Problema malpraxisului medical, acutizata de deficientele din relatia medic-pacient
Aceasta a fost una dintre principalele probleme dezbatute in cadrul unei intalniri intre medici, mediatori si avocati.
In cursul zilei de ieri a avut loc o dezbatere la care au participat medici, mediatori si avocati, care au discutat timp de cateva ore despre problema malpraxisului in sistemul romanesc de Sanatate, toti participantii fiind unanim de acord ca fenomenul reprezinta intr-adevar o problema.
In acest sens, medicul Aurelia Draghici de la Spitalul Sfanta Maria din Capitala, a precizat chiar ca malpraxisul reprezinta o „afectiune sistemica”, iar discutiile despre acest subiect trebuie purtate intre toti factorii implicati. „Fiind o problema de sistem, dezbaterea trebuie sa aiba loc cu toti actorii din sistem si sa aiba loc din perspectiva pacientului. Lipsa unei legislatii clare, raspunderea care nu este bine precizata, dublul standard dintre asistenta la stat si cea din sistemul privat, scopul, care este cautarea vinovatilor si nu remedierea problemelor din sistem, nu rezolva problema malpraxisului. Peste definirea notiunii de malpraxis avem obligatia sa cautam filosofia malpraxisului in Romania, resorturile care conduc la malpraxis si sa identificam masura in care drepturile fiecarui actor au fost respectate” a precizat aceasta in cadrul dezbaterii.
In opinia sa, dar si a majoritatii participantilor la dezbatere, relatia dintre medic si pacient ar trebui sa fie principalul pilon pe care sa se sprijine un act medical corect si eficient, problema sistemului sanitar romanesc fiind aceea ca in aceasta relatie exista unele deficiente. Acestea se datoreaza in special faptului ca multa vreme, medicii au considerat ca detin „autoritatea suprema” data de halatul alb, sunt atotcunoscatori si atotputernici, inducand astfel pacientilor o atitudine defensiva. De aici rezulta princioala problema ce afecteza relatia medic-pacient, iar acest lucru se resimte pregnant atunci cand apar cazurile de malpraxis. „Malpraxisul este o realitate pe care trebuie sa o cunoastem si recunoastem. Acest lucru presupune ca pe langa competenta si profesionalism sa existe permanent o comunicare cu pacientul in masura sa genereze un feedback inspre si dinspre pacient”, a mai precizat in acest sens medicul Aurelia Draghici. Aceasta teorie a fost sustinuta in cadrul dezbaterii prin mai multe studii de caz, in care malpraxisul a fost pus sub semnul intrebarii.
Totodata, au fost discutate pe larg rezultatele unor studii conform carora, daca se respecta regulile de comunicare dintre medic si pacient, acesta din urma poate sa inteleaga daca este vorba de o eroare sau o greseala medicala, bineintles, in cazul in care nu este vorba de o eroare extrem de grava care ar implica, eventual si sanctiuni penale. Aceasta, pentru ca majoritatea pacientilor nu sunt avizi sa primeasca despagubiri din partea medicilor ci doresc in primul rand sa fie informati si respectati. Acestia asteapta mai degraba scuze si ca medicul sa isi recunoasca greseala si sa constientizeze acest fapt, si doar daca aceste reguli de comportament si minim bun simt nu sunt respectate, ajung sa ceara despagubiri si sa actioneze in instanta.
O alta problema adusa in discutie pe marginea acestui subiect a fost cea referitoare la necesitatea existentei unor norme si standarde medicale care sa nu fie imuabile si sa poata fi adaptate in functie de caz si de pacient. Problema a fost adusa in discutie de medicul Valentin Seche care a precizat ca „ma intreb, putem aplica scheme standardizate la camera de garda? Ne putem culca pe o ureche cand cineva solicita asistenta de urgenta, iar investigatiile de laborator spun ca totul este in ordine si totusi ceva nu este? Poate ar fi bine sa ne raspundem acum, aici, la aceasta intrebare”.
