Știi și câștigi sănătate: Mucenicii, ofranda care aduce armonie în familie

După o săptămână în care femeile au fost răsfățate, a venit rândul bărbaților să se bucure de o zi dedicată lor.

Pe 9 Martie, Biserica Ortodoxă îi comemorează pe cei 40 de Mucenici din Sevastia (în tradiția geto-dacă erau 44 de mucenici), dar și pe deținuții care au pătimit în închisorile comuniste.

În credința populară, această zi marchează încheierea „zilelor babelor”, perioada de trecere de la iarnă la primavară, și începutul „zilelor moșilor”, care aduc vremea caldă. În această zi, gospodinele fac, în cinstea sfinților, colaci în formă de 8, o stilizare a formei umane, numiți sfințisori, mucenici sau brădoși (copți sau fierți) pe care-i împart după ce ies de la biserică. Tot în această zi, bărbații beau 40 (44) de pahare cu vin, pentru că se crede că vinul băut se transformă în sânge și le dă putere de muncă și-i ferește de boli. Mucenicii împletiţi din aluat dospit reprezintă simbolul echilibrului cosmic și sunt unşi cu miere peste care se presară nucă măcinată ca simbol al belşugului.

În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi. Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe cu lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea-soarelui sau de dovleac.

Începutul primăverii, marcat de ziua Măcinicilor este evidenţiat de numeroase obiceiuri, credinţe şi practici magice: credinţa că în noaptea de Măcinici se deschid mormintele şi Porţile Raiului, aşteptarea spiritelor morţilor cu focuri aprinse şi mese întinse; obiceiul aprinderi focurilor rituale sacrificiale, de purificare a spaţiului şi de sprijinire a Soarelui într-un moment de cumpănă, când ziua devine egală cu noaptea; purificarea oamenilor, vitelor şi construcţiilor prin afumarea lor cu tămâie, cârpe aprinse şi apă sfinţită; protecţia magică a casei şi anexelor gospodăreşti prin presărarea cenuşii de la focurile aprinse la Măcinici; efectuarea unor observaţii şi previziuni meteorologice; aflarea norocului; „retezarea stupilor” şi scoaterea lor de la iernat; tăierea primelor corzi de viţă de vie etc.

Un alt obicei este pornirea simbolică a plugului. Sărbătoare consacrată agricultorilor, scoaterea plugului în faţa casei în mod festiv reprezintă deschiderea ciclului sărbătorilor de primăvară şi totodată a muncilor câmpului specifice anotimpului. Era momentul în care plugarii încheiau înţelegerile pentru întovărăşire, pecetluite întotdeauna de o petrecere de pomină. Se spune că tot ce e semănat în această zi o să rodească de 40 de ori mai mult, iar cine nu respectă sărbătoarea va suferi 40 de zile.

Conform crestinortodox.ro, cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor.

Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult când s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, şi-a semănat câmpul tot în această zi, dar de data aceasta, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămâni de boală.

Ziua mucenicilor era şi un prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă. În credinţele daco-romanilor, în această zi se termina ciclul celor „nouă babe” (murea Baba-Dochia), care semnificau iarna şi începea şirul zilelor „moşilor”, ce marcau începutul zilelor agricole. Bătrânii, înarmaţi cu bâte sau cu maiuri lovesc pământul, încercând prin această acţiune magică să trezească forţele adormite ale pământului. În acelaşi scop se aprind şi focurile rituale.

În ziua de Măcinici, toate gunoaiele se ard, ca să vină primăvara mai curând. Peste focuri sar tinerii, flăcăi şi fete, în scopuri de purificare a trupului. Cultul moşilor, care patronează ciclurile naturale şi asigură belşugul ogoarelor şi sporul vitelor în noul an se află în centrul atenţiei sătenilor. În cinstea lor, în ziua de Măcinici se fac copturi rituale ce se oferă de pomană. Femeile fac măcenici, pe care îi numesc sfinţişori sau bradoşi. Aceştia se duc la biserică şi se împart săracilor. Tot acum se face şi un fel de turtă în chip de om fără ochi, numită Uitata, care se dă copiilor s-o mănânce cu miere şi se face pentru morţii care, din greşeală, n-au fost pomeniţi peste an.

Există şi datina ca, în această zi, fiecare să bea 40 de pahare cu vin, câte unul pentru fiecare din cei 40 de mucenici, ştiut fiind că numărul 40 se asociază morţilor.

Noi nu încurajăm consumul de alcool, dar credem că e un bun prilej să le spunem bărbaților „La mulţi ani!” și să încurajăm păstrarea tradițiilor…