158 de ani de la inaugurarea Spitalului Colentina din București

Construcția a fost inaugurată pe 24 ianuarie, de însuți domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia împlinirii a cinci ani de la Unirea Principatelor, iar de a doua zi, spitalul a devenit funcțional. 

 

Spitalul Clinic Colentina din București, unul dintre cele mai vechi spitale din România, împlinește, astăzi, 158 de ani de când oferă îngrijire pacienților din capitală și din țară. Actul de naștere a luat ființă ca urmare a unei hotărâri a prințului Scarlat Ghica, din 1858, care hotărăște ctitorirea asezamantului medical denumit vremea respectivă „Noul Pantelimon”, pe un teren de 8,73 ha, donat de domnitorul Grigore Ghica. Terenul avea forma unui patrulater și se afla „în marginea şoselei ce merge de la bariera podului Mogoşoaiei la bariera podului Târgu d’afară (azi Calea Moşilor), care după măsurătoarea făcută a ieşit în faţă despre şoseaua Ştefan Vodă 150 de stânjeni şi fundul încă 150 precum şi laturile pe amândouă părţile, începându-se numărătoarea din marginea şoselei, iarăşi stânjeni 150, cu 1000 lei embatic pe fiecare an, care nu se va lua, ci se va face dar clădirii noului spital”, potrivit actului de donație. În București, la vremea respectivă, existau mai multe asezăminte medicale tutelate administrativ de „Eforia Spitatelor”, for tutelar constituit la 2 aprilie 1832, din ordinul generalului Kiselev, în timpul Regulamentului Organic. Din „Eforia Spitalelor” făceau parte trei fundaţii spitalicești: Colţea, Pantelimon și Filantropia care, concentrate, au constituit cea mai importantă instituţie din istoria medicală, permiţând dezvoltarea reală a asistenţei și învăţământului medical din ţara noastră, potrivit istoricului unității medicale.

 

Construirea noului spital a început după planul de construcție întocmit de arhitectul M. Hartl și aprobat de Scarlat Grigore Ghica, dar în iulie 1859 s-a constatat că materialele utilizate erau de proastă calitate, iar lucrările nu întruneau calitățile tehnice necesare.

O comisia din partea Direcţiei lucrărilor publice instituită de Eforia spitalelor a ajuns la concluzia că lucrările efectuate şi chiar terenul nisipos nu prezentau nicio garanţie şi a propus încetarea lucrărilor şi renunţarea la construcţie. O a doua comisie a propus, prin raportul depus în 3 August 1861, demolarea totală a lucrărilor efectuate și întocmirea unui nou plan de construcţie. În noile condiţii, lucrările au reînceput în anul 1862, pentru un singur pavilion, şi s-au finalizat la sfârşitul anului 1863.

Spitalul „Noul Pantelimon” a fost inaugurat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1864, când s-au împlinit cnci ani de la Unirea Principatelor Române (la fondurile strânse pentru construcție, domnitorul donase 2000 de galbeni).  Noul spital asigura bolnavilor servicii medicale și chirurgicale, având fiecare câte 50 de paturi și un serviciu de consultații gratuite. Pavilionului inițial i s-au adăugat două clădiri ce reprezentau locuințele personalului. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost construite noi pavilioane și clădiri speciale, printre care două pavilioane separate (a 20 de paturi fiecare) pentru boli contagioase, în 1886. În 1899, Spitalul Colentina era structurat pe patru servicii staţionare (serviciul medical, serviciul de boli venerice, serviciul chirugical și serviciul de boli contagioase adulţi) care însumau 243 de paturi.

 

Anuarul Serviciului Sanitar din 1864 specifica pentru Spitalul Colentina 100 de paturi şi se menționează că era deservit de medicul primar Theophil Glück (1824-1884), medicul secundar Samuel Scheiber, subchirurgul Ion Hurduanu, subchirurgul Nicolae Dumbrăvescu, George Popp – farmacist, Ion Cristache – subfarmacist, Constantin Gălășescu – intendent, iar ca intern al Școlii Naționale de Medicină era menționat Ilie Eminovici, fratele lui Mihai Eminescu. Doctorului Theophil Glück i-a urmat Dr. Adolf Gruman (1821-1892), iar dupa demisia lui Samuel Scheiber a fost numit ca medic secundar, la 15 Septembrie 1864, Constantin Dumitrescu Severeau ctitorul şi creatorul şcolii româneşti de chirurgie modernă.

În activitatea Spitalului Clinic Colentina se disting în aceasta perioadă figuri proeminente ca Grigore Romniceanu (1845-1915), Nicolae Măldărescu (1842-1927), Nicolae Kalindescu (1835-1902), profesori ai Facultaţii de Medicină din Bucureşti, Panait Iatropolu (1833-1876) membru al Consiliului Superior medical şi primar al Capitalei. În „Darea de seamă asupra mişcării bolnavilor în spitalele Capitalei din Ianuarie 1876”, Spitalul Colentina este menționat printre primele spitale din București.

 

La 1 mai 1897, profesorul Gheorghe Marinescu (1863 – 1938), considerat pe bună dreptate părintele şcolii neurologice româneşti, este numit medic-șef în Spitalul Sf. Pantelimon, iar în 1919, clinica de boli nervoase este transferată de la Spitalul Sf. Pantelimon la Spitalul Colentina, sub conducerea acestuia. La Colentina, în 1915 începuse constuirea unei clinici moderne pentru pacienții cu afecțiuni neurologice, dar clădirea a fost gata abia în 1936, ca urmare a războiului și a indiferenței guvernanților. În această perioadă de „provizorat” clinica de boli nervoase a funcţionat în pavilionul de tuberculoză al Spitalului Colentina dar, cu toate condiţiile vitrege, dr. Marinescu a desfășurat în această perioadă o amplă activitate de cercetare, iar lucrările științifice elaborate în domeniul sistemului nervos au rămas în patrimoniul ştiinţei universale.

Din echipa de elită a profesorului Marinescu au făcut parte prof. dr. State Drăgănescu (1891-1964) și prof. dr. Nicolae Ionescu Siseşti (1888-1954), cărora le-au urmat acad. prof. dr. Oscar Sager (1894-1980), prof. dr. Ion Cincă (1926-1999), prof. dr. Alexandru Şerbănescu (n. 1933). Tot în Clinica Neurologie a Spitalului Clinic Colentina s-au format profesor dr. Stamatoiu, profesor dr. Virginia Ioan, academician profesor dr. Constantin Popa, conf. dr. Marina Ţicmeanu.

 

Tot la Colentina se mută, în 1952, prima secție de boli profesionale din România, înființată, inițial, de prof. dr. Dinischiotu, la Spitalul Bucur. O perioadă a existat și un serviciu de boli venerice, care dispunea de laboratoare de specialitate și avea un total de 300 de paturi (condusă de dr. Aristotel Banciu). Ulterior, aici s-a transferat clinica dermatologică de la Spitalul Colțea (1939), condusă de acad. prof. dr. Ştefan Gh. Nicolau (1874-1970), creatorul Centrului dermatologic al Ministerului Sănătăţii. În 1938, prof. dr. Ştefan Gh. Nicolau este pensionat, conducerea clinicii a fost suplinită pentru doi ani de conf dr. Florin Sănăţeanu (1886-1945), după care a fost asigurată, din 1943, de prof. dr. Ştefan Teodorescu.

În anul 1951, la Spitalul Colentina este înființat Serviciul Clinic de Ortopedie, cu 105 paturi, condus de dr. Dimitrie Pintilie, un excepțional inovator de aparatură, instrumentar, tehnici operatorii și un deosebit formator de cadre de specialitate. Înființarea Clinicii Medicale este legată de numele acad. prof. dr. N. Gh. Lupu, corifeul medicinii interne românești, creatorul primului Institut de Medicină Internă din țară. După pensionarea acestuia, în 1965, Clinica Medicală este condusă de prof. dr. Ioan Emil Bruckner (1912-1980), care va prelua apoi şi direcţia Institutului de Medicină Internă „N. Gh. Lupu”.

 

În prezent, Spitalul Clinic Colentina este o unitate sanitară de importanță națională, care adăpostește 9 clinici universitare (două clinici de Medicină Internă, două clinici de Chirurgie, Ortopedie, două clinici Dermatologie, patru clinici de Neurologie, Medicina Muncii). Din punct de vedere al capacității de diagnosticare, Spitalul Clinic Colentina are în incinta sa, printre altele, un puternic centru de imagistică medicală și un centru de analize de laborator pentru toți parametrii uzuali și analize speciale.

Între personalitățile care și-au mai desfășurat activitatea în Spitalul Clinic Colentina se numără profesorul A. Șuțu (1837-1919), dr. Florea Teodorescu (1842-1907), profesorul Alexandru Cosăcescu (1887-1951), profesorul Ion Iacobovici (1879-1959), dr. Ion Manulea (1873-1956), dr. Mihail Anghelovici (1864-1935), dr. Ion Urlățeanu (1860-1949), dr. Nicolae Racoviceanu – Pitești (1860-1942), dr. Kalistrat Grozovici (1862-1919), dar și două femei, Hermina Walch Kamischi și Elena Manicatide Wehnert, prof. dr. Aurel Conu, (1910-1992), prof. dr. Alexandru Colţoiu (1924-2002), prof. dr. Călin Giurcăneanu
(n. 1952).

 

Redacția Sănătatea Buzoiană urează Clinicii Colentina și celor care au grijă de sănătatea bolnavilor care apelează la serviciile acestui spital, „La mulți ani cu sănătate și multe realizări frumoase!”

 

Sursă foto: Spitalul Colentina