REPORTAJUL DE DUMINICA: Intr-un an neprielnic, vinul isi recapata respectul consumatorului

Medicii spun ca strugurii tin doctorul la distanta si te ajuta sa-ti pastrezi tineretea, iti fortifica organismul si previn bolile cardiovasculare, iar vinul curat, baut cu masura, previne diabetul, afectiunile cardiovasculare si chiar cancerul, dezleaga limbile si incalzeste inimile.

 

Cat de frumoasa si sanatosa se anunta toamna aceasta? Din primele ei zile am spune ca foarte frumoasa, dar urmatoarele ne-au dezamagit si ne-au pus pe ganduri. Nu este insa cazul sa ne pripim, pentru ca fiecare toamna are o anumita aroma.

Au fost toamne care au mirosit a ciuperci proaspete de padure, altele a gogosari pregatiti pentru conservare in otet indulcit cu miere sau zahar si condimentat bine cu foi de dafin, piper si boabe de mustar. O alta toamna a mirosit indelung a pastrama de oaie, iar cea de dupa ea a caiete noi si uniforma scolara.

Cea de acum pare sa prinda miros de struguri. Doamnele deja isi scriu in calendar, cu rosu, saptamana de cura cu struguri. Cura aceasta, spun ele, doamnele, este indicata pentru tonifierea musculara, pentru o buna digestie, dar mai ales pentru alungarea stresului cel de zi cu zi.

 

Resveratrol. Pentru aceasta substanta este, la moda anul acesta, strugurele rosu. Substanta aceasta este cel mai puternic antioxidant, care reduce cu 40 la suta riscul cardiovascular. E mai puternic decat celebra vitamina E. Deci, tineti minte, resveratrol. Acesta este secretul strugurilor rosii.

„Se poarta” Hamburgul anul acesta, spun si podgorenii Buzaului, care dau roata prin tarla, poate-poate mai ramane ceva si dupa randul ultim de ploi. La ei, altfel punem accentul. Pe langa beneficiile asupra sanatatii,  podgoreanul stie ca din struguri mai ales face vin. Vinul are cateva mari calitati printre care pe trei le stie podgoreanul cel mai bine: e vasodilatator, antioxidant si afrodisiac. Asta pentru ca a auzit in ultimii ani ce comoara are in butoi. Daca nu i-ar fi auzit pe domnii de la oras spunand asa frumos despre vinul sau, stia legenda cu Dionysos care a fost trimis spre insula Nexos de catre tatal sau. Trebuia sa dovedeasca ce bun conducator are sa fie si sa se gospodareasca acolo.

 

Legenda lui Dionysos spune ca un prim popas a facut corabia sa pe o insula mica. La picioarele tanarului conducator se inalta curajoasa o planta. Dionysos a placut-o si a scos-o cu tot cu radacina din pamant, a pus-o intr-un os de pasare si a luat-o cu el, cu gandul sa o inumulteasca pe insula sa. Pana la a doua oprire, planta a crescut atat de mare incat a depasit osul in care fusese „salvata”. Dionysos a cautat ceva in care sa puna osul cu planta cu tot si a gasit un os de leu. Pe drum, iar a crecsut planta, mai mare decat osul de leu. La ultimul popas, conducatorul a gasit un os de magar. In el a pus cele doua oase cu planta in ele. Pe Nexos, planta a rodit si s-a inmultit, iar oamenii s-au bucurat de zeama rodului. Morala povestirii: „barbatii dupa ce beau doua pahare cu vin ciripesc prexum pasarelele, dupa cinci – sase se dau mari lei, iar cand exagereaza imprumuta caracterul magarului neinduplecat”. Asa si vita de vie a imprumutat din caracteristicile oaselor care au gazduit-o.

 

La inceput de septembrie nu este cazul insa, nici de ciripeli, d-apai de lucruri mai rele intr-o podgorie. Intr-o zi asa cuminte de toamna, cu 26 de grade C in termometru si fara vant, ci doar cu soare pana la crestet, podgorenii iau la pas munca de jumatate de an. Se uita cati ciorchini stau inca in bataia soarelui bland, daca vita de vie are frunze noi dupa ce a ramas peste vara fara macar una verde si daca iarba a dat iar navala printre butuci. S-au saturat bietii de ei sa tot munceasca si natura sa le strice si cele mai neinsemnate socoteli. „Anul acesta a fost greu de tot. A plouat, domnule, la noi, cate trei saptamani la rand. Statea o zi si noaptea incepea iar. A dat si 90 de litri pe metrul patrat. A crescut iarba intr-o saptamana cat intr-o luna de vara normala. Anul acesta au fost mai scumpe si lucrarile, dar si tratamentele. Asta, pentru ca a aparut mana in timpul ploilor si imediat, fainarea. Daca nu stropeai si de fainare, nu te mai alegeai cu nimic. Multi s-au pacalit si nu au vauzt si mana. Au dat tratament doar pentru fainare si au ramas in prag de septembrie fara un ciorchine!”, ridica din sprancene un batran care se sprijina usor in capul unei secere. A venit pe bicicleta, de la Vispesti, pana in cap de sat, sa ia un sac cu iarba pentru capra de acasa, dar sa vada si via.

 

„Daca nu avem struguri, avem migdale”, spune ca un salut, inainte de plecare, batranul. Si vad asta in curti, ici-colo. Pare ca oamenii scutura niste pomi cu frunza lunga si semiluni mari pe ramuri. Migdalele sunt gata de cules, se pun la uscat exact ca alunele sau nucile si sunt alimentul-tratament al oamenilor de la mijlocul podgoriei Dealu Mare, Naeni-Breaza.

Medicii spun ca strugurii si nucile tin doctorul la distanta si te ajuta sa-ti fortifici organismul, sa previi bolile cardiovasculare si sa-ti pastrezi tineretea. Iar vinul, baut cu masura, previne bolile de inima, diabetul si chiar cancerul, dezlega limbile si incalzeste inimile.

Las in urma mea o femeie, cu sortul sumes pana la brau. Un colt ii atarna si lasa sa se vada un nas de gutuie, cu puful nesters. Ah!, toamna isi grabeste instalarea si mirosul ei, mirosul spuneam, unde este?

Ulita dupa ulita se aliniaza in spatele masinii si formeaza inca o comunitate si iar una, si mai dau de una.

 

Sus, la Prosca, pietrele si-au facut obicei bun si tintuiesc casele si drumurile. Ba si sub vii, spun oamenii, ca tot pietre calcaroase sunt. Ca de n-ar fi, nici vinul nu ar avea asa savoare. „Haideti, sa vedeti! Via asta, ca a fost mai sus, ma refer la butuc. E un merlot. A rezistat foarte bine la intemperii. Feteasca Regala, acesta alb, e gata uscat pe butuc. Peste vara nici frunze, domnule, nu a avut! A Fost grozanic”, il gasesc bun de vorba pe Ionel Stanciu, un fermier pe care l-ati mai cunoscut in paginile de reportaj ale www.sanatateabuzoiana.ro. Se spune ca iti respecti intelocutorii daca le asculti dorinta sa treci pe la ei cand au ceva de spus.

Si domnul acesta are. E mandru tare ca si-a scos butoaiele la spalat. De trei saptamani la rand, le spala. Si la final, le trage un fum de sulf, pentru sanatatea butoiului. Pana atunci, adica pana la primul vin, pe la mijloc de noiembrie, se uita inca o data inspre butucii cu vita de vie si calculeaza: „Anul asta sigur sare vinul la sapte lei litrul! NU are cum altfel. Tratamente si lucrari scumpe, plus struguri putini. Eu am parcele cu 30 la suta pagube, dar sunt si cu 70 si 80 la suta distrugeri. Care nu a stiut sa trateze la timp, a pierdut mult anul asta. Si strugurii vor fi spre 1,5 lei chiar 1,7 lei kilogramul. Ma refer la cei de vin. Si sa se uite bine cumparatorul, sa nu ia mucegai sau struguri uscati. Aia nici la un leu sa nu-i cumpere!”, spune omul, cu sinceritate, gandindu-se ca si cumparatorii au muncit pentru banii acestia…

 

Ionel Stanciu este, totusi, multumit de toamna aceasta. „Eu am Feteasca Regala, Merlot, Aligote si inca ceva, plus un roze de masa, Hamburg si Chasselas. Merg mai tarziu la Pietroasele si cumpar Feteasca Neagra, ca sa mai fac si un vin altfel. Dar mandria mea e vinul alb cu care ma pezint duminica (n.r. Astazi, 7 septembrie) la Pietroasele, la Sarbatoarea Tamaioasei. In ultimii doi ani am intrat in cocncurs si am gresit ducand si vinuri rosii. Peste deal, le ei, e locul rosiilor. Eu merg cu ceva ales de la mine. Am luat si premii si anul acesta vreau la fel”.

 Il las pe Ionel Stanciu cu mana intinsa, aratand spre un butuc cu struguri roze, frumos stralucitori, perlati, cum zic ei, podgorenii.

 

Cultivatorii de vita de vie au mandria lor aurie, care tine de boabele perlate din vinul bun. Le simti placerea pentru un pahar cu trei picaturi pe fund, dar vin, nu pastile ori poveste.

Culesul incepe pe 20 septembrie, sus la Prosca, iar despre vin vorbim inspre noiembrie-decembrie. Un vin tanar, pe 6 decembrie se bea. Cu prima placinta de bostan care-si intoarce acum coada pe vrej. Lung si galben, inasprit.

Un verde ingalbenit ici-colo par si randurile cu vie pe coamele din Dealu Mare. Multi butuci au ramas sterpi, iar cei care au reusit sa-si protejeze avutia isi scot in soare ciorchini mari cu bob perfect. E rar vinul, da sa glumeasca taranul nostru, in sensul ca va fi mai putin decat in 2013, dar asa ne invata pe noi Dumnezeu lectia aprecierii. Strop cu strop isi recapata vinul respectul din partea consumatorulu!