Știi și câștigi sănătate: Adenomul și cancerul de prostată
Cunoscut și sub denumirea de hipertrofie prostatică benignă, adenomul de prostată este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților, care deși nu poate fi prevenită, este tratabilă dacă se depistează precoce.
Adenomul de prostată (sau hipertrofia benignă de prostată – HPB) reprezintă o afecțiune benignă și constă în mărirea de volum a zonei prostatei situată spre interiorul uretrei. Cel mai frecvent apare după vârsta de 40-50 de ani, se datorează modificărilor hormonale care apar odată cu vârsta și împiedică buna funcționare a sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca probleme ale vezicii, tractului urinar și rinichilor.
Medicii urologi recomandă fiecărui bărbat trecut de 50 de ani să meargă anual la consult, iar dacă au în familie pe cineva diagnosticat cu cancer de prostată, să meargă la medicul urolog la 40-45 de ani. Boala se dezvoltă mai repede la pacienții care au avut infecții ale prostatei (prostatite) în tinerețe, dar și anumite modificări ale echilibrului hormonal odată cu înaintarea în vârstă par să aibă un rol important.
Care sunt cauzele apariției adenomului de prostată? Ce simptome specifice are? Cum se diferențiază de cancerul de prostată? Ce indicații terapeutice există? Ce fel de intervenții se pot face? În ce constă recuperarea postoperatorii și care este riscul de recidivă? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pun bărbații trecuți de vârsta mijlocie și la care noi încercăm să oferim răspunsuri, în urma consultării mai multor medici urologi, pe această temă.
Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al bărbaților și are aspectul unei castane, putând cântări până la 28 de grame. Aceasta înconjoară uretra și are rolul de a produce cea mai mare parte a lichidului din materialul seminal, dar în multe cazuri, prostata se mărește și poate provoca disconfort la urinare, iar dacă nu este tratată la timp, poate provoca alte complicații.
E important de menționat că prostata trece prin două cicluri de creștere. Prima etapă de creștere are loc în perioada pubertății, când își dublează mărimea, iar a doua etapă de creștere are loc după vârsta de 25 de ani și continuă pe toată durata vieții. De cele mai multe ori, adenomul de prostată apare în cea de-a doua etapă de creștere.
Adenomul de prostată apare atunci când celulele prostatei încep să se multiplice, fapt care duce apoi la inflamarea prostatei și la modificarea actului micțional, prin blocarea fluxului urinar. Pe măsură ce prostata crește, va pune presiune pe pereții uretrei, iar vezica urinară își pierde capacitatea de a se goli complet.
Îngustarea uretrei, retenția de urină și golirea incompletă a vezicii sunt câteva dintre problemele asociate cu adenomul de prostată.
Cauzele care duc la apariția adenomului de prostată nu sunt încă stabilite cu exactitate. Adesea, această afecțiune este asociată cu înaintarea în vârstă și cu modificările nivelului de hormoni. Organismul bărbaților produce o cantitate ridicată de testosteron, hormonul masculin, dar și o cantitate mai mică de estrogen, hormonul feminin. Pe măsură ce înaintează în vârstă, cantitatea de testosteron din sânge scade, ceea ce face ca nivelul de estrogen să fie ridicat. Acest factor poate contribui la multiplicarea celulelor prostatei. De regulă, bărbații care au trecut printr-o intervenție de îndepărtare a testiculelor (orhiectomie) la o vârstă fragedă nu vor dezvolta mai târziu adenom de prostată.
O altă cauză este legată de creșterea nivelului de dihidrotestosteron, hormon masculin care are un rol important în dezvoltarea prostatei. Atunci când nivelul de testosteron din sânge începe să scadă, nivelul de dihidrotestosteron crește și se acumulează în prostată. Acest factor poate accelera multiplicarea celulelor prostatei.
Între factorii care pot crește riscul de apariție a adenomului de prostată ae află vârsta (această afecțiune nu se manifestă în rândul bărbaților cu vârsta mai mică de 40 de ani), ereditatea (adenomul de prostată poate fi transmis pe cale ereditară dacă, de exemplu, tatăl sau fratele are probleme cu prostata), stilul de viață (lipsa mișcării și obezitatea favorizează apariția adenomului de prostată) și bolile cardiovasculare și diabetul (administarea de beta-blocante este asociată cu probleme ale prostatei).
Simptomele asociate cu prostata mărita sunt, la început, destul de ușoare, dar se pot agrava dacă nu se intervine pentru ameliorarea lor, la timp. Începutul ezitant al urinării, jet urinar cu presiune slabă, jet urinar intermitent, picurare la finalul urinării, senzația de golire incompletă a vezicii sau urinare prelungită sunt cele mai frecvente simptome ale adenomului de prostată. Acestea sunt considerate simptome obstructive, dar în timp apar și simptome iritative, care includ nevoia urgentă sau frecventă de a urina, urinare frecventă în timpul nopții sau pseudoincontinență (scurgerea unor picături de urină înainte de a ajunge la baie).
Nevoia frecventă de a urina este una dintre cele mai comune manifestări ale adenomului de prostată și poate să apară la interval de una sau două ore, în special pe timpul nopții. Totuși, dimensiunea prostatei nu determină neapărat severitatea simptomelor. Chiar dacă prostata s-a mărit foarte mult, simptomele pot fi minore, în timp ce bărbați cu prostata ușor mărită pot avea simptome severe. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora cu trecerea timpului.
Simptomele mai puțin comune pot include infecții urinare, incapacitatea de a urina sau urinare cu sânge. Incapacitatea de a urina reprezintă urgență medicală și necesită control medical imediat.
Diagnosticarea adenomului de prostată, la fel ca în toate afecțiunile, presupune o anamneză (istoric medical) și examinara fizică a pacientului. Medicii urologi atrag însă atenția că în cazul în care apare sânge în urină, durere sau senzație de arsură la urinare ori incapacitate de a urina, se impune un control medical de urgență.
Examinarea fizică presupune un examen rectal digital. Pacientul va sta aplecat sau întins pe o parte, cu picioarele la piept, în timp ce medicul va introduce un deget în rect pentru a verifica forma și dimensiunea prostatei.
De asemenea, sunt necesare o serie de analize, precum probă de urină (pentru a determina dacă există o infecție a tractului urinar), analize de sânge (pentru a vedea dacă există probleme ale rinichilor) și determinarea PSA (antigen specific prostatic – o substanță produsă doar de prostată). Atunci când nivelul de PSA este crescut, înseamnă că prostata este mărită. De regulă, determinarea PSA se face înainte de examenul rectal digital și este indicat ca pacientul să nu ejaculeze cu două zile înainte de a face analizele de sânge, pentru a nu crește nivelul PSA, care poate indica atât o prostată mărită, cât și inflamarea prostatei (prostatită).
În funcție de caz, medicul urolog poate recomanda și cistoscopie (pentru a analiza uretra și vezica), analiza reziduului de urină (ajută la determinarea cantității de urină care rămâne în vezică după urinare), test urodinamic (analiza fluxului de urină), ecografie transrectală sau biopsie de prostată în cazul suspiciunii de cancer de prostată.
Tratamentul pentru adenomul de prostată variază în funcție de mărimea prostatei, vârsta pacientului și starea generală de sănătate. Adenomul de prostată nu necesită însă întotdeauna tratament medical. De multe ori, medicul va recomanda monitorizarea atentă a simptomelor și controale regulate pentru a verifica mărimea prostatei și, în funcție de caz, poate recomanda administrarea unui tratament medicamentos sau o intervenție chirurgicală.
Tratamentele care pot ajuta la ameliorarea simptomelor pot include administrarea de medicamente, proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale, dar există și cazuri în care simptomele se pot ameliora prin menținerea unui stil de viață sănătos, practicarea sportului, un consum ridicat de legume și fructe proaspete și menținerea unei greutăți optime. După caz, medicul poate recomanda alfa blocante (pentru relaxarea mușchilor prostatei și vezicii), medicamente pentru reducerea hormonilor (împiedică schimbările hormonale), sau antibiotice (în cazul în care prostata se inflamează din cauza prostatitei bacteriene). Pe lângă administrarea unui tratament este recomandat ca pacienții să aibă un stil de viață sănătos, să mergă săurineze ori de câte ori simt nevoia, să evite administrarea de decongestionante sau medicamente antihistaminice care pot îngreuna golirea vezicii, să nu consume alcool sau cafea (în special seara), să reducă nivelul de stres, să facă mișcare și să păstreze o igienă strictă în zona genitală.
Atât intervențiile chirurgicale, cât și procedurile minim invazive sunt recomandate în cazul în care simptomele sunt moderate către severe, iar tratamentul medicamentos nu a ajutat la ameliorarea simptomelor sau au apărut și alte complicații. Operația de prostată este indicată pacienților cu insuficiență renală, pietre la rinichi, infecții urinare recurente, incontinență urinară, golirea incompletă a vezicii și episoade recurente de urinare cu sânge.
Cancerul de prostată este o boală mult mai serioasă, care necesită tratament specializat. Chiar dacă adenomul de prostată și cancerul de prostată pot avea simptome similare, aceste două afecțiuni sunt diferite. Adenomul de prostată este benign și nu crește riscul de apariție a cancerului de prostată.
În România, cancerul de prostată era al treilea cel mai frecvent cancer nou diagnosticat la bărbați, conform estimărilor Globocan 2018. În Europa, un bărbat din zece va face cancer de prostată la un moment dat în viață. Deși unele tipuri de cancer de prostată evoluează lent și necesită manevre terapeutice minime, alte tipuri par să fie destul de agresive și se răspândesc rapid. Screeningul este, de obicei, primul și cel mai rapid indicator pentru a identifica un cancer de prostată. Tumorile din prostată cresc, de obicei, încet, fără a provoca durere, de aceea boala are puține semne de avertizare timpurie și cancerul poate rămâne tăcut ani de zile.
Cancerul de prostată se dezvoltă lent și de obicei asimptomatic, la nivelul zonei periferice a prostatei. Odată cu avansarea în vârstă, mai ales după trecerea pragului de 50 de ani, este recomandată vizita la medicul urolog, în vederea începerii screeningului pentru diagnosticarea precoce a cancerului de prostată care, descoperit în fază incipientă, este tratabil.
Dacă apar senzația de urinare frecventă, în cantități mici, deseori asociate cu nicturie (senzație de urinare pe parcursul nopții), dificultăți la urinare (disurie) sau ejaculare, disfuncții erectile, hematurie (prezența de sânge în urină) sau hemospermie (prezenta de sânge în spermă), ori dacă se constată scăderea presiunii jetului urinar, este neapărat necesar să mergeți la medic.
Cauzele cancerului de prostată sunt încă disputate. Mutațiile genetice progresive în celulele prostatice, le determină să se dividă mai rapid și necontrolat și să formeze, astfel, o tumoră care, netratată, are potențialul de a se extinde local și la distanță.
Majoritatea specialiștilor disting trei tipuri majore de risc de cancer: riscul general al populației – cancerele sporadice care apar din întâmplare sau în urma actiunii unor factori individuali; riscul de cancer familial – apare atât din cauza factorilor genetici, cât și a factorilor de mediu, tind să se grupeze în cadrul familiilor și nu prezintă un model specific de moștenire; cazurile de cancer ereditar – mutațiile apar în celulele germinale (ovul, spermatozoizi), sunt prezente în fiecare celulă din corp și apar atunci când un părinte transmite o genă modificată (mutația liniei germinale) unui copil.
Cancerele ereditare de prostată sunt adesea diagnosticate la o vârstă mai tânără decât în mod obișnuit și pacienții afectați pot dezvolta mai multe tipuri de cancer. Pacienții cu cancer ereditar au adesea membri multipli ai familiei afectați de cancer de prostată și / sau de alte tipuri de cancer precum cancerul de sân, ovarian sau pancreatic. Doar aproximativ 5% până la 20% dintre cancere sunt însă ereditare. Cancerele de prostată sunt considerate ereditare dacă au apărut la cel puțin trei rude de gradul I din familie, în cel puțin trei generații și cu cel puțin două cazuri diagnosticate înainte de vârsta de 55 de ani.
Dacă, în urma examenului clinic (tușeu rectal), al testelor paraclinice (valori PSA mărite) și al examenului imagistic (IRM) se menține suspiciunea de cancer de prostată, este necesară puncția bioptică a prostatei. În funcție de rezultat, medicul va decide conduita terapeutică. Aproape toate cazurile de cancer de prostată sunt adenocarcinoame, care se dezvoltă în celulele care produc lichidul prostatic, parte a materialului seminal. Foarte rar pot fi identificate și alte tipuri de cancer, precum sarcoame, carcinoame cu celule mici, tumori neuroendocrine (altele decat carcinoamele cu celule mici) sau carcinoame cu celule de tranziție.
Ca în toate tipurile de cancer, timpul este un factor prețios și detectarea procesului neoplazic într-o fază cât mai precoce – când încă este limitat la nivelul glandei – are cele mai bune șanse de tratament. După confirmarea naturii maligne a tumorii, este necesară evaluarea nivelului de agresivitate (grad) al celulelor canceroase. Acesta se măsoară prin compararea celulelor canceroase cu celulele sănătoase originare ale tumorii. Cu cât diferența este mai mare față de celula de origine, cu atât gradul de agresivitate este mai înalt și potențialul de metastazare crește. În funcție de informațiile furnizate de testele imagistice, medicul specialist va încadra cancerul într-un anumit stadiu, care variază de la I la IV. Cele mai joase etape indică faptul că procesul neoplazic este limitat la prostată, iar în stadiul IV, cancerul este deja extins dincolo de prostată și s-ar fi putut răspândi în alte zone ale corpului.
Planul de tratament este individualizat pentru fiecare pacient în parte, iar opțiunile de tratament pentru cancerul de prostată depind de mai mulți factori, cum ar fi viteza de dezvoltare a cancerului, gradul de răspândire și starea generală de sănătate, precum și potențialele beneficii sau efecte secundare ale tratamentului. Este posibil ca neoplasmul de prostată de grad scăzut să nu necesite tratament imediat. În cazul cancerului care nu provoaca simptome, se dezvoltă foarte lent și este limitat la o zonă mică a prostatei, medicii pot opta pentru așa-numita supraveghere activă cu intenție de tratament întârziată a cancerului de prostată, deoarece în unele cazuri intervenția terapeutică radicală poate produce mai multe efecte negative decât beneficii. Supravegherea activă poate fi, de asemenea, luată în considerare, când pacientul are o altă afecțiune gravă sau are o vârstă înaintată ce poate îngreuna tratamentul chirurgical.
Dacă testele arată că tumora avansează, medicul poate decide interveția chirurgicală (prostatectomia radicală) sau radioterapia externă, brahiterapia și tratamentul oncologic care poate fi hormonal, chimioterapie sau terapie biologică (imunoterapia).
Rata de supraviețuire medie la 5 ani pentru cancerul de prostată depistat precoce este de 99%, la 10 ani este de 98%, iar rata de supraviețuire relativă la 15 ani este de 96%.
Cancerul de prostată poate fi însă prevemit, printr-o dietă sanatoasă, cu fructe și legume proaspete din abundență, care conțin multe vitamine, antioxidanți și substanțe nutritive care pot contribui la întărirea sănătății. Cercetările actuale arată că multe legume și fructe crude, netratate în exces cu pesticide conțin substanțe care produc apoptoza (moartea) celulelor maligne.
Se recomandă, de asemenea, exerciții fizice, mai ales în aer liber, în majoritatea zilelor săptămânii. Acestea îmbunătățesc starea generală de sănătate, ajută la menținerea greutății și ameliorează dispoziția.
Menținerea unei greutăți sănătoase este, de asemenea, importantă. Este bine să vă adersați medicului sau nutriționistului pentru conceperea unui plan de nutriție integrată, dacă sunteți supraponderal.
De asemenea, este bine să discutați cu medicul dumneavoastră despre riscul crescut de cancer de prostată, iar dacă va considera necesar vă va recomanda un tratament care ar putea reduce riscul general de a dezvolta cancer de prostată. Consultațiile medicale periodice după 50 de ani și screening-ul pentru cancer de prostată în cazul unui risc crescut, pot surprinde afecțiunea într-un stadiu incipient, vindecabil.
Surse: cancer.gov; cancer.org; urologyhealth.org;
* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.
