Știi și câștigi sănătate: Morcovul, un doctor de nota 10

Multitudinea de vitamine și minerale pe care le conținute morcovul, îl plasează pe primele locuri în topul celor mai sănătoase și mai gustoase vegetale, cu proprietăți curative multiple și bine definite. Beneficiile sale pentru sănătate sunt numeroase, în special datorită conţinutului bogat de carotenoide, dar şi a conţinutului de antioxidanţi. Morcovul este, de asemenea, un bun fluidifiant biliar, are acţiune anti-anemică, este regenerant şi detoxifiant, are o acţiune reglatoare şi cicatrizantă asupra intestinului, motive suficiente pentru a se consuma cât mai des cu putinţă.

Cel mai indicat este să fie consumat crud, dar chiar şi gătit, morcovul îşi păstrează proprietăţile nutritive, fiind o sursă importantă de vitaminele A şi B6, potasiu, magneziu şi acid folic. De altfel, morcovul este una dintre excepţiile de la regula care spune că, prin fierbere, legumele îşi pierd vitaminele. 

 

Originea morcovului datează din anul 3000 a.Hr., iar botaniștii localizează geografic originea lui în Afganistan, datorită diversității mari de soiuri care existau în această zonă.

În Europa se pare că a ajuns pe Marea Mediterană, cu ajutorul grecilor și romanilor, în mileniul I a.Hr. Alte surse indică Spania ca prima țară europeană în care a ajuns morcovul, din Africa de Nord, în timpul dominației musulmane de peste Peninsula Iberică, după care ar fost distribuite în restul continentului european soiuri violet, alb și galben.

În Anglia, morcovul a ajuns în timpul Elisabetei I, iar după ceva timp a devenit una dintre cele mai consumate legume. Mai mult, doamnele de la curte l-au folosit pentru a-și face accesorii cu care și-au decorat pălăriile și rochiile.

Pe continentul americam, morcovul a ajuns în secolul al 17-lea și a început să se cultive rapid, în principal pentru beneficiile morcovilor pentru sănătatea organismului uman. Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite, care era pasionat de creșterea plantelor, a cultivat 18 soiuri de morcovi.

 

Inițial, această rădăcină nici măcar nu a fost cultivată pentru a fi ingerată, era recoltată pentru frunzele și semințele sale aromatice, așa cum se întâmplă astăzi cu ierburi precum chimen, fenicul sau patrunjelul. În Pompei (orașul îngropat de erupția vulcanului Vezuviu în anul 79 d.Hr) s-au descoperit picturi antice care prezintă rădăcini de morcov de culoari variate, în ciorchini.

Utilizarea morcovilor în scopuri medicinale a început să fie documentată în secolul I d.Hr., fiind considerat un afrodiziac puternic în Grecia și Roma antică. Grecii i-au dat chiar numele de „purtător de dragoste”, crezând că înmoaie inimile oamenilor și îi învață să fie iubitori și răbdători.

În Roma antică, morcovul făcea parte din dieta zilnică, în compania mirodeniilor și vinului fierbinte. Totuși, morcovul consumat de romani nu era cel pe care-l cunoaștem astăzi, avea o culoare purpurie la exterior și gălbuie la interior, iar forma sa era mult mai subțire și mai lungă. În secolul al VI-lea au existat deja ilustrații ale acestuia, împreună cu explicațiile botanice din cartea Dioscorides din Viena.

 

Morcovul a urmat traiectorii lungi pentru a ajunge la culoarea caracterică de astăzi și, probabil, din aceea, are propriile mituri. Cel mai cunoscut mit despre culoarea portocalie este că prima rădăcină cu această culopare a fost obținută prin încrucișarea unui soi de culoare purpurie și galbenă, în Olanda, pentru a onora culoarea portocalie a Casei Regale olandeze. În prezent acesta este cunosiderat un mit, întrucât în secolul al VI-lea, cartea de botanică și plante medicinale Dioscorides din Viena a prezentat deja morcovii portocalii, ceea ce mai degrabă ar duce la concluzia că această varietate de morcov a fost selectată dintre alte soiuri obținute prin încrucișări multiple.

Producția de morcov a devenit răspândită în secolul al XV-lea, dar abia în secolul al XVI-lea a început cultivarea morcovului portocaliu și robust pe care îl cunoaștem astăzi. Această recoltă a început în Olanda. Olandezii au cercetat cum să îmbunătățească speciile și au produs în cele din urmă 4 soiuri care sunt consumate în prezent.

Principalul producător al morcovului, în zilele noastre, este însă China, care produce aproximativ 7 milioane de tone pe an. Este urmată de țări precum Statele Unite, Rusia și Polonia. De remarcat este producția de morcovi în Spania, care produce anual 400.000 de tone.

 

Știm cu toții că morcovul are un rol important în sănătatea ochiului și a vederii. Se pare că în timpul celui de-al doilea Război Mondial, aviatorilor britanici li s-au introdus în alimentație cantități mari de morcovi, pentru a-și menține vederea intactă. La nivelul retinei, vitamia A se transformă în rodopsină, un  pigment purpuriu care ajută la dezvoltarea vederii noaptea. Betacarotenul protezează şi împotriva cataractei. Antioxidanții pe care-i conține permit, în primul rând, sinteza vitaminei A care, împreună cu vitamina D intervine în creşterea şi fixarea minerală. Betacarotenul este un antioxidant liposolubil, vitamina C este un antioxidant hidrosolubil, iar împreună oferă o protecție față de oxidarea atât a porțiunilor lipidice, cât și a porțiunilor hidrice ale matricei celulare din organism.

Morcovul nu este însă un simplu precursor al Vitaminei A, ci are o mulţime de alte roluri organice, din cele mai vechi timpuri fiind asociat cu puteri magice. Multă vreme s-a crezut că femeile care nu puteau să aibă copii se puteau vindeca prin consumul seminţelor de morcovi.

Antioxidanţii conţinuţi de morcovi fac din această legumă una foarte bună pentru a preveni bolile cardiovasculare și pentru a trata diverse tipuri de cancer. Datorită conţinutului de falcarinol, morcovii reduc riscul apariţiei cancerului de plămâni, de colon şi mamar cu aproape o treime. Morcovii scad nivelul colesterolului (care cauzează arteroscleroza), iar fibrele din compoziţia lui eliberează fluxul sângelui de lipide. Potasiul conţinut ţine presiunea sângelui sub control.

 

Consumaţi după fiecare masă, morcovii acţionează ca un abraziv natural care elimină resturile alimentare şi placa bacteriană. Sunt bogaţi în antioxidanţi care protejează celulele pielii şi luptă împotriva radicalilor liberi, ajută la vindecarea acneei, la uniformizarea tenului, contribuie la detoxifierea ficatului şi previn deshidratarea.

Pentru conţinutul slab de calorii, morcovii sunt ideali și în curele de slăbire. 100 g de morcov conţin aproximativ 40 de calorii. Morcovul este un laxativ moderat, dar în același timp poate să și reducă diareea, datorită nivelului său ridicat de fibre care are capacitatea de a reţine apa.

Morcovul este totodată un excelent vermifug, iar dacă problema persistă se poate folosi drept adjuvant pentru un tratament mai complex. Are şi o acţiune benefică asupra mucoasei gastrice pe care o protejează şi pe care o cicatrizează.

La nivel hepatic, morcovul acţionează în special asupra bilei, dar se pare că reglează ansamblul activităţilor ficatului. Este totodată cel mai bun prieten al intestinului, pentru că reglează tranzitul intestinal care are o acţiune de dezinfectare şi de cicatrizare a mucoasei.

Morcovul ajută, de asemenea, la eliminarea acidului uric din organism şi este recomandat împotriva reumatismului, gutei sau artritei.

 

Beneficiile morcovului pentru sănătate sunt, așadar, numeroase, dar specialiştii ne avertizează că nu trebuie să întrecem măsura, pentru că un consum exagerat de morcov sau de suc de morcovi duce la schimbarea culorii pielii, fenomen numit carotenemie, care semnalează prezenţa unei cantităţi crescute de caroten în piele, mai mare decât organismul poate asimila.

Carotenemia este o condiţie frecventă la copii, mai ales datorită consumului excesiv de morcovi, dar poate fi asociată şi cu ingestia multor altor legume şi fructe galbene şi roşii. Carotenul este un lipocrom care determină culoarea galbenă a pielii. O dată cu nivelele ridicate ale acestuia în sânge coloraţia galbenă este intensă.

Boala nu necesită tratament, ameliorându-se o dată cu eliminarea carotenilor din alimentaţie și, de obicei, nu apar complicaţii. O dietă alimentară fără caroten conduce la dispariţia progresivă a coloraţiei galbene a pielii. Aceasta coloraţie poate rămâne însă până la câteva luni, indiferent de nivelul de caroten seric datorită acumulării în ţesuturi.

 

 

* Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește cosultul medical.