Leii dupa gratii, stapanii defileaza…
De cate ori au fost schimbati sefii Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sau ai ministerului care se ocupa de binele functionarii fizicului nostru, mi-am pus fel de fel de intrebari. I-o fi schimbat pe criterii pur politice sau pentru ca nu erau competenti? Au facut ceva nelegal sau nu au dirijat suficienti bani acolo unde trebuie? De ce se amesteca partidele in evaluarea culorii obrazului nostru? Si daca tot se amesteca, de ce nu apar medicamente facute de cei care se afla la putere, ca doar noi i-am ales si le-am acordat incredere. Adica speram sa nu umble dupa profit mare si imediat pe spatele tensiunii noastre arteriale sau a glicemiei…
As fi foarte multumit sa stiu ca unui ministru i s-a retinut din salariu pentru ca prin semnatura lui a produs pagube sistemului de sanatate. Sau ca i s-a confiscat locuinta si, de ce nu, umbrela protectoare prin care trec doar razele partidului…
Ma intreb si daca sefii de spitale sunt schimbati pentru ca nu s-au miscat bine in front sau pentru ca au fost manageri slabi. Raspunsuri vin mai rar la aceste intrebari. Cred unii ca nu este important ca eu, platitorul catre Casa de Asigurari sa stiu exact ce se intampla cu banii mei, cu persoana care i-a folosit aiurea. Problema este ca lipsa de informatii poate duce la fel de fel de ganduri justificate pana la proba contrarie. Nu cumva lipsa de coerenta in programe, data si de schimbarea cat mai deasa a factorilor de decizie este o modalitate de ametire a cetatenilor, adica stati linistiti, am numit pe unul care va pune lucrurile la punct? Pai, cam toti cand au aparut la inceput au promis marea cu sarea si apoi s-au topit in sistemul clientelar, de partid sau al intereselor personale. Sau nu au putut face prea mult nici cei care si-au propus, pentru ca nu au fost lasati…
Spuneti domnilor alesi sau numiti, de ce imi pun eu atatea intrebari? De ce mi se da ocazia? Doar nu este domeniul meu si fiecare are cu totul altele pe cap… Ar fi simplu pentru mine sa nu-mi mai bagati mana in buzunar, dar atunci n-ati mai avea jucaria pentru care respirati. Nu v-ati mai permite sa construiti cladiri moderne pentru sistemul de sanatate fara sa aveti aparatura si nici personalul necesar care sa le dea viata. Nu v-ati mai permite sa va ganditi la fel de fel de taxe pentru cel care oricum contribuie lunar la strangerea fondului pe langa care asteapta multi, ca sa-l ciunteasca venind cu argumente formulate frumos, legal, elegant… Cetateanul, ametit in acest mod, pica in admiratie si ramane asa a pana cand intra pe poarta spitalului. Acolo da este o alta lume, unde nu se mai vorbeste de milioane de euro ci de lei, niste lei amarati si slabi care nu se simt prea bine.
