Ne cam invartim in jurul cozii!

2 septembrie 2013 | 0 comentarii |

Francisco StoicaEste uimitor cum minti luminate, din cate spun unii, gasesc fel de fel de solutii care de care mai fistichii. Cum numai cine nu incearca nu reuseste, nu este rau ca se intampla asa, dar cel putin in domeniul sanatatii lucrurile nu prea pot fi puse in acest fel.

Starea medicala a cetateanului nu este un poligon de incercari in care vine cine vrea si trage. Trage in bugetul statului, in increderea pacientilor, ba chiar se mai ocupa si cu vanzarile de… armament, dand cate un… tun de intepenesc organele de control.

Ei bine, nu a trecut mult timp de cand cineva a propus, fara semnatura deocamdata, ca la medicii de familie sa fie deschis sambata si duminica pentru a se mai descongestiona aglomeratia de la spitale, in special cea de la urgente. Modul acesta de a rezolva o problema l-am mai vazut inainte de revolutie, cand se socotea ca prezenta non stop a omului poate inlocui o dotare corespunzatoare. Chiar daca medicii de familie ar incheia un alt contract si casa le-ar da liber pentru a lucra in zilele libere, ei cand s-ar mai odihni? Ar mai da randament? Dar din ce fonduri ar fi platiti daca acum sacul cu bani este lesinat de foame?

Tot unul cu idei s-a spart in figuri propunand ca asistentii sa presteze in aceste zile. Adica? Pot ei sa dea retete, sa puna parafa? Au cunostintele unui doctor? Isi pot asuma raspunderi? Si se pot emite retete in zilele nelucratoare? Din cate stiu eu, nu.

Revenind la ideea descongestionarii spitalelor, ma gandesc ce as face eu daca as fi medic de familie si mi-ar veni la cabinet o persoana care nu se simte bine. Tensiunea buna, inima ii bate bine, iar la un consult sumar nu-mi atrage nimic atentia. Dar omul da sa lesine. Ii dau sa faca un set de analize? Pai poate face acest lucru daca nu poate sta drept in fata mea? Chem salvarea sau il trimit acasa spunandu-i ca nu are nimic si se va simti bine? Daca moare pe drum? Risc eu sa-mi pierd locul de munca su sa mai ajung si prin tribunale?

Nu… Chem salvarea, pai ce sunt fraier? Daca nu am dotarile necesare, ce pot sa-i fac eu? Doar pentru asta sunt platit: consultatii, rezolvarea unor cazuri cu ce am la indemana, retete si…trimiteri catre specialisti.

In concluzie, eu nu prea m-as aventura in a diminua aglomeratia din spitale. Pentru ca asa este construit acum sistemul si asa functioneaza, chiar daca greu pe alocuri.

Prezenta medicilor de familie la cabinete in zilele de sarbatoare mi se pare o idee care nu are cum sa genereze lucruri bune. Nu s-ar prezenta decat cei carora li se intampla ceva grav, nu vine omul sa ia o reteta.

Mai corect ar fi ca numarul de telefon al medicului de familie sa fie cunoscut de catre toti pacientii, iar acesta chiar sa se implice, sa mearga acasa la omul bolnav, daca este nevoie. Acest lucru inseamna totusi sa nu paraseasca localitatea, sa nu mai aiba concediu. Sa fie disponibil la orice ora. Eu stiu, poate pentru un salariu foarte bun, ar face acest lucru! Oricum, tot greu ar fi.

Atunci, daca bataia ramane tot pe urgente, pentru ca acolo vin si cei care nu au asigurare, de ce atata bataie de cap cand ar fi mai simpla o dezvoltare pe acest profil? De ce nu mai multe sectii de primiri urgente, dotate corespunzator?

 


Categorii: Editorial

Adaugati un comentariu


 

*