TERAPEUTUL TAU: Comunicarea parinti – copii
Comunicarea reprezinta cuvantul cheie atunci cand vine vorba despre functionarea unei relatii.
Taisia TRICA, psihoterapeut
Indiferent daca avem in vedere o relatie de dragoste, una de afaceri sau una familiala, comunicarea este esentiala. In fond si la urma urmei, comunicarea reprezinta un proces de transferare, de impartire sau de impartasire a unor informatii, idei, mesaje sau semnale.
Comunicarea presupune intotdeauna prezenta a cel putin doi interlocutori. La origine, cuvantul a avut conotatii religioase, derivand din cuvantul comuniune – impartasirea unei experiente semnificative.
Comunicarea completa combina vechea semnificatie cu cea noua. Prin intermediul acestui proces putem impartasi gandurile, simtamintele sau experienta, in cadrul unui cuplu. Acest cuplu este format dintr-un emitator al informatiei si un receptor al informatiei. Deoarece zilnic se strecoara atat de multe mesaje, atat catre interior, cat si catre exterior, o mare parte din procesul comunicarii are loc la un nivel inconstient. Chiar si in ziua de astazi exista foarte mari dificultati de comunicare intre interlocutori, cauzate fie de un temperament mai retras al unuia dintre parteneri, fie din cauza unui grad de cultura diferit al acestora.
Comunicarea poate fi realizata nu numai prin intermediul cuvintelor sau al limbajului corpului, dar si cu ajutorul scrisului si al formei optice, adica al semnelor. Principalelor cauze ale unei comunicari ineficiente sunt: problemele de ascultare, lipsa conexiunii inverse, falsa conexiune inversa, rezistenta la critica, perceptia selectiva si subiectivitatea, obtinerea informatiei prin manipulare discreta, ascultarea afectiva, inadvertente de limbaj, bariere culturale etc.
Copilul are nevoie de un climat familial echilibrat, in care sa se simta in siguranta, si de o comunicare eficienta cu parintii sai. Acest lucru este posibil daca acestia din urma sunt atenti la nevoile copilului, se preocupa de educatia lui, daca dau dovada de intelegere, sunt afectuosi si calmi si participa la evenimentele importante din viata lui. Totodata, este necesar ca parintii sa fie fermi, sa stabileasca limite si sa nu lase copilul sa faca tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi indeplinite printr-o comunicare adecvata parinte-copil.
Ca orice alta relatie, relatia parinte-copil este una complexa, care incepe sa se construiasca inca din primele zile de viata ale copilului si care impune foarte multe conditii-rabdare, daruie, intelegere, atentie, dragoste, comunicare si tot asa mai departe. Aceasta relatie se bazeaza atat pe comunicarea verbala, cat si pe cea nonverbala – gesturi, mimica, ton al vocii, postura care sa intareasca cele comunicate verbal de parinte.
Pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului si pentru dezvoltarea unei relatii adecvate si a unei comunicari eficiente intre parinte si copil, pe langa satisfacerea nevoilor de baza ale copilului, foarte importante sunt si nevoile emotionale ale acestuia, precum: respectul, dragostea, sinceritatea, acceptarea, rabdarea… si lista ar putea continua.
Comunicarea-i baza educatiei familiale care si ea, la randul ei, e baza educatiei din invatamant; ca formula, cei 7 ani de-acasa reusiti + educatia pana-n momentul cand copilul major isi ia zborul si isi face propriul cuib. Asa cum profesorii dedica cateva ore pe zi comunicarii cu copiii, in sistemul educational, tot asa parintii au obligatia sa comunice cu copiii lor macar 2 ore pe zi. S-a ajuns in situatia dramatica a copiilor cu smartphone-urile in maini, multe ore pe zi, ceea ce dce la izolarea, salbaticirea multor tineri, la robotizarea socieala!??