Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Exista boli sau exista bolnavi?

5 iunie 2017 | 0 comentarii |

Ce este mai important sa cunosti: persoana care are un genotip sau genotipul acelei persoane?  

 

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Orice student la medicina invata ca „nu exista boli, exista bolnavi.

In epoca moderna, medicii sunt indoctrinati si creaza idoli din ghiduri si protocoale. Ghiduri si protocoale sustinute de „medicina bazata pe dovezi”. Bineinteles ca medicina bazata pe dovezi si ghidurile sau protocoalele sunt de un ajutor real in practicarea medicinei. Cu o singura conditie: sa nu fie absolutizate. Ghidurile sunt rezultatele unor statistici si nu pot sa cuprinda toate situatiile din practica medicala. Cand un studiu iti spune ca in peste 90% dintre cazuri situatia se confirma, iti transmite si mesajul ca in 10% dintre cazuri nu exista aceasta confirmare. Cand un pacient se prezinta la medic, el are o probabilitate empirica de 50% de a fi cazul tipic din ghid.

Ah, putem sa aplicam teorema lui Bayes si sa calculam probabilitatea reala, dar care medic curant cunoaste aceasta teorema si are timp sa o aplice pentru fiecare pacient in parte?! Ca un raspuns la aceste impedimente a aparut conceptul de medicina personalizata.

 

Medicina personalizata este definita ca utilizarea informatiei genotipului unui pacient pentru a initia o masura preventiva impotriva dezvoltarii unei boli sau conditii medicale. Aceasta ar permite si selectarea celei mai adecvate terapii pentru o boala sau conditie medicala care este in mod special adecvata acelui pacient. Medicina personalizata incearca sa ofere o alta solutie abordarilor de tipul „aceeasi marime se potriveste oricui” promovate de medicina bazata pe dovezi. Deci, vine in contradictie cu medicina bazata pe dovezi care isi are sursele in studii care evalueaza eficienta biomedicala a unor proceduri la nivel populational si care ignora complexitatea interdependentei factorilor sociali, psihoemotionali sau relationali care determina starea de sanatate a pacientilor si a comunitatii. Nu toti oamenii au acelasi genotip.

Putem asocia informatia genetica cu istoricul medical al pacientilor in asa fel incat sa avem corelatii semnificative care ar putea conduce la un tratament / diagnostic / masura preventiva adecvata pentru un anumit pacient.

 

Este „medicina personalizata” cheia individualizarii?

Dupa parerea mea, nu. Sau cel mult in anumite cazuri particulare.

Individualizarea in medicina reprezinta abordarea terapeutica adecvata, facuta la timpul potrivit, pentru un anumit pacient.

Abordarile terapeutice trebuie:

  1. .      Sa ia in considerare experienta de boala a pacientilor;
  2. .      Sa inteleaga pacientului ca persoana;
  3. .      Sa fie acceptate atat de profesionist cat si de pacient;
  4. .      Sa promoveze si sa se bazeze pe increderea reciproca dintre medic si pacient;
  5. .      Sa poata fi urmate de pacient. (Stewart et al., 2003)

Sanatatea este multidimensionala: nu reprezinta numai prezenta sau absenta unei boli, ci are si determinanti sociali, psihologici, culturali. OMS defineste sanatatea ca fiind: „o stare de bine complet fizic, mental si social si nu numai absenta bolii.“

Aceasta definitie sugereaza ca sanatatea este mai degraba un concept subiectiv decat obiectiv.

Determinantii starii de sanatate nu se reduc doar la genotip. Ei sunt:

  1. .      Biologia umana – 10-15%;
  2. .      Mediul – 20-25%;
  3. .      Organizarea sistemelor de sanatate 10-15%;
  4. .      Stilul de viata, comportamentul si factorii de risc (in cea mai mare parte determinat social) – 50-60%.

 

Principalii determinanti ai starii de sanatate (selectie):

  1. Organizarea sociala, stresul;
  2. Educatia;
  3. Calitatea inceputului vietii;
  4. Gradientul social in sanatate;
  5. Piata muncii, somajul, insecuritatea la locul de munca;
  6. Mediul psihosocial in care traieste o persoana;
  7. Transportul;
  8. Suportul social si coeziunea sociala;
  9. Calitatea alimentelor;
  10. Saracia. (Adler & Boyce, JAMA, 2009)

Cu alte cuvinte, abordarea stricta functie de genotip nu reprezinta individualizarea medicinei. De exemplu, daca sunt doi gemeni, avand aceeasi patologie (diabet si HTA), dar care au situatii diferite: unul este inginer, cu venituri consistente, familie organizata, satisfactii numeroase, iar celalalt este muncitor necalificat, divortat, cu un copil pe care il creste singur, cu numeroase insatisfactii, vom vedea ca tratamentul trebuie sa fie diferentiat pentru ca altfel nu are efect, desi genotipul lor este identic.

Si atunci raman intrebarile:

1. Mai este valabil principiul „nu exista boli, exista bolnavi”?

2. Ce este mai important sa cunosti: persoana care are un genotip sau genotipul acelei persoane? 

 

 

*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania. 

 


Adaugati un comentariu


 

*