Ziua Mondială a Hepatitei și legătura cu Premiul Nobel

Data de 28 iulie, la care este celebrată această zi în întreaga lume, este legată de ziua de naștere a lui Baruch Samuel Blumberg, descoperitorul virusului hepatitei B, pentru care a câștigat premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 1976.

 

La fiecare 10 secunde o persoană se îmbolnăvește de hepatită, iar la 30 de secunde, o persoană moare din cauza unei boli asociate afecțiunilor hepatice. Din această cauză este necesară creșterea gradului de conștientizare a populației privind hepatitele virale, o inflamație a ficatului care provoacă boli hepatice severe și cancer hepatocelular, iar organismele mondiale ale sănătății și medicii specialiști atrag atenția asupra prevenției și depistării precoce a virusurilor care provoacă această boală.

Iniţiativa marcării Zilei Mondiale de Luptă împotriva Hepatitei aparține unei inițiative din 2008 a Alianţei Mondiale pentru Hepatită (AMH), iar data de 28 iulie a fost aleasă şi în semn de omagiu adus profesorului Baruch Samuel Blumberg (28 iulie 1925 – 5 aprilie 2011), medic american, genetician, descoperitorul virusului hepatitei B, în timp ce era cercetător la NIH și la Fox Chase Cancer.

Pentru descoperirea cauzei infecției cu hepatita B, Baruch Blumberg a fost co-laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 1976, împărțind premiul cu D. Carleton Gajdusek, care a cercetat modul în care bolile și bolile asociate pot implica degenerarea celulelor creierului de-a lungul anilor. Doi ani mai târziu, dr. Blumberg împreună cu dr. Irving Millman, a inventat vaccinul împotriva hepatitei B.

 

Ziua Mondială a Hepatitei 2023

 

În fiecare an, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) lansează o temă prin care se marchează Ziua Mondială a Hepatitei (World Hepatitis Day), iar în 2023, aceasta este „Ai o singură viață și un singur ficat. Hepatita le poate distruge pe amândouă!”, pentru a sublinia importanța prevenției și depistării precoce a Hepatitei, cunoscută și ca „ucigașul tăcut”, pentru că evoluează în tăcere, până când distruge ficatul, ducând la cancer hepatic.

„Ficatul îndeplinește în tăcere peste 500 de funcții vitale în fiecare zi pentru a te menține în viață, dar și infecția cu hepatită virală este tăcută, simptomele apărând doar atunci când boala este avansată. Deși există multe tipuri diferite de virusuri ale hepatitei (de la A la E), hepatitele B și C sunt cele mai îngrijorătoare și provoacă aproape 8.000 de infecții noi în fiecare zi, care în mare parte nu sunt detectate. Rezultatul? Peste un milion de decese legate de hepatită în fiecare an – și o nouă infecție cronică la fiecare zece secunde. Și de aceea sănătatea ficatului este fundamentală pentru sănătatea umană. Atât de multe decese din cauza hepatitei, dar ele ar putea fi prevenite. Pentru că există vaccinuri și tratamente eficiente pentru hepatita B și chiar un remediu pentru hepatita C – vă PUTEȚI proteja pe dumneavoastră și pe cei dragi. Discutați cu medicul!”, este îndemnul OMS, transmis în contextul Zilei Mondiale împotriva Hepatitei. 

Aproximativ 4,5 milioane de decese premature ar putea fi prevenite în țările cu venituri mici și medii până în 2030, prin vaccinare, testare, diagnosticare, tratament antiviral, informare și conștientizare.

 

Blumberg, Hepatita B și Premiul Nobel

 

Tot în preajma zilei de 28 iulie, The Nobel Prize amintește că, în 1976, pentru contribuțiile aduse la descoperirea descoperirea virusului hepatitei B și a vaccinului împotriva hepatitei B, Baruch S. Blumberg  a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și subliniază semnificația profundă care există între ziua de naștere a savantului american și Ziua Mondială a Hepatiei.

La sfârșitul anilor 1960, Baruch Blumberg descoperea, în mod neașteptat, un agent infecțios pentru hepatita B, în timp ce cerceta proteinele din sânge ale oamenilor din diferite părți ale lumii. El a demonstrat că agentul infecțios era legat de un tip de virus necunoscut până atunci și care poate fi purtat de oameni care nu manifestă boala, dar care pot transmite virusul prin sânge sau fluide corporale.

Aceste descoperiri au făcut posibilă dezvoltarea de vaccinuri și teste pentru a preveni răspândirea bolii prin transfuzii de sânge. Ulterior, Baruch Blumberg a contribuit la dezvoltarea unui vaccin împotriva Hepatitei B, salvând viețile a milioane de oameni și contrbuind la îmbunătățirea vieții acestora. Vaccinul împotriva hepatitei B este unul dintre primele pe care bebelușii le primesc la scurt timp după naștere. 

 

O viață dedicată cercetării 

 

 

Baruch Blumberg a făcut parte din consiliul consultativ științific și medical al Fundației pentru Hepatita B, ca savant distins, din 1992 până în 2011 și a fost consilier principal al președintelui Fox Chase Cancer Center, dar și profesor de medicină și antropologie la Universitatea din Pennsylvania, ambele situate în Philadelphia. În 1999, i s-a cerut să devină director al Institutului de Astrobiologie NASA din California, iar ulterior, a fost numit consilier principal al Administratorului pentru Biologie, la NASA, Washington.

Nativ din New York, în lunga sa carieră a fost distins cu numeroase premii ce includ cercetarea clinică, epidemiologia, virusologia, genetica și antropologia. A obținut diploma în medicină de la Universitatea Columbia și diploma de doctorat de la Colegiul Balliol de la Universitatea din Oxford. S-a alăturat National Institutes of Health în 1957, s-a mutat la Fox Chase Cancer Center în 1964 și a fost maestru al Colegiului Balliol al Universității din Oxford în perioada 1989-1994.

 

Descoperirea noului virus

 

Inițial, dr. Bluberg nu și-a propus să descopere cauza hepatitei B ci mai degrabă, curiozitatea sa intelectuală și înțelegerea procesului științific l-au condus la această descoperire profundă. Povestea hepatitei B a început cu o căutare a diferențelor genetice moștenite și s-a încheiat cu descoperirea unui nou virus.

Ca antropolog medical, la începutul anilor 1950, Baruch Blumberg era interesat de genetica susceptibilității bolii și s-a întrebat dacă trăsăturile moștenite ar putea face diferite grupuri de oameni mai mult sau mai puțin susceptibile la aceeași boală. Astfel, împreună cu echipa sa a călătorit pe tot globul pentru a colecta probe de sânge de la populațiile native din părți îndepărtate ale lumii, planificând să caute diferențe genetice pe care ulterior să le studieze, pentru a vedea dacă pot fi asociate cu o boală.

Pentru că nu aveau tehnologia necesară analizării genetice a acestor probe de sânge, au dezvoltat o nouă metodă, indirectă, îndreptându-și atenţia către pacienţii cu hemofilie. Argumentul dr. Blumberg a fost că cei care au primit mai multe transfuzii de sânge ar fi fost expuși la proteine ​​din serul sanguin pe care ei nu le-au moștenit, ci donatorii lor. Ca urmare a acestei expuneri, sistemele imunitare ale pacientului hemofilic ar produce „anticorpi” împotriva proteinelor străine din serul din sânge, sau „antigeni”, de la donatori.

 

De la „antigenul Australia” la vaccinul împotriva hepatitei B

 

 

Luând în calcul faptul că anticorpii sunt programați să se blocheze pe antigeni specifici, specialistul a decis să folosească anticorpi de la pacienții hemofilici pentru a testa probele de sânge colectate din întreaga lume. Folosind această nouă tehnică de laborator pentru potrivirea anticorpilor cu antigene, a fost identificată o asociere neobișnuită între un anticorp de la un hemofilic din New York și un antigen găsit în proba de sânge a unui aborigen australian, care a reacționat cu un anticorp din serul unui pacient american cu hemofilie, pe care dr. Blumberg și echipa sa l-au numit „antigenul Australia”. Studiile efectuate au condus la confirmarea faptului că acest antigen a cauzat hepatita B, iar astfel a fost descoperit, în 1967, virusul hepatitei B.

Doi ani mai târziu, dr. Baruch Blumberg și dr. Irving Millman au inventat vaccinul împotriva hepatitei B. Împreună au descoperit că persoanele care suferă de boala amintită au și antigene și și-au dat seama că injectarea acestora într-un pacient produce anticorpi. Separarea antigenelor din sângele pacienților cu hepatită cronică B a dus la râvnitul vaccin pe care-l dezvoltaseră ani de zile.

De la comercializarea vaccinului, în 1982, peste 1 miliard de oameni din întreaga lume au beneficiat de acest vaccin care este considerat și primul vaccin împotriva cancerului, pentru capacitatea sa de a proteja împotriva cancerului hepatic.