A murit renumitul medic psihiatru Adrian Ionescu, cel care a înființat și condus 47 de ani Secția Nifon a Spitalului Săpoca

Astăzi a fost condus pe ultimul drum de familie și de prietenii apropiați, în comuna natală, Scorțoasa, unde își va dormi somnul de veci.

 

Renumitul medic psihiatru buzoian ADRIAN IONESCU a încetat din viață vineri, 22 februarie 2019, la vârsta de 83 de ani. Peste câteva luni, în septembrie, ar fi împlinit 84 de ani, dar viața n-a mai avut răbdare cu el, așa că astăzi a fost condus pe ultimul drum, de familie și prietenii apropiați, în comuna natală, Scorțoasa, unde-și va dormi somnul de veci, alături de strămoși.

Personalitate a psihiatriei românești, doctor în științe medicale de pe vremea când doctoratul nu se făcea pe internet și medicii care aveau acest titlu științific puteau fi numărați pe degete, dr. ADRIAN IONESCU s-a remarcat prin cercetările sale privind afecțiunile psihice, concretizate în numeroase articole științifice publicate în reviste de specialitate naționale și internaționale, prin lucrările susținute la congrese de talie mondială, prin cărțile de specialitate publicate. Era membru al celor mai prestigioase societăți științifice de profil, iar prin cercetările sale asupra schizofreniei a fost deschizător de drumuri în înțelegerea acestei boli și a terapiilor cu cel mai mare impact.

A debutat profesional ca medic de medicină generală, așa cum erau nevoiți, la vremea respectivă, să-și facă stagiul toți absolvenții de Medicină, iar pentru că a fost un student eminent, a obținut post chiar în comuna sa natală, Scorțoasa.

 

S-a specializat în Psihiatrie și, sub coordonarea unui alt nume de referință din psihiatria românească, prof. dr. Anton Nicolau, director al Spitalului de Psihiatrie Săpoca în perioada 1960-1991, dr. ADRIAN IONESCU a devenit, în scurt timp, un medic apreciat, iubit de pacienți și în același timp respectat de confrați.

În 1967, sub coordonarea și directa lui supraveghere a fost înființată secția exterioară Nifon a Spitalului de Psihiatrie Săpoca, pe care a și condus-o până acum cinci ani, când s-a pensionat și s-a retras din activitate și din viața publică.

Dr. ADRIAN IONESCU și-a dedicat, practic, întreaga viață, pacienților pe care i-a tratat și cercetării medicale pe care a realizat-o în pavilioanele micuțe, cu aer tradițional, primitor, ridicate pe structura clădirilor fostului schit Nifon, într-o curte plină de flori și alei care îți creează senzația că te afli într-o stațiune de odihnă, nu într-un spital de boli psihice. Era convins că medicina merge mână în mână cu Dumnezeu, iar medicul și pacientul pot progresa doar cu sprijin divin.

Susținut din umbră de soția sa Margareta, tot medic psihiatru, dr. IONESCU a reușit să se impună ca un nume important pentru psihiatria românească.

Era tare mândru de cei doi fii, Adrian (renumit medic cardiolog în Anglia) și Răzvan (medic medicină internă la Spitalul Colentina), care au moștenit și au dus mai departe pasiunea sa pentru medicină și pentru cercetarea medicală.  

 

Despre dr. ADRIAN IONESCU, medicii din Spitalul Săpoca spun că a fost unul dintre medicii psihiatri care au ridicat ștacheta în această specialitate, iar multe dintre lucrările sale sunt de referință pentru continuarea cercetării în psihiatrie.

Managerul Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Viorica Mihalașcu, subliniază că dr. ADRIAN IONESCU „este și va rămâne o personalitate a lumii medicale, un nume de referință al psihiatriei, un reper pentru pentru psihiatrii români și mai ales buzoieni.

Întregul colectiv al spitalului nostru deplânge trecerea sa la cele sfinte și îi aducem un pios omagiu celui care a fost și va râmâne unul dintre cei mai importanți medici pe care mulți dintre noi am avut onoarea să-l cunoaștem și să colaborăm, în beneficiiul pacienților cu probleme psihice.

Suntem alături de familia îndurerată și ne rugăm pentru odihna sufletului său în pace. Dumnezeu să-l ierte. Condoleanțe familiei îndurerate.”

Spitalul Nifon, pe care dr ADRIAN IONESCU l-a înființat și l-a condus timp de 47 de ani, se află în mijlocul unei păduri de pe raza comunei Măgura, la 30 km N-V de Buzău, la mică distanță de șoseaua Buzău-Nehoiu, de Mănăstirea Ciolanu și de schitul Cetățuia.

 

Schitul Nifon a fost ctitorit de ierodiaconul Nifon, în 1811, și a funcționat ca schit de călugări. În 1861, episcopul Dionisie Romano reamenajează aici băile sulfuroase, cheltuind personal 500 de galbeni. În 1862, el se adresa Serviciului Sanitar din Ţara Românească, amintind că acestea ar putea servi cu succes oştenilor bolnavi, dacă s-ar construi special o clădire pentru ei, deoarece „este bine că alăturea edificiului de soldaţi religioşi să se aşeze un altul pentru soldatul aparatoriu al patriei, când acesta suferă fiziceşte”.

După secularizarea averilor mănăstirești, în 1864, schitul Nifon a fost desființat. În 1868, generalul Davilla îl înştiinţa pe administrator că 49 grade inferioare din mai multe garnizoane au obţinut aprobarea să vină aici la tratament. Băile erau cunoscute în toată ţara şi datorită asistenţei medicale deosebite, asigurată de un medic specialist italian, al cărui mormânt se află situat în stânga intrării spitalului, în cimitirul fostului schit.

În 1881, ca urmare a adoptării Legii din 26 iunie, prin care se stabileau normele de organizare și funcționare a spitalelor rurale, s-a înființat aici primul spital rural din județul Buzău, un spital TBC cu 32 de paturi.

Acesta a funcționat cu această specialitate până în 1967, când clădirile au fost preluate de Spitalul de Psihiatrie Săpoca și aici s-a înființat Secția exterioară Nifon, care funcționează și astăzi, cu 115 paturi, din care 90 pentru psihiatrie-acuți și 25 pentru îngrijiri paliative.