Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Este eutanasia o solutie?
Prezumtiile, indiferent ca sunt filozofice, medicale sau juridice, in fapt sunt sofisme si evolutia, inclusiv a stiintei medicale, le infirma. Avem alternativa la eutanasie, si anume ingrijirile paliative. Avem solutii la durere, si anume terapia durerii.
Am ramas surprins de interesul cititorilor legat si de alte aspecte decat decizia CCR, gratiere, penali, mitinguri etc. O problema strict de morala, avortul (40 de zile pentru viata) a generat numeroase comentarii si dispute. In cadrul acestor comentarii s-a pomenit si despre eutanasie. Desi a fost pomenit, am observat ca acest concept nu este bine cunoscut.
Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) propune urmatoarea definitie: 1. moarte fara dureri; 2. metoda de provocare de catre medici a unei morti precoce, nedureroase, unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinta grea sau prelungita. O definitie mai complexa aflata in circulatie ar fi: Uciderea din mila a cuiva, pentru a-i suprima in mod radical niste suferinte extreme, sau pentru a-i cruta pe copii anormali, pe bolnavii incurabili sau pe bolnavii psihici lipsiti de angrenarea in realitate, de prelungirea unei vieti de suferinta (uneori pentru multi ani), care reprezinta pe de asupra o povara grea pentru familie si societate. Eutanasia ar putea fi definita cu tendinta la exhaustiv ca fiind: un ansamblu de actiuni sau inactiuni medicale, avand suport etico-juridic si fiind in interesul bolnavului, in sensul in care duce la scurtarea suferintelor unui bolnav care in momentul actual, din punct de vedere al stiintei medicale nu beneficiaza de un tratament etiologic, ci dimpotriva, prognosticul este un sfarsit apropiat si inevitabil.
Chiar din aceste definitii (mai exista inca 80) observam ca eutanasia este un concept extrem de complex, care se situeaza la rascrucea dintre viata si moarte, dintre liberul arbitru si canoanele religioase, dintre terapeutica si interventia voluntara pentru a induce moartea.
Cand vorbim despre eutanasie trebuie sa mentionam ca este fundamentata pe o serie de prezumtii. Exista 12 prezumtii:
- Prezumtii filozofice:
-Orice individ moare.
-Valoarea vietii umane este masurabila.
-Viata umana poate fi abordata la fel cu cea animala.
-Durerea nu aduce nici un beneficiu.
-Putem fi siguri ca motivatia este compasiunea, fara interventia altui sentiment.
-Cererea pentru eutanasie este intotdeauna rationala
2. Prezumtii medicale
-Diagnosticul medical si prognosticul bolii sunt intotdeauna sigure.
-Intotdeauna se poate aprecia realist gradul de suferinta al unei persoane.
-Metodele alternative eficiente impotriva durerii nu exista.
-Pentru medic, eutanasia este o responsabilitate care poate fi justificata.
3. Prezumtii legislative
-Reglementarile juridice ale eutanasiei vor putea controla abuzurile petrecute indeosebi in ziua de azi cand cererea de organe este din ce in ce mai mare.
-Putem face o distinctie clara intre eutanasie si omucidere.
Bazate pe aceste prezumtii exista argumente pro si contra.
Argumentele pro eutanasie sunt: 1. Argumentul compasiunii; 2. Argumentul dreptului de a muri; 3. Argumentul progresului social; 4. Argumentul necesitatii economice.
Dintre cele contra eutanasiei amintesc: 1. Eutanasia este prea radicala. Distruge o problema in loc sa o rezolve; 2. Eutanasia nu are justificare etica. Inversul principiului „putem distruge o parte pentru a salva intregul”, si anume „putem distruge intregul pentru a salva o parte” nu exista; 3. Eutanasia nu este legal admisibila. Pentru a elimina posibilitatea unui abuz, marea majoritate a tarilor nu au legalizat eutanasia; 4. Eutanasia este greu de pus in practica. Nu vom gasi suficienti medici care sa doreasca sa joace rolul de „calau” in fata pacientilor intrucat aceasta ar putea altera relatia lor cu pacientii. „Mana care vindeca nu poate sa fie mana care ucide”; 5. Eutanasia este din ce in ce mai putin necesara deoarece exista alternative (de exemplu, tratamente paliative).
Atitudinea marilor religii este insa foarte clara, neacceptandu-se eutanasia.
Morala crestina respinge eutanasia pe motivul principiului sanctitatii vietii. Porunca „sa nu ucizi”, sau „Nu il vei omori pe cel inocent si drept” (Exodul 23,7). Dreptul la viata corespunde obligatiei de a o mentine ca o premiza pentru realizarea scopului sau moral. Pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane (Sfantul Sinod din 2001): Interzicerea eutanasiei – pentru credinciosi si pentru medici. Biserica Romano-Catolica declara ca dreptul la viata este enuntat astfel: „Dumnezeu este creatorul si stapanul vietii omenesti si nimeni nu o poate lua fara permisiunea Lui” si atunci “Cel ce practica eutanasia este vinovat de omucidere.” Biserica Luterana si Biserica Episcopala din Romania au pozitii ferme impotriva suicidului asistat. Islamul sustine prohibirea eutanasiei si a suicidului asistat.
Din punct de vedere al eticii medicale, de asemenea, eutanasia (in majoritatea codurilor deontologice) nu este o solutie. Eutanasia este condamnabila prin majoritatea documentelor etice, mai ales cele elaborate dupa procesul de la Nurenberg: Juramantul Asociatiei Medicale Mondiale din 1950, Declaratia de la Helsinki din 1964 si Declaratia de la Tokio din 1975 etc.
Legislatia internationala se raporteaza la aceste realitati. Astfel, Recomandarea nr. 1418/1999 a Consiliului Europei, privind protejarea drepturilor omului si a demnitatii bolnavilor incurabili si a muribunzilor se bazeaza pe trei argumente:
-Dreptul la viata este garantat si legile interne trebuie sa fie conforme articolului 2 din Conventia Europeana a drepturilor omului;
-Conventia europeana a drepturilor omului stipuleaza in mod expres ”moartea nu poate fi cauzata nimanui in mod intentionat’’;
-Dorinta de a muri exprimata de un bolnav incurabil sau de un muribund nu poate fi o justificare legala pentru actiunile ce pot conduce la moarte si nu constituie un fundament juridic pentru a ucide o alta persoana.
Si Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) arata ca o persoana poate refuza un tratament care ii va prelungi sau mentine viata, dar respinge utilizarea unei forte letale care va conduce la moartea persoanei si considera ca dispozitiile dreptului national care penalizeaza facilitarea mortii si determinarea suicidului au fost concepute pentru a proteja viata si sunt in concordanta cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In acest moment, la nivel international exista trei modele legislative care vizeaza eutanasia:
-Exista tari care interzic eutanasia/sucidul asistat.
-Exista tari care admit „advance directive”.
-Exista tari care au legalizat eutanasia/suicidul asistat (putine – Olanda, Belgia, si cateva state din SUA, dar acestea numai suicidul asistat medical).
Dincolo de aceste aspecte discutate si discutabile, mai trebuie subliniat faptul ca indiferent de reglementare, acceptarea eutanasiei poate conduce la abuzuri. Tot mai des este adusa la vedere „eutanasia economica” cand din ratiuni utilitariste (cheltuieli „nejustificate” cu anumiti pacienti – fonduri care ar putea fi utilizate in alte politici publice) se practica eutanasia non-voluntara. Cand ne gandim ca 1,5 miliarde de locuitori ai globului trebuie sa supravietuiasca cu mai putin de 2$ pe zi si ca drepturile individuale (drepturile omului) au devenit un lux, ne putem lesne inchipui ca in regimuri nedemocratice sau formal democratice oamenii saraci vor cadea in mod sigur prada practicii eutanasiei non-voluntare. Cu alte cuvinte, darwinismul social va fi pus in practica.
In concluzie, putem considera ca eutanasia nu reprezinta o solutie pentru sfarsirea vietii, mai ales pentru anumite societati. Impunerea eutanasiei, influentata de tendinta de globalizare si mimetism, nu respecta drepturile omului si principiile de subsidiaritate si multiculturalism.
*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania.