Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Psaltirea neadormita

21 aprilie 2017 | 0 comentarii |

Pentru ca astazi este Ziua in care crestinii celebreaza Izvorul Tamaduirii, sa reflectam la credinta. Cand tot felul de deontologi fac ironii pe baza afirmarii in public a credintei (inclusiv miruitul), ii voi trimite sa vada ce a realizat Parintele Jar, prin puterea credintei. 

 

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae

In duminica Pastelui mi s-au intamplat fapte aproape inexplicabile. Seara, pe la ora 11, uitandu-ma la Campionatul Mondial de Snooker, am adormit cu televizorul deschis. M-am trezit pe la ora 3 – 3.30, televizorul mergea si am luat telecomanda pentru a-l inchide. Din greseala am apasat pe alt buton si am auzit o voce care imi era foarte cunoscuta. Am deschis ochii si am vazut ca era un reportaj realizat de Evghenia Chironache la emisiunea In premiera. Era un reportaj din Bucovina de Nord, cu Parintele Mihai Jar, cel care a infiat 400 de copii orfani. Reportajul este minunat si va sfatuiesc sa il urmariti.

Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult era faptul ca, desi m-am intalnit o singura data cu Parintele Jar, dupa atatia ani i-am recunoscut vocea. Acest lucru ma determina sa scriu din nou despre intalnirea cu el.

In 1997, la Facultatea de Medicina din Iasi au venit primii bursieri din Bucovina de Nord (Cernauti, Noua Sulita si Herta). Cum imi luasem de la mine putere sarcina de a indruma tinerii veniti din Basarabia, Albania si Bucovina, i-am contactat si am ramas surprins de un lucru: limba romana perfecta fara pic de accent pe care o vorbeau. Este un lucru extraordinar ca, desi doar 26 de ani (1918 – 1944) ai facut parte din tara mama, sa iti pastrezi limba curata. Este un adevarat miracol. Mi-am manifestat aceasta uimire si unul dintre tineri mi-a raspuns: „Daca ne pierdem limba, ne pierdem identitatea nationala. Noi suntem paznicii limbii si ai identitatii.”

Marcat de acest lucru, i-am propus lui Varujan Vosganian sa facem un pelerinaj in acele tinuturi in care, in pofida istoriei, oamenii au pastrat limba romana. Zis si facut. Am inchiriat un autocar, am invitat si reprezentanti ai presei si 30 de persoane ne-am deplasat, pentru 5 zile, in Cernauti si locurile invecinate. Ne-am intalnit cu Arcadie Opait, cu regretatul academician Bostan (fata lui, Elena, venise in anul 1 la Medicina din Iasi), cu Ion Popescu (singurul deputat roman in Rada de la Kiev) etc. Am vizitat Cimitirul romanesc si mormantul lui Aron Pumnul, Herta si regiunea Noua Sulita.

In ultima zi, cand ne indreptam spre Iasi, pe un deal am vazut o stralucire aproape neomeneasca. Spre acel deal ducea un drum pe care am zarit, mergand, cativa oameni. Curiosi i-am intrebat unde merg, unde duce acel drum si ce e cu acea stralucire. Ne-au raspuns: mergem sa construim o Catedrala si drumul duce spre locul La stejar. Lucirea din zare este acoperisul Catedralei. Am luat-o si noi pe acel drum si, dupa cativa kilometri, am vazut constructia. Atunci a fost singura intalnire cu Parintele Mihai Jar, cel a carui voce am recunoscut-o in reportaj. Ne-a intampinat imbracat in straie monahale pline de ciment si var si pentru ca era ora pranzului ne-a invitat la masa. Acolo ne-a povestit despre Catedrala pe care o construia. Ne-a spus ca, intr-o noapte, a visat ca are aceasta datorie sa construiasca o Catedrala. Si in vis i s-a spus ca trebuie sa o construiasca in acel loc numit La stejar. Un loc pe care nu il cunostea si nu stia unde e. S-a interesat si a aflat ca exista un loc unde pe un deal vietuieste un stejar secular. S-a dus si l-a vazut uscat si fara nicio frunza. A pus prima piatra si atunci stejarul a infrunzit. Tarziu, cand i-au cazut frunzele, stejarul s-a prabusit ca si cum si-ar fi incheiat misiunea.

A inceput constructia, dar intai cu un orfelinat. Un orfelinat care pe atunci (l-am vizitat) avea 40 de locuri pentru copii cu handicap. Vizitasem multe astfel de asezaminte in occident, dar nu am vazut unul care sa fie atat de frumos si de bine dotat. Maicutele ingrijeau acesti copii cu o dragoste care nu poate fi descrisa. Dupa care a inceput constructia Catedralei. Autoritatile ucrainene au venit si au cerut pentru teren un milion de dolari. O suma imensa si care parea a fi un obstacol de netrecut. Dar l-a trecut. Credinciosii au mers un an de zile pe jos pana in Siberia, cersind si au reusit sa stranga peste 2 milioane de dolari. Astfel, au devenit proprietarii pamantului. Parintele Jar ne-a mai povestit ca aceasta constructie este facuta prin voluntariat: fiecare intr-o zi in care are timp vine si munceste. Altii dau donatii in alimente pentru a hrani muncitorii. Altii donatii in bani pentru a se cumpara materiale. Si incet-incet Biserica crestea odata si cu extinderea asezamintelor pentru copii orfani.

Dupa ce am luat masa si am vizitat locurile, Parintele Jar ne-a spus haideti sa va arat taina acestei Manastiri. Si ne-a condus printr-un tunel la o adancime de 6 metri si o lungime de peste 60 de metri intr-o chilie situata exact sub viitorul altar al Bisericii. In chilie erau doua paturi si trei tineri calugari care facusera legamantul sa nu iasa de acolo pana la sfarsitul vietii lor lumesti. Si mai era o Psaltire. Pe rand, fara pauza, unul dintre ei citea acea psaltire.Cand am inceput sa construim Biserica, vrajmasul a incercat sa ne impiedice. Se daramau ziduri, aveau loc accidente, veneau furtuni si altele ca acestea. Atunci am luat hotararea sa punem pavaza vrajmasului, citind Psaltirea. De atunci nu au mai avut loc astfel de intamplari. Aceasta este arma noastra – Psaltirea neadormita. Cuvintele Parintelui Jar.

Intorsi din aceasta calatorie, un mic colectiv (Varujan Vosganian, Paul Ghitiu, Paul Mitroi, Laurentiu Ulici, eu et al.) am scris un memorandum, privind situatia romanilor din Bucovina de Nord. Si cand am ajuns sa ii dam titlul toti am fost de acord sa ii spunem Psaltirea neadormita. In onoarea celor care au aparat neamul, limba si credinta.

P.S. 1. Cand tot felul de deontologi sau looseri fac ironii pe baza afirmarii in public a credintei (inclusiv miruitul), ii voi trimite sa vada ce a realizat Parintele Jar prin puterea credintei.

P.S. 2 As vrea ca cineva sa calculeze probabilitatea intamplarilor mele din duminica Pastelui. (sa ramana televizorul deschis, sa apas pe alt buton al telecomenzii, sa fie difuzat exact acel reportaj si sa recunosc o voce pe care in mod normal nu ar fi trebuit sa o recunosc). Vreau sa stiu care este rezultatul.

 

*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania. 

 


Adaugati un comentariu


 

*