Știi și câștigi sănătate: Precauția, importantă la ștrand și piscină
E vară, e caniculă, iar mersul la ștrand sau piscină este modul cel mai facil și mai plăcut de a scăpa de stresul termic, dacă avem câteva ore libere. Înotul este o formă de activitate fizică complexă, care dezvoltă și tonifică întreaga musculatură a corpului, iar timpul petrecut în piscină sau savurând o băutură pe marginea acesteia are un efect relaxant și destresant asupra psihicului.
Medicii atrag însă atenția să se meargă numai în locurile de îmbăiere autorizate și chiar și în cazul acestora să fim vigilenți, să avem grijă să fie curățe și dezinfectate, pentru că există câteva pericole pentru sănătate, asociate cu timpul petrecut la piscină sau bazine exterioare. Chiar dacă apa din piscine şi ştranduri este clorinată, iar majoritatea agenţilor patogeni pentru om sunt distruşi, unele bacterii sau fungi nu sunt ucise instantaneu, având o toleranţă mai mare la substanţele dezinfectate și putând supravieţui până la ore sau zile înainte de a fi distruse.
Afecţiunile gastro-intestinale, infecţiile la nivelul ochilor, urechilor sau pielii sunt boli pe care le putem căpăta după o zi petrecută la piscină sau ştrand. De aceea, cunoașterea lor oferă posibilitatea de a reduce riscul de îmbolnăvire. Așadar, este, important să ne luăm câteva măsuri de precauţie, pentru a ne proteja pe noi şi pe ceilalţi.
Atunci când intrăm într-o piscină publică, fie ea acoperită sau în aer liber, ne expunem și la microbii celor care au fost în apă în ultimele minute. Totodată, se pot transmite alți viruși, paraziți sau bacterii care pot să supraviețuiască suficient de mult în apă pentru a infecta pe cineva. De aceea este important să nu mergem la ștrand sau piscină dacă avem răni deschise. De asemenea, trebuie să evităm piscinele care nu sunt bine întreţinute şi unde nu se pot vedea cele mai recente rezultate ale analizei apei. Pentru a evita contaminarea cu apă infectată, se va evita pe cât posibil înghițirea apei și se vor face dușuri frecvente, înainte şi după fiecare intrare în apă.
Cea mai comună modalitate de a transmite microorganisme prin apă este calea fecal-orală. Din acest motiv, este obligatoriu ca persoanele care suferă de diaree să nu intre în bazinele publice. Chiar dacă practică o igienă corespunzătoare, o persoană cu diaree riscă să transmită agenți patogeni prin resturile minuscule de excremente care ajung în apă. De asemenea, schimbarea scutecului copiilor mici trebuie să fie urmată de spălarea cu apă și săpun a mâinilor, pentru a preveni răspândirea microorganismelor prezente în scaunul lor. Cu copiii mai mari se vor face regulat pauze, pentru a merge la baie.
Infecțiile bacteriene sunt cele mai frecvente pericole care pândesc la ștarnduri și piscine. Bacteriile precum Shigella sau Escherichia coli sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de diaree asociată cu înotul în piscine publice. Diferitele specii de Shigella pot cauza diaree severă, inclusiv scaune hemoragice. Un studiu realizat de CDC (Center for Disease Control and Prevention – Centrul pentru controlul și prevenția bolilor) din SUA a arătat că 58% dintre mostrele de apă recoltate din piscinile americane conțineau Escherichia coli, iar procentul este mai mare în cazul bazinelor pentru copii.
Cryptosporidium este o familie de protozoare, din care cel puțin 15 sunt patogene pentru om. Printre acestea se numără Cryptosporidium hominis și Cryptosporidium parvum, care cauzează cel mai frecvent diaree acută și auto-limitantă, putând fi implicați și în diareea cronică la copil. Acești parziți afectează cu precădere copiii și persoanele infectate cu virusul imunodeficienței umane și au o rezistență crescută la clorul adăugat în apa bazinelor publice, supraviețuind până la 10 zile. Transmiterea sa se realizează și pe cale directă, prin contactul cu persoane și animale infectate, dar mai frecvent pe calea fecal-orală, când sunt ingerate apa sau alimentele contaminate.
Giardioza este cauzată de Giardia intestinalis, un parazit microscopic transmis pe cale fecal-orală. Parazitul este descoperit cel mai des în mostrele de scaun, iar prevalența lui în lume variază între 4 și 42%, în funcție de regiune (în jur de 2-5% în țările dezvoltate). Printre copii, giardioza are o prevalență de circa 15-20% înainte de vârsta de 10 ani. Așadar, există o șansă considerabilă de a contracta acest parazit de la piscină, în special când este vorba despre bazinele pentru copii. Distrugerea completă a parazitului și a ouălor sale poate dura aproape o oră, chiar în prezența clorului din apă. Diareea din giardioză este însoțită de slăbiciune și senzație de rău general, greață, distensie a abdomenului, reducerea poftei de mâncare sau vărsături. Pierderea în greutate are loc la peste jumătate dintre persoanele infectate.
Enterobius vermicularis (Oxiuris vermicularis) este un parazit macroscopic, din familia nematodelor, care colonizează apendicele și colonul ascendent, dar este prezent și în regiunea perianală. Cauzează, de obicei, prurit anal sau vaginal, dar persoanele infectate pot fi și asimptomatice. Infecția este mult mai frecventă la copii și este relativ rar transmisă prin înghițirea ouălor sau a paraziților vii prezenți în apa din bazine.
La piscinele şi bazinele foarte aglomerate, riscul de agenţi patogeni este mult mai ridicat, de aceea, pe cât posibil, este de preferat evitarea acetora în zilele sau perioadele foarte aglomerate.
Afecțiunile cutanate contractate prin intermediul apei de la ștrand sau piscine sunt, de asemenea, ușor de contractat, de aceea este esențială protejarea și igienizarea pielii. Spălarea pielii cu apă și săpun se va realiza la începutul și sfârșitul zilei petrecute la bazinul public și este indicată clătirea după fiecare contact cu apa comună. Purtarea unei căști de baie protejează urechile de infecții, dar și părul de deteriorarea indusă de clor.
Dacă preferăm piscinele exterioare, arsurile solare sunt aproape de neevitat, mai ales dacă nu evităm statul în soare în intervalul orar 11.00-18.00. Leziunile de acest tip fac pielea mai vulnerabilă la alte tipuri de infecție, de aceea medici dermatologi recomandă protejarea pielii cu o loțiune cu factor de protecție mare (30-50) și reaplicarea sa după fiecare intrare în apă sau la 2-3 ore de stat la soare.
Micoza piciorului (Tinea pedis) este cea mai frecventă infecție micotică superficială. Se estimează că circa 70% din populația lumii va fi, în cursul vieții, afectată de această infecție fungică, măcar o dată în viață. Este cauzată de dermatofite, dintre care cea mai comună este Trichophyton rubrum. Afectează planta piciorului, degetele, unghiile sau spațiile interdigitale, cauzând mâncărime, descuamare și fisurare dureroasă a pielii, leziuni ulcerative sau vasculare. Mediul cald și umed, favorizează dezvoltarea acestor fungi, lucru care face din piscinele sau bazinele publice un loc foarte potrivit pentru transmiterea infecției. Pentru a le preveni se recomandă purtarea încălțămintei pe toate suprafețele comune ale bazinului, inclusiv la dușuri, și spălarea și uscarea picioarelor (folosind prosopul personal) după părăsirea apei.
Foliculita cu Pseudomonas (erupția provocată de saună) este o dermatită cauzată de colonizarea foliculilor piloși cu bacterii din specia Pseudomonas aeruginosa. Această bacterie este prezentă ubicuitar, dar temperaturile înalte de la saună sau jacuzzi fac clorul folosit să fie mai puțin eficient, iar riscul de contaminare, mai mare.
Se prezintă inițial ca o erupție maculară, iar leziunile se transformă în scurt timp în papule și pustule. Este însoțită de mâncărimi și apare mai ales în zona acoperită cu costumul de baie (din cauza contactului prelungit al pielii cu apa contaminată). De obicei, erupția are loc la două zile de la expunerea la apa contaminată, dar pot trece și 10-14 zile până la apariția dermatitei. Se vindecă fără tratament în 2-10 zile, fără a lăsa cicatrici (dacă pacientul nu se scarpină). Suprainfecția este posibilă. Dermatita care nu se vindecă în acest timp necesită consultarea unui medic dermatolog.
Pentru a reduce riscul de contaminare, este necesară dezbrăcarea și spălarea costumului de baie și dușul cu apă și săpun al întregului corp, după ieșirea din piscină.
Otita externă reprezintă infecția conductului auditiv extern și poate fi contractată în timpul activităților din apă, caz în care mai este numită și „urechea înotătorului”. Staza apei o perioadă îndelungată în conductul auditiv oferă un mediu propice dezvoltării bacteriene. Simptomele infecției devin evidente la câteva zile după înot și includ: durere, roșeață, tumefacție, mâncărime a urechii externe. Mișcarea pavilionului urechii (porțiunea externă, cartilaginoasă a urechii) sau apăsarea pe ureche determină o durere vie. Uneori, poate fi eliminat puroi pe la nivelul orificiului auditiv extern. Otita externă legată de înot este mai frecventă la copii.
Protejarea urechilor în perioada petrecută în apă poate fi realizată cu o cască specială sau dopuri pentru urechi. Dacă apa a intrat în urechi, se recomandă evitarea utilizării oricăror obiecte pentru a o elimina (bețisoare auriculare, colțul prosopului etc.), deoarece acestea au tendința de a împinge apa și mai profund în canalul auditiv. În schimb, se recomandă înclinarea capului spre partea în care a intrat apa pentru a permite eliminarea ei. Dacă senzația că există apă în urechi persistă, aceasta poate fi eliminată folosind un uscător de păr (cu setările de temperatură și viteză la minimum), ținut la câțiva centimetri de ureche.
Afecțiunile pulmonare sunt rare în urma mersului la piscină sau ștrand, dar dacă apar, au potențialul de a fi severe, în special în cazul pacienților cu o imunitate scăzută. Este contraindicat ca persoanele cu boli pulmonare active să frecventeze piscinele publice. Singura modalitate de prevenire este dezinfecția corect realizată.
Legionella pneumophila (Boala legionarilor) este un tip de pneumonie care afectează mai frecvent persoanele peste 65 de ani, fumătorii, pe cei cu imunitate scăzută sau afecțiuni pulmonare preexistente. Această bacterie este de obicei ucisă prin clorinarea apei, dar temperaturile înalte scad eficiența dezinfectantului. Această afecțiune se poate manifesta prin febră, frison, tuse, durere toracică și alterarea stării generale, la 2-10 zile de la desfășurarea activităților în preajma unui bazin comun. Este importantă informarea medicului despre activitatea din preajma apei, care poate ridica suspiciunea infecției cu Legionella.
Pneumonita de hipersensibilitate (PH) este o boală complexă a plămânului, determinată de sensibilizarea de către un anumit agent inhalant a zonei interstiţiale a plămânilor. Este considerată o boală rară și a fost asociată cu piscinele interioare care au și echipament de producere a vaporilor. Dezinfectarea precară a instalațiilor poate duce la răspândirea de Mycobacterium avium sau endotoxine care, odată inhalate, produc un tip caracteristic de reacție inflamatorie a plămânilor.
