repare” ceea ce au „stricat” alții, pentru că ținea fosrte mult la imaginea spitalului… Când s-a pensionat, mai mult forțat, din cauza unei dispoziții legislative care ulterior a fost anulată, a spus că nu regretă că lasă „locul celor mai tineri”, pentru că avea convingerea că „vor veni și vremuri mai bune” și spunea că „tineretul trebuie lăsat să se confrunte și cu greutățile, pentru că doar așa poate să învețe”. Acum a plecat la cele sfinte și, probabil, își va găsi liniștea…

Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace…

Condoleanțe familiei…