Știi și câștigi sănătate: Florile verii, izvor de sănătate

30 iulie 2021 | 0 comentarii |

Farmacia naturii e deschisă toată în lunile iulie și august cu plante de leac dintre cele mai bune. Pe lângă minunatul trandafir despre care v-am povestit înt-un articol anterior, în această perioadă ne concenrăm atenția și asupra albăstrelelelor, gălbenelelor, cicorii, trifoiului roșu, sulfinei, cimbrului sau busuiocului, plante care se culeg în luna lui cuptor și sunt apreciate pentru puternicul lor efect curativ.

Pe lângă puterea terapeutică de netăgăduit, plantele medicinale culese în această periodă sunt nelipsite din tratamentele cosmetice, așa că dacă vă aflați în drumeție prin zonele nepoluate, vă puteți bucura de frumusețea lor și în același timp puteți culege aceste flori colorate care înlocuiesc cu succes medicamentele și redau frumusețea.

 

Albăstreaua este nepretuită în medicina tradițională. Cunoscută și sub denumirile de floarea paiului, iarba frigurilor, măturică sau potroacă, albăstreaua înflorește din iulie până în septembrie, perioadă în care este culeasă după ce se ridică roua, se pune la uscat și se păstrează în săculețe de pânză sau pungi de hârtie.

Principiile active din flori (poliine, poliene, centaurina, ciocorina, tanini, mucilagii, cianina, antocianidine, săruri de potasiu, magneziu etc) au proprietăți antiinflamatoare, antiseptice, bacteriostatice, emoliente și calmante. Străbunii noștri puneau florile de albăstrele pe tăieturi, iar macerate în vin sau bere erau indicate celor care nu puteau urina. Frigurile erau combătute cu inhalații, iar ceaiul din flori de albăstrele era leac în boli renale și de piele.

Compresele cu infuzie de albăstrele constituie un tratament foarte bun pentru pleoapele ridate, ochii obositi, mușchii faciali și riduri. Infuzia se folosește ca remediu în tratarea ochilor obosiți, iritații oculare și conjunctivite, dar și în tratarea eczemelor, ulcioarelor, a leziunilor ulcerate, pentru revigorarea și tonifierea tenului și a părului.

În uz intern, infuzia de albăstrele este recomandată în tratamentul afecțiunilor renale, în anorexie, diskinezie biliară, dispepsie, edem, flebită, insuficiență cardiacă și boli diareice. Pentru tratarea bolilor intestinale, pe lângă ceaiul de albăstrele se recomandă să se consume iaurt. Pentru tratarea diareei, infuzia de albăstrele se va combina cu frunze de afin. Constipația poate fi combatută cu ajutorul tincturii de albăstrele și aloe. În eczeme pruriginoase, ceaiul de albăstrele se combină cu ceai de lămâie. 

 

Trifoiul roşu este o plantă foarte frecventă în toată Europa, mai ales pe câmpiile nisipoase. Creşte în mod spontan în păşuni şi fâneţe, rarişti de pădure, ogoare şi locuri ruderale, de la câmpie până în etajul molidului de la munte. Preferă terenurile însorite, cu soluri umede şi bine drenate, bogate în substanţe minerale. În paralel, este mult cultivată ca plantă furajeră. Înflorirea începe în luna mai şi poate continua până în luna septembrie. Florile se recoltează manual şi se usucă la umbră, pentru a evita decolorarea petalelor. Se folosesc apoi la prepararea de infuzii, extracte, tincturi şi unguente. Tratamentele cu preparate din flori de trifoi roşu se aplică în majoritatea bolilor pulmonare, în tuse convulsivă şi spastică, astm bronşic, bronşite, congestie pulmonară şi tuberculoză. De asemenea, trifoiul roșu combate cancerul (indiferent de localizare), iar o  eficiență crescută are în cancerul genital, rectal, laringian şi în leucemie.

Efecte benefice s-au constatat și în tratamente pentru reumatism, artroze, spondiloză anchilozantă, gută şi boli renale – genitale (leucoree, dismenoree, iritaţii vaginale, sifilis, tulburări de menopauză datorită efectului estrogenic şi în combaterea intoxicaţiilor cronice ale organismului, contribuind la purificarea sângelui. Ceaiul de trifoi roșu decongestionează gâtul inflamat şi calmează ulceraţiile bucale. Prin acţiunea diuretică şi antiinflamatoare participă la eliminarea toxinelor din corp, la stimularea activităţii ficatului, a vezicii biliare, a poftei de mâncare şi în combaterea constipaţiei şi a crampelor stomacale.

 

Sulfina este o specie erbacee anuală sau bienală, care crește în flora spontană, în locuri uscate, aride, pietroase, de la câmpie până la altitudini de 1.500 de metri. Înflorește în perioada iunie – septembrie, iar florile şi vârfurile de tulpini înflorite se culeg şi se usucă la umbră, în încăperi bine aerisite, fiind foarte apreciate pentru proprietățile lor terapeutice.

În uz intern, infuzia de sulfină are efecte antiseptice, expectorante, diuretice, antispastice, antitusive, calmante ale nervilor simpatici, antinevralgice, somnifere, colagoge, stimulatoare ale funcţiei hepatice. Are efecte benefice asupra bolilor aparatului respirator (laringită, traheită, tuse, guturai, gripă, bronşită cronică, catar bronşic, astm bronşic, tuberculoză prin combaterea bacilului Koch); în afecţiuni renale şi genitale (leucoree, metrite, amenoree, pielită, pielonefrite, cistite, menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, dureri uterine, litiază renală, retenţie urinară); în afecţiuni cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune arterială, dilatarea vaselor periferice, creşterea permeabilităţii vaselor, evitarea arteritei, flebitei şi trombozei, riscuri de embolii, varice); în afecţiunile aparatului digestiv (tulburări gastro-intestinale, gastrite, colici abdominale, enterite, dizenterie, hepatită cronică, ciroză hepatică, regenerarea celulelor hepatice afectate de hepatite, calculoză biliară); în sistemul nervos asigură reglarea funcţionării nervilor şi creierului (insomnii, nervozitate, melancolie); combate durerile reumatismale, artrozele şi guta.

Sulfina se folosește, de asemenea, la aromatizarea supelor şi a salatelor (cu frunze şi lăstari tineri cu oţet), a brânzeturilor, ţigărilor antiastmatice şi a băuturilor alcoolice (vinuri, lichioruri), a băuturilor nealcoolice, dar și în cosmetică, precum și pentru îndepăratera moliilor din dulapuri şi parfumarea hainelor şi a lenjeriei, eventual asociate cu flori de lavandă.

 

Cicoarea este floarea albastră cunoscută încă din antichitate ca leac pentru ficat și pentru digestie, dar și ca remediu puternic împotriva otrăvurilor. Rădăcina este plină de vitaminele A, B, C, E si K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are în compoziția ei și inulină, o substanță care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Pulberea din rădăcină e bună în caz de răceli.

Infuzia de cicoare are efect hipoglicemiant și scade colesterolul din sânge. Cicoarea stimulează functionarea normală a metabolismului și domoleste pofta de mâncare excesivă. O cana de infuzie băută dimineața, pe stomacol gol, rezolvă constipația. Datorită principiilor amare pe care le conține, cicoarea stimulează funcțiile hepatice, de aceea se recomandă în caz de hepatită acută sau cronică, dischinezie biliară sau colici biliare. De asemenea, poate să refacă mucoasa intestinală afectată, în cazul bolnavilor de ulcer, și poate fi un remediu util contra calculilor renali. Cafeaua preparată din praf de cicoare prăjita are același gust ca licoarea din boabe de cafea, stimulează sistemul nervos și sporește puterea de concentrare. Rădăcina plantei este indicată în obezitate, hemoroizi, diabet. Sucul obținut din stoarcerea rădăcinilor proaspete se amesteca cu lapte (50 ml suc, 100 ml lapte), băut dimineața pe stomacul gol sau seara înainte de culcare, pe lângă efectele specifice cicorii, prezintă și o acțiune antioxidantă puternică și se constituie într-un pansament gastric alcalin, util în caz de ulcer gastric sau duodenal. Planta nu conține principii toxice. Doar la o administrare de peste 100g de cicoare pe zi apar fenomene secundare (bradicardie).

 

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante anuale ce se gasesc în flora spontană din zonele cu climă temperată. Se cultiva foarte bine și în culturi organizate în orice regiune a țării. Planta, bogat ramificată, cu flori grupate în antodii terminale de culoare galben-portocalii, este cunoscută în popor și ca ochi galben, filimică, căldărușă, calinică sau rujulită.

Aceste flori aurii au efecte terapeutice deosebite și au fost utilizate din cele mai vechi timpuri în tratarea eczemelor, arsurilor, rănilor și cicatricilor, dar și pentru ameliorarea simptomelor gastritei și a afecțiunilor inflamatorii. Se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măști și produse cosmetice.

Florile se recoltează fără codițe, din iulie până toamna târziu. În uz intern, preparatele din galbenele ajuta în gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infecțios, ulcerații canceroase, inflamații ale colonului, hemoroizi, boli de ficat. Extern, se folosesc în leucoree, trichomoniază, acnee, arsuri, degerături, răni purulente, cancer al pielii, leziuni ulceroase ale sânilor, cancer mamar, micoze, osteoporoză. Gălbenelele cresc capacitatea de luptă a organismului cu infectiile, având proprietăți antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene și antifungice. Se folosesc ca adjuvant în toate infecțiile sau tratamentele care scad imunitatea, sunt recomandate în tulburările menstruale de orice fel și combat anemia.

În cosmetică sunt reunmite pentru efectele de menținere a tinereții și frumuseții tenului, reducerea ridurilor și tratarea petelor maronii. Compresele cu ceai de gălbenele activează tenurile uscate. Gălbenelele sunt utilizate în medicina naturistă sub formă de tincturi, ceaiuri, creme sau pudre, însă sunt consumate și în salate, proaspete, datorita gustului proaspăt și delicat.

 

 


Adaugati un comentariu


 

*