Veninul de albină, potențial tratament pentru cancerul de sân
În cadrul unui studiu efectuat de un grup de cercetători din Australia s-a descoperit că această substanță are un ridicat potențial distructiv asupra celor mai agresive celule canceroase.
Un grup de oameni de ştiinţă de la Institutul de Cercetări Medicale Harry Perkins şi de la Universitatea Western Australia, a efectuat un studiu în scopul de a analiza proprietăţile anticancerigene ale veninului de albine. În acest sens, cercetătorii au utilizat venin de la 312 albine şi bondari din diferite zone ale planetei și au descoperit astfel că albinele europene ar putea furniza un remediu foarte eficient pentru tratarea uneia din cele mai agresive forme ale cancerului de sân.
Acest lucru ar fi posibil datorită meltinei, care este substanța componentă de bază din veninul albinelor, și care s-a dovedit că poate distruge rapid celulele care constituie cancerul mamar triplu-negativ şi celulele cancerului de sân îmbogăţite cu HER2 – forme de cancer foarte agresive și greu de tratat.
Cancerul de sân triplu negativ reprezintă 10-15% dintre toate cazurile de cancer mamar, iar în prezent, nu există tratamente clinice eficiente pentru această formă. Cercetătorii au descoperit că, administrat într-o concentrație care nu afectează celulele normale, veninul provenit de la albinele europene poate distruge complet membranele celulelor canceroase în 60 de minute.
Chiar și autorii studiului s-au arătat surprinși de rezultate constatând că în acel interval foarte scurt de timp melitina din componența veninului de albine a format găuri în membranele celulelor canceroase, ceea ce ar putea permite pătrunderea anumitor substanţe medicamentoase în interiorul acestora, care să ducă la distrugerea lor.
Astfel, studiul a analizat și dacă melitina poate fi utilizată în combinaţie cu medicamentele utilizate în prezent în chimioterapie pentru tratarea tipurilor de cancer mamar extrem de agresive, iar combinația cu Docetaxel s-a dovedit foarte eficientă în cazul testelor efectuate pe șoareci de laborator.
Următorul pas al cercetării în această direcție îl reprezintă evaluarea metodei optime pentru administrarea melitinei şi stabilirea toxicităţii şi a dozelor maxime tolerate, în cadrul studiilor clinice.
