Știi și câștigi sănătate: Nasul, mai mult decât un organ olfactiv

O vorbă din popor spune că cineva „a ieșit cu nasul la plimbare”, alta că „și-a luat nasul la purtare”, iar o alta că „și-a băgat nasul unde nu trebuie”. Oricâte semnificații simbolice i-am da nasului, din punct de vedere anatomic și fiziologic acesta este de fapt o parte proeminentă a feței, situată între obraji, gură și frunte și al cărui rol este, în principal, de a servi ca organ de respirație și ca organ olfactiv. Totuși, funcțiile nasului nu se imitează la a mirosi.

Partea externă a nasului diferă de la persoană la persoană, dar și de la rasă la rasă. Nasul este cel care imprimă personalitate fizionomiei omului. El filtrează și umezește aerul pe care îl respirăm, de aceea simțim că avem gâtul uscat atunci când respirăm pe gură. De asemenea, nasul încălzește sau răcește aerul pe care-l inspirăm, după caz.

În plus, cercetătorii au descoperit că nasul poate dezvălui multe despre personalitatea unui om.

 

* Simțul mirosului este singurul care are legătura directă cu hipocampul, zona din creier responsabilă cu formarea memoriei. Nou-născuții își recunosc mamele după miros.

* Mirosul este singurul dintre cele cinci simțuri direct legat de zona din creier care produce amintiri și procesează emoții. Nervii olfactivi situați la nivelul căilor nazale au o legătură directă cu creierul și de aceea, diferite tipuri de miros pot readuce amintiri.

* Există aproximativ 10 milioane de receptori olfactivi (de miros) prezenți în nasul uman. Aceștia sunt sensibili la particulele care călătoresc prin aer.

* Unele persoane pot avea un simț al mirosului foarte puternic, numit hiperosmie. Incapacitatea de a mirosi corect se numește disosmie, iar incapacitatea de a simți mirosuri se numește anosmie. Aproximativ 5% din populație nu poate simți mirosuri.

* Oamenii pot percepe în jur de 10 000 de mirosuri cu ajutorul celor 12 milioane de celule olfactive. Pentru comparație, un ogar are cam 4 miliarde de celule olfactive.

* Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, numărul celulelor olfactive scade progresiv și încep să piardă din capacitatea de a simți mirosuri. În jurul vârstei de 80 de ani, omul nu mai poate simți decât 50% dintre mirosuri.

* Omul își poate pierde simțul mirosului atunci când are în organism o lipsă importantă de zinc.

 

* Nasul ne ajută să „simțim” starea în care se află alimentele etc. Informațiile pe care nasul și gura le transmit creierului îl ajută pe acesta să stabilească dacă un aliment este ars, bine copt, crocant, proaspăt, vechi etc. Zona din creier dedicată mirosului este mai mică la oameni decât la animale.

* Nou-născuții, datorită configurației gâtului, pot să respire și să se hrănească în același timp, lucru care nu se mai întâmplă după o vreme. Când copilul se mărește este nevoit să își oprească respirația pentru a putea înghiți, la fel ca și adultul, pentru a nu se îneca.

* Oamenii percep în mod diferit mirosurile. Ceea ce pentru unul înseamnă un miros prea dulce, pentru altul poate fi doar un miros plăcut.

* Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer, împărţite în sinusuri frontale (în spatele frunţii) şi sinusuri maxilare ( situate la nivelul obrajilor), cu rol de umidificare şi barieră împotriva infecţiilor. În momentul în care un astfel de orificiu este blocat apare sinuzita, iar mucoasa prezintă o reacţie exagerată şi secretă cantităţi duble de mucus, care conține celule albe și enzime responsabile cu lupta împotriva infectiilor.

* Atunci când avem gripă, nasul „curge”, produce mai mult mucus decât în mod obișnuit, în încercarea de a ucide și elimina microbii care invadează organismul. Când sunt răciți sau se confruntă cu un episod alergic, oamenii își pierd o parte din capacitatea de a simți mirosuri.

 

* Nasul este cel mai bun filtru de aer. El este căptușit pe interior cu fire mici de păr, responsabile cu reținerea germenilor și a prafului din aer. Acești perișori se mișcă des pentru a filtra impuritățile din aerul respirat. Acestea continuă să se miște circa 20 de ore după moarte. Unii cercetători consideră că studierea acestora este o metodă destul de bună pentru a aproxima ora decesului.

* Aerul inhalat este direcționat, umidificat și încălzit pentru ca țesuturile sensibile de la nivelul plămânilor să fie protejate. În această etapă de filtrare, mucusul prezent în căile nazale reține și elimină virusurile, microbii și polenul care nu au putut fi retinuți de peri.

* Nasul produce mucus pentru a proteja plămânii de virusuri, bacterii şi particule nocive din aer. Sinusurile și nasul produc zilnic aproximativ un litru de mucus, pe care îl înghițim inconștient. O persoană răcită va produce aproape 2 litri de mucus pe zi, ceea ce afectează vizibil pofta de mâncare.

* Felul în care strănutăm este diferit și este determinat genetic. Membrii unei familii vor avea stiluri de strănut similare, diferite de stilurile de strănut ale altor familii.

* În timpul strănutului, particulele iritante (care provoacă strănutul) sunt expulzate cu o viteză de 160 km/h.

 

* Nasul nu este doar organul care ne oferă plăcere prin intermediul mirosurilor. Tot el este cel care ne avertizează asupra pericolelor reprezentate de fum, substanțe toxice, mâncare alterată etc.

* Nasul contribuie într-o mare măsură la alegerea partenerului, deși cei mai mulți oameni nu conștientizează acest lucru. Avem tendința să ne îndrăgostim de persoanele ale căror mirosuri se potrivesc gusturilor noastre.

* Nasul femeilor se dezvoltă doar până pe la vârsta de 15-17 ani, pe când cel al bărbaților se poate dezvolta până în jurul vârstei de 17-19 ani.

* Femeile au simțul mirosului mai dezvoltat decât bărbații.

* În timp și sub acțiunea gravitației, legăturile de elastină și colagen „îmbătrânesc” și determină „căderea” vârfului nasului, dar și alungirea nasului.

* Conform Guinness Book, cel mai mare nas din lume îi aparține lui Mehmet Ozyurek, din Turcia. Nasul acestuia măsoară 8,8 cm.

 

* Nasul nubian: Oamenii creativi și curioși au un nas nubian. Sunt optimiști și deschiși la viață. Sunt foarte sociabili și adesea au un grup de prieteni foarte interesant.

* Nasul grecesc: Persoanele cu nas grecesc sunt ceva mai rezervate. Le este greu să își arate emoțiile și nu le place să fie centrul atenției. Sunt oameni fideli, cu un punct de vedere pragmatic și puteți conta pe ei.

* Nasul humpback: Acest nas are o (mică) umflătură la jumătatea drumului. Persoanele cu acest tip de nas sunt foarte ambițioase și au scopuri precise. Adesea au convingeri și principii puternice pe care le apără cu ardoare.

* Nasul acvilin: Oamenii cu un astfel de nas sunt hotărâți și bine organizați. Pricipalele lor priorități în viață sunt cariera și succesul. Acești oameni sunt inteligenți și nu renunță până nu obțin ceea ce își doresc, indiferent dacă este vorba despre viața lor profesională sau personală.

* Nasul drept: Persoanele cu această formă a nasului au o personalitate puternică și multă încredere în sine. Ei sunt întotdeauna convinși de abilitățile lor, de aceea pot fi șocați cu ușurință.

* Nasul roman: Aceste persoane sunt foarte sensibile și dezvoltă o viață emoțională foarte puternică. Au multă empatie și sunt mereu „acolo” pentru ceilalți. Uneori, tind să uite de ei.

* Nasul cu vârful în sus: Nasurile cu vârfurile ridicate sunt considerate cele mai atractive. Acest tip de nas este scurt, curbat, aproape concav, cu vârful orientat ușor în sus. Persoanele „cu nasul pe sus” sunt de încredere, prietenoase, generoase și afectuoase. Sunt foarte altruiste, iar banii nu constituie o prioritate pentru ele.

* Nasul cârn: Este tipul de nas scurt, mic și îndesat și totodată unul dintre cele mai atractive tipuri de nas. Persoanele cârne sunt rapide în mișcare și în gândire. Uneori, faptul că reacționează prea repede le face să pară agresive.

 

 

Surse: „100 Incredible Facts You Didn’t Know About Your Body”; Revista „Interiorul corpului uman”, Editura DeAgostini, Bucuresti, 2010; „Știința auzului” – Douglas L. Olivier; http://descopera.ro/;

 

* Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește cosultul medical.