Sfanta Maria Mare, ziua în care plantele medicinale au efecte miraculoase

Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului și ridicarea Sa cu trupul la Cer, de Mântuitorul Iisus Hristos, este cel mai important eveniment religios al anului dedicat Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoarea familiilor, a pruncilor și a oamenilor bolnavi și necăjiți, dar și a marinarilor.

 

În fiecare an, în ziua de 15 august, creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, cea mai mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, de aceea se mai numește și Sfânta Maria Mare.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de atunci o foarte mare dezvoltare. Locul de origine al sărbătorii este probabil Irașul Sfânt -Ierusalim, unde se păstrează și astăzi, în apropierea Grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, pelerinii se pot închia la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.

Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.

În Apus, sărbătoarea a fost generalizată puţin mai târziu de către Papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim şi care a impus data de 15 august ca dată a sărbătoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca şi în Răsărit.

 

Cu prilejul acestei sărbători, în locașurile de cult se săvârșesc slujbe specifice și se cinstește memoria înaintașilor, iar în tradiția populară se împlinesc datini și obiceiuri prin care norocul și sănătatea sunt atrase în viața celor care le respecta.

Maica Domnului este considerată de creștini o mijlocitoare, blândeţea însăşi, pururea rugătoare, apărătoarea celor mâhniţi, singuri, a celor pe care nu are cine să-i iubească, să-i miluiască şi să le surâdă. Maica Domnului se află permanent în apropierea celor năpăstuiţi, lângă mamele şi copiii agresaţi şi alungaţi, lângă cei care suferă pe pat de spital sau se află în temniţă, lângă cei neputincioşi, este ocrotitoarea şi ajutătoarea familiei creştine, a unităţii şi armoniei dintre soţi şi dintre părinţi şi copii.

În această zi, Biserica ne spune că Maica Domnului a „adormit”, a înviat și a fost înălţată „cu trupul” la Cer de Fiul său, Mântuitorul Iisus Hristos, arătând astfel că muritorii de rând, atinși de Divinitate, vor învia.

Adormirea Maicii Domnului și ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălțarea Sa la ceruri și Pogorârea Duhului Sfânt se încheie lucrarea mântuirii săvârșită de Iisus Hristos. De aceea, în ajunul acestei sărbători, creștinii ortodocși se întâlnesc la biserică și cântă „Prohodul Maicii Domnului”(asemănător „Prohodului” din săptămâna Mare), iar sărbătoarea mai este numită în popor și „Paștele verii“.

 

În dimineața zilei de 15 august, gospodinele duc la biserica fructe (struguri, mere, prune), pentru a fi slujite de preot, din care apoi împart o parte credincioșilor. De asemenea, fetele nemăritate culeg flori din grădină, pe care le duc la biserică, aşezându-le la icoane. În modul acesta, se crede că familiile lor vor fi protejate de boli şi de necazuri.

După slujbă, femeile merg la cimitir, tămâniază mormintele și împart fructe sfințite pentru sufletul rudelor decedate. Fructele rămase le împart apoi familiei și vecinilor, pentru a cinsti împreună memoria Maicii Domnului și trecerea către toamnă.

În această zi nu este bine să stai cu ușa închisă. Se spune că Fecioara Maria poate intra oricând în casele creștinilor pentru a împărti Harul sau Divin.

Spălatul rufelor și alte treburi gospodărești sunt interzise, ca la orice mare sărbătoare. Gospodarii vor avea recoltele blestemate şi fără roade dacă vor lucra în această zi mare, iar vitele li se vor îmbolnăvi şi gospodăria se va destrăma. În această zi, nici femeile, nici bărbații nu au voie să se tundă, pentru că riscă să chelească. Se spune ca în această zi nu e bine nici să te scalzi în râuri de munte, ca sa nu fii „lovit” de soartă.

Dacă ai un drum important de făcut, ia cu tine cel mai bun prieten. Se spune că în această zi pot avea loc descărcari electrice pentru a arăta supărarea Fecioarei Maria față de oamenii necredincioși și neuniți. Dacă totuși pleci la drum de unul singur, ia cu tine o cruciuliță sau un obiect sfințit și vei fi în afara oricărei primejdii.

 

Din 15 august se deschide şi sezonul nunţilor, care ține până la intrarea în postul Crăciunului. Perioada dintre Sfânta Marie Mare (15 august) şi Sfânta Marie Mică (8 septembrie) mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Între Sântămării. Această perioadă, spune tradiţia, este considerată a fi potrivită pentru semănăturile de toamnă.

În ziua de Sfântă Mărie, ciobanii îşi coboară turmele de oi de pe munte, semn că anotimpul călduros este pe sfârşite. Oierii își schimbă pălăria cu căciula, iar cei care mai sunt văzuţi cu pălăria după această dată sunt luaţi în râs de către ceilalţi săteni.

Tot în această zi, bărbaților le este interzis să doarmă pe prispa casei, ori în târnaţ. În multe sate româneşti nu se aprinde focul cu două zile înainte de această sărbătoare. Se spune că, în caz contrar, oamenii riscă să se îmbolnăvească, să le ia foc acareturile şi să ia boli care pocesc pentru cei ce mănâncă gătit la foc în aceste zile.

De asemenea, în această zi de sărbătoare se spune că nu este bine să mergi înapoi, întrucât atragi tristeţea Maicii Domnului.

 

Despre această zi se spune că are o putere magică foarte mare, fapt pentru care plantele de leac, culese în această zi de către tinerele necăsătorite, au puteri miraculoase. În multe zone din țară, în perioada dintre Sfânta Maria Mare și Sfânta Maria Mică se adună ultimele flori ale plantelor medicinale, renumite ca leacuri pentru bolile grave. Ele sunt dăruite bolnavilor din comunitatea respectivă, de către credincioșii satului, dar se și păstrează, uscate, în fiecare familie, pentru a fi folosite peste an, ca plante de leac.

În ziua acestei sărbători, icoana Maicii Domnului, prezentă în casele românilor, este împodobită de gospodina casei cu flori, pentru ca norocul să nu părăseasca acea familie, iar în familiile care au fete de măritat, icoana Fecioarei Maria este împodobită cu flori de busuioc, pentru ca tinerele să aiba noroc în dragoste.

Tot în această zi se culege năvalnicul, o plantă care crește în păduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile vârstnice. Câteva fire de năvalnic sunt dăruite fetelor de măritat, pentru ca ele să aibă noroc de petițori și să se căsătorească cu un băiat gospodar și iubitor.

Potrivit unei tradiții care se împlinește de secole, dacă în  ziua acestui praznic înfloresc trandafirii, se spune că va fi toamnă lungă.

 

Tot în această zi de sărbătoare, femeile însărcinate se roagă la Maica Domnului pentru ca aceasta să le protejeze pe toată durata sarcinii şi să le ajute să nască prunci sănătoşi. Această sărbătoare se ţine mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări. Oamenii merg la biserică şi se roagă la Fecioara Maria:fetele de măritat pentru un „ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, iar bărbaţii pentru recolte bogate.

La sate, femeile care descântă pentru ca sporul să nu plece din gospodării, vor „lega” ciocul păsărilor, iar acestea nu vor avea puterea să distrugă recolta. Tot în această zi, în sudul țării se tocmesc pândarii, paznicii care păzesc viile, pentru ca recolta de struguri să nu fie prădata de hoți si gospodarii să se bucure de recolta de struguri.

Pentru agricultori, perioada dintre Sfânta Marie Mare și Sfînta Marie Mică este considerata cea mai prielnică pentru semănături de toamnă.

În ziua sărbătorii, creștinii se roagă intens pentru îndeplinirea unei dorințe. Se spune că Iisus Hristos Mântuitorul,  Fiul Maicii Domnului, îndeplinește, mai ales în ziua acestui praznic, cea mai fierbinte dorință a persoanei care se roagă.

În această zi, multe biserici şi mănăstiri din ţară îşi sărbătoresc hramul.

 

Tot în Ziua Sfintei Maria Mare, pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor, se sărbătorește Ziua Marinei Române. Este o sărbătoare civilă și militară, marcată prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter festiv – evocator, organizate de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru prima data, Ziua Marinei Române a fost marcata la 15 august 1902.

În 1912, sărbătoarea a avut loc sub Înaltul Patronaj al Reginei Elisabeta.

În 1938, din cauza decesului Reginei Maria, la 18 iulie, Ziua Marinei a fost sărbătorită la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ziua Marinei s-a serbat într-un cadru sobru, de reculegere. În anul 1945, la sărbătoarea marinarilor români au participat și membrii Comisiei Aliate de Control.

Între anii 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei URSS, în ultima duminică din luna iulie, iar de la 1 august 1954 s-a serbat odată cu Ziua Forțelor Maritime Militare, programul Zilei Marinei fiind politizat și adaptat noii ideologii.

În 1990 s-a revenit la tradiția celebrării Zilei Marinei odată cu sărbătoarea Sfintei Marii – Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004 s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august, iar începand cu anul 2009, aceasta zi a fost declarată sărbătoare națională.

Anul acesta, din cauza pandemiei, festivitățile de Ziua Marinei s-au desfășurat în cadru restrâns, pentru a se putea respecta regulile de protecție și de prevenție a răspândirii noului cornavirus.

 

De Sfânta Maria Mare, mulți români sunt în dilemă în ceea ce privește urările de „La mulți ani!” adresate celor care poartă numele sfintei, dat fiind că la 15 august este marcat momentul „adormirii” (Sfânta Maria Mare), iar la 8 septembrie este Sfânta Maria Mică, când se sărbătorește nașterea Maicii Domnului.

Preoții atrag atenția că putem felicita aceste persoane ori de câte ori se sărbătorește praznicul sfântului al cărui nume îl poartă, dar să nu uităm că cinstim sfântul al cărui nume îl purtăm iar urarea potrivită ar fi Să porți numele sfântului cu dragoste și demnitate! sau La mulți ani duhovnicești în împărăția Cerurilor! sau La mulți și binecuvântați ani! 

La rândul său, Ioana Popescu, etnolog la Muzeul Țăranului Român, spune că în satul tradițional nu se sărbătoresc Mariile pe 15 august, dar nu este nici greșit să spunem „La mulți ani!” în această zi unei persoane care poartă acest nume. Și teologul Radu Preda este de aceeași părere, notează credința-ortodoxă.com.

SănătateaBuzoiană.ro urează celor ce poartă numele Maria sau unul dintre derivate, fie că își sărbătoresc onomastica pe 15 august sau pe 8 septembrie, LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI cu SĂNĂTATE și BUCURIE!