Preotul, vector de insanatosire a satului buzoian
Slujitorii Bisericii au obligatia, fara vreun beneficiu la salariu, sa ii invete pe oamenii satlui ca agricultura le poate spori sanatatea si profitul
Romania se intoarce in timp, cam pana prin vremea lui Mihail Sadoveanu, cu al sau Domn Trandafir, sau poate si mai inainte, la Ion Creanga, care descris chiar frumos rolul preotului din sat. Pe cat de bland era domnul Trandafir, pe atat de mare era si respectul pentru dascal. Ideea este ca preotul si invatatorul din sat par sa-si recapete respectul de odinioara al oamenilor. Pe atunci, cei doi vectori de insanatosire a satului erau nelipsiti, de la orice adunare locala. Ei stiau absolut tot ce se intampla cu oamenii, se implicau sa le rezolve necazurile, erau buni sfatuitori si, impreuna cu doctorul sau moasa, conduceau, practic, dupa reguli nescrise satul.
Acum, mai exact pe 13 mai, Patriarhia Romana a semnat cu Minsiterul Agriculturii un protocol, prin care preotul va propaga in sat masurile de finantare europeana, ii va ajuta pe tinerii fermieri sa se instaleze si, una peste alta, va preda lectia agriculturii pentru dezvoltarea sanatoasa a satului.
De la preotul din scrierile lui Creanga si pana la acest protocol a trecut mai bine de un secol, rastimp in care si oamenii satului, si preotii s-au schimbat. Exista riscul ca preotul detinator de masina de lux sa nu urce pana pe muchiile dealurilor de la Chilii, sau Canesti, sau Bontu Mare pentru a-i vorbi apicultorului din tata in fiu ca poate obtine finantare europeana, pentru a-si mari stupina si, implicit, pentru ca el si familia sa sa o duca mai bine.
Exceptia exista, totusi, ca in orice situatie. Exemplul vine chiar din Parscov, comuna lui Vasile Voiculescu, „un medic cu o intuitie iesita din comun” (Nichifor Crainic), „poetul isihast cu chip de sfant bizantin” (Pr. prof. Valeriu Anania), prozator si dramaturg roman care „si-a slefuit sufletul pana ce a vazut cerurile deschise” (Ioan Ianolide).
Preotul Constantin Calen are fix 40 de ani. De ani buni, el organizeaza cu oamenii satului pe care-l pastoreste, Lunca Frumoasa – comuna Parscov, Buzau, fel si fel de activitati.
Tanarul preot este o exceptie si la capitolul modestie. Nu etaleaza bijuterii din aur si nici masini scumpe dar, culmea, a luat-o inaintea inaltilor ierarhi de la Patriarhie cand s-a gandit ca satul sau poate fi urnit chiar de el.
„Fac nenumarate actiuni cu oamenii din sat. Spre exemplu, eu insumi sunt un altoitor. La taina botezului se spune ca «dai viata, din viata». Asa si eu, cu altoitul. Merg si discut cu oamenii, despre aceasta ocupatie. Am livada si eu, dar nu am avut posibilitatea materiala sa cumpar pomi din statiuni. Spun insa ca fiind ingrijita, in doi-trei ani va intra pe rod, in totalitate. Cu oamenii din sat fac si competiti sportive. Sunt nascut in sat la Lunca Frumoasa si tot acolo profesez”, spune parintele Constantin Calen, convins ca asa trebuie sa se poarte, ca slujitor al Bisericii si al lui Dumnezeu. Biserica din „Lunca Frumoasa”, unde oficiaza preotul, este ea insasi un monument si un exemplu al trainiciei satului, find ridicata in anul 1884 si pictata de Gheorghe Nicoleanu.
L-am intalnit pe preotul Constantin Calen inconjurat de vreo 12 copii si batrani, vizitand un spatiu cultivat profesional, cu legume. I-a adus pe sateni, spune el, sa vada ca agricultura inseamna sanatate si profit, daca tii cont de ceea ce scrie la cartea de specialitate.
„Sunt cu mine copii si oameni in varsta, care vor sa invete ca se mai poate face ceva in Romania. Avem teren, apa si putere de munca. Trebuie sa urnim satul din loc. Le arat oamenilor ca pot scoate si bani din munca lor. Dar totul in agricultura se face ca la carte, nu dupa ureche. Oamenii din sat sunt muncitori. Cultiva terenul cu porumb, vie, legume. Gradina este sanatate curata si enoriasii mei, sanatosi trebuie sa fie”, incheie discutia, cu zambet larg, pr. Calen, un slujitor al Domnului care a facut un pas inaintea oficialilor de la Bucuresti si le spune satenilor din Lunca Frumoasa despre stropul de sanatate pe care il pot cultiva cu mainile proprii.
Se spune ca un sat este bogat daca primarul, preotul si dascalul sunt cu adevarat gospodari, pentru ca gospodari vor fi si satenii, indemnati de exemplul lor… Iar preotul din Lunca Frumoasa pare sa confirme aceasta vorba din batrani.