Pledoarie pentru a manca tot din farfurie

Ziua Mondiala a Mediului, sarbatorita pe 5 iunie, are rolul de a readuce in atentia publicului, ca in fiecare an din 1972 incoace, nevoia de protejare a mediului in care traim, daca vrem sa fim sanatosi. Aparent, asta nu are de a face cu titlul acestui editorial, dar in fata sloganului celei de-a 41-a aniversari a Zilei Mondiale a Mediului – „Gandeste. Mananca. Salveaza”, ce are scopul de a atrage atetia comunitatii internationale asupra risipei de alimente si, implicit, a cresterii cantitatilor de deseuri provenite din alimente, mi-am amintit de un material citit anul trecut, in The Economist, care m-a determinat sa scriu aceste  randuri.

Am vazut cum societatea civila si autoritatile din Romania au fost, parca, mai prezente ca altadata, pentru a marca necesitatea protejarii mediului, cum  militantii impotriva exploatarii gazelor de sist au iesit in strada, Ministerul Mediului a organizat diferite actiuni de constientizare, cum primarul Buzaului, Constantin Boscodeala, a mers pe jos cu copilul la scoala, dar si la serviciu pentru a da un exemplu, iar pompierii ISU-SMURD au apelat la mersul pe jos si un grup de 10 ciclisti salvatori au pedalat prin centrul orasului si prin Parcul Crang, pentru a reaminti cetatenilor ca orice zi in care se renunta la sursele de poluare inseamna o zi mai curata pentru generatiile viitoare.

Revenind insa la articolul la care fac referire la inceputul editorialului, cu titlul „Farfurii curate”, pornesc de la a faptul ca acesta prezinta statisticile uluitoare ale unui institut suedez, care arata cat de mare este risipa alimentelor, in  timp ce pe planeta, in multe locuri, se moare de foame. Cifrele sunt atat de tragice, incat adesea, de atunci incoace, m-am intrebat daca noi, oamenii, suntem „dotati” prin nastere cu genele egoismului si ignorantei si daca nu cumva suntem fiinte autodistructive prin excese.

Cati dintre noi nu am aruncat alimente si cati ne-am gandit ca nu trebuie sa cumparam mai mult decat consumam? Putini, nu? recunosc, si eu am facut-o, nu de putine ori, pentru ca am cumparat mai mult decat aveam nevoie… Iar asta facem cei mai multi dintre noi, desi spunem ca traim sub pragul vietii decente…

Statisticile la care m-am referit ceva mai devreme arata ca jumatate din mancarea pe care o producem pe planeta este irosita. Fiecare roman arunca la gunoi aproape 100 de kilograme de mancare anual, arata Eurostat, care plaseaza Romania pe locul 10 din 27 de state UE, media europeana de mancare irosita fiind de 180 kg/cap de locuitor, adica anual se arunca in jur de 89 de milioane de tone de alimente. Cinci milioane de tone de deseuri provenite din alimente sunt irosite in fiecare an in Romania, sustine ministrul Mediului, Rovana Plumb.

Mai mult,, in India, o tara unde o treime din locuitori traiesc sub pragul saraciei, circa 40% din recolta se strica inainte sa ajunga la piata. Iar in America, cel mai bun exemplu al unei societati consumeriste, se arunca la gunoi 40% din cat se cumpara, irosindu-se astfel 165 de miliarde de dolari, anual. In tot acest timp, 22,4% din locuitorii planetei traiesc cu mai putin de 1,25 dolari pe zi, pragul stabilit de Banca Mondiala penntru saracia extrema. Desigur, din cei peste 1,3 miliarde de oameni care traiesc in mizerie sunt, in majoritate, din Africa si India.

Probabil ca voi starni critica nutritionistilor sau multi vor incerca sa ma contrazica spunand ca economisti de renume cauta solutii pentru elimina saraciei. Totusi, contraargumentul este ca lupta lor pare sa fie in zadar. O arata tot statisticile, din ce in ce mai ingrijoratoare, referitoare la starea de sanatate a populatiei planetei.

Va provoc insa la un exercitiu de imaginatie: incercati sa intelegeti ce s-ar  intampla daca fiecare dintre noi va cumpara doar cat consuma si isi va eficientizeza consumul de alimente… In acest fel, cererea de alimente va scadea, iar oferta va ramane constanta, teoretic. Consecinta imediata va fi ca preturile se vor ajusta, iar o parte din populatia saraca va putea sa consume mai mult. Producatorii si comerciantii nu vor fi afectati, pentru ca veniturile vor ramane constante sau chiar ar putea creste, prin marirea numarului de cumparatori.

Pe termen lung, s-ar putea ca cei 1,3 miliarde de saraci din lume sa traiasca putin mai bine in acest fel, chiar daca asta insemna sa consume in medie cu 500 de grame mai multa paine sau 50 de grame mai multa carne (presupunand ca ar consuma vreodata carne).

Aceasta ar fi abordarea economica si cea mai sanatoasa, dar pot fi eficiente si anumite masuri sociale, usor de implementat si fara costuri mari. Se aplica deja, in unele parti ale lumii.

In America, apre exemplu, restaurantele au asa-zisele „doggybags” (pungi pentru caini – n.r.), in care strang excesul de mancare si il dau ulterior animalelor sau chiar saracilor.

In restaurantele din Franta sau Spania insa, cei care ar cere mancarea neconsumata risca sa fie priviti cu dispret. In Marea Britanie, unde restaurantele arunca in fiecare an 600.000 tone de mancare, o asociatie a lansat campania „Prea bun pentru a se arunca”, prin care promoveaza utilizarea in restaurante a cutiutelor pentru caini, iar in Italia, supermarket-urile pun in containere curate alimentele care expira a doua zi – imi povestea un cunoscut ca timp de trei ani cat a muncit in peninsula, a mancat friptura in fiecare zi, fara a cheltui vreun cent. In Suedia, personalul restaurantelor iti atrage atentia, politicos, daca lasi mancare in farfurie – de aceea vezi foarte rar in cazul bufetelor suedeze, scene tipic romanesti in care se inghesuie in farfurie cat de multa mancare intra.

In fata acestor exemple, ce credeti? Merita sa va ganditi de doua ori inainte de a va umple farfuriile cu mancare sau cosurile in supermarket?