Bucureștiul găzduiește săptămâna viitoare două congrese de Medicină Nucleară
În perioada 15 – 18 Martie, Societatea Română de Medicină Nucleară și Imagistică Moleculară organizează, la Crowne Plaza Hotel, Congresul Balcanic și Congresul Național de Medicină Nucleară.
Congresul Balcanic de Medicină Nucleară, care anul acesta, a ajuns la cea de-a XX-a ediție, are loc la București, în perioada 15-18 martie, împreună cu cea de-a V-a ediție a Congresului Național de Medicină Nucleară. Pe parcursul celor două evenimente, organizate de Societatea Română de Medicină Nucleară și Imagistică Moleculară (SRMNIM), în colaborare cu societățile de medicină nucleară din țările balcanice și Clusterul Imago-Mol, oferă medicilor, farmaciștilor și asistenților medicali oportunitatea de a se pune la curent cu cele mai actuale informații din domeniul medicinei nucleare și moleculară și de a-și îmbunătăți abilitățile.
„Toți participanții, profesioniști medicali din întreaga lume, vor avea șansa de a împărtăși idei cu oaspeții noștri, în cadrul unor prelegeri și întâlniri interesante. Programul științific bogat va include și expoziții științifice de prezentare a produselor de ultimă generație ale companiilor lider din domeniul nostru”, menționează dr. Raluca Mititelu, șef de lucrări la disciplina Medicină Nucleară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, medic primar Medicină Nucleară – Centrul Clinic Integrat de Medicină Nucleară din Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, președintele evenimentului.
Evenimentul este creditat cu 25 de credite EMC acordate de Consiliul European de Acreditare pentru Educație Medicală Continuă (EACCME), 15 credite acordate de Ordinul Asistenților Medicali, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAR) și 25 de credite EFC acordate de Colegiul Farmaciștilor din România.
În preambului evenimentului, dr. Raluca Mititelu a transmis informații despre medicina nucleară și rolul acestei specialități.
Redactor: Medicina nucleară este o specialitate extrem de ofertantă prin deschiderile oferite și prin aplicațiile care vizează mai multe patologii. Cu toate acestea, nu are parte de vizibilitatea pe care o au alte specialități. De ce? Un motiv, motive?
R.M.: Declicul s-a produs cu 2, 3 decenii în urmă, când au venit și primele fonduri la Ministerul Sănătății pentru imagistică, când au fost achiziționate și primele echipamente pentru radiologie. Din păcate, pentru medicina nucleară nu au mai rămas bani. Este drept că la vremea respectivă lipsurile erau multe și mai în toate domeniile de activitate. Mai mult chiar, motivand lipsa fondurilor – au fost desființate unele dintre laboratoarele de profil.
Posibil să fi fost vorba despre lipsa de înțelegere a celor care, la acea vreme, erau în posturi de conducere și care, in mod cert, nu au știut ce înseamnă medicina nucleară. Mai mult, prețurile de decontare erau atât de mici iar consumabilele atât de costisitoare, încât s-a argumentat tot timpul lipsa eficienței din punct de vedere economic. În anii `90 nu s-au înțeles aceste nevoi ale specialității noastre, iar consecințele le simțim noi, cei din zilele acestea. Sunt spitale județene care nu au, să nu vă surprindă acest lucru, departamente de medicină nucleară! Sunt pacienți (mulți oncologici) cărora li se recomandă, să zicem, o scintigrafie osoasă. Pentru aceștia vorbim despre o deplasare în alte județe, la alte spitale, cele care au aceste departamente; trebuie să se înscrie pe listele de așteptare și asta înseamă timp pierdut pentru ei, timp extrem de prețios când ești diagnosticat cu o astfel de patologie.
R: În ultima perioadă, lucrurile s-au mai îmbunătățit?
R.M.: Da, specialitatea noastră este mai bine înțeleasă. Dar și acum dacă dorești să mai faci o investigație radioizotopică, ți se spune automat „ai făcut una, la ce îți mai trebuie încă una”, lucru care este îngrozitor și pentru tine ca medic și pentru pacient. Fiecare procedură studiază un anumit fenomen patologic. Dacă un reper e negativ, s-ar putea ca celălat să fie pozitiv iar pe baza rezultatelor se stabilește și tratamentul pacientului, putând vorbi despre o medicină personalizată, modernă. Mai este ceva…Noi nu putem să fim în competiție cu alții, nu avem cum și nici nu-și doreste nimeni acest lucru. Este o investigatie funcțională care nu poate avea acuratețea anatomică a tehnicilor radiologice (IRM sau CT). Lucrurile acestea sunt complementare, noi ne folosim de partea anatomică pentru a arăta tuturor unde se desfășoară procesul care consumă glucoză sau care prezintă niște receptori. Este o investigație funcțională care generează un fel de hartă metabolică. Colegii care iși trimit pacienții la investigația PET-CT vor să vadă dacă o tumoră consuma sau nu glucoză, dacă gradul de multiplicare celulară este mare sau rapid, pentru ca în funcție de acest consum să se poată orienta diagnosticul și, implicit, tratamentul. Poate este vorba despre tumori cu grad mic de proliferare celulară, sau despre o combinație de celule – practic, în acest mod, se poate vorbi despre orientarea tratamentul pacientului; ca să nu mai vorbesc despre faptul că pacientul este unic, poate avea, în același timp, mai multe patologii. Fiecare om este unic în felul său, prin urmare pentru fiecare trebuie stabilit tratamentul corect, personalizat.
R: Cum stați cu resursa umană? Care este actuala situație a acestui domeniu medical și care sunt perspectivele de dezvoltare?
R. M.: În București, au fost ani în care nu au existat centre de formare a rezidenților. Acum, din fericire, există departamentul de Medicina Nucleara și în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, București
În ultimii ani se observă o creștere accelerată a domeniului. Pentru partea aceasta de imagistică PET-CT – investigația a intrat în ghidurile de bune practici. Tot managementul pacientului oncologic se realizează pe baza ghidurilor din afară. Sunt insa si foarte multe investigații pe care noi încă nu le facem. Vedeți dvs, toate substanțele cu care lucrăm trebuie autorizate în România, ele trebuie aduse de distribuitori autorizați iar tot acest management al distribuției de substanțe radiofarmaceutice nu il putem face noi ca medici de medicină nucleară.
Lucrurile trebuie să evolueze toate odată: resursa umană, dotarea cu echipamente, aprovizionarea cu radiofarmaceutice. În discuție intră mai multe componente. Degeaba ai echipamente și resurse umane, de exemplu, dacă nu ai radiofarmaceutice – și aici chiar avem o problemă. La acest moment, în România nu sunt disponibile multe din substanțele pe care le-am putea folosi (de altfel autorizate și utilizate în alte state ale Uniunii Europene). Iar în ceea ce priveste 18F-FDG – substanța utilizată, în cea mai mare masură, la PET-CT – in România există, în prezent, un singur producator care aprovizionează toate centrele. Orice problemă care apare în producție duce, automat, la blocaje în activitatea tuturor laboratoarelor, reprogramarea pacientilor etc.
R: Are pacientul român încredere în medicina nucleară/ Am în vedere sursele de informare ale pacientului român, vecinii, prietenii, dr. Google…
R.M.: Când pacientul conștientizează seriozitatea bolii, vine, ne întreabă, iar comunicarea nu poate fi altfel decât benefică pentru toți cei implicați. Așa, crește încrederea în actul medical și în metodele de medicină nucleară. Problema ține de comunicarea medic-pacient-aparținători. Explicațiile trebuie să fie simple, pe înțelesul pacientului. Mesajul nostru e unul și clar: doza de iradiere este atât de mică, încât este mai periculos să stai și să nu faci investigația pentru că, în acest fel, medicul tău curant nu va putea stabili diagnosticul corect și, ca urmare, nu va putea indica exact ce tratament trebuie urmat. La genul acesta de mesaj, răspunsurile pacienților sunt pozitive. Oricum, lucrurile stau altfel decât erau în urmă cu 30 de ani, pacienții sunt protejați și prin tratamentele oferite, prin informațiile oferite și, mai ales, prin îngrijirile de specialitate de care beneficiază.
R: Ce vă propuneți pentru perioada imediat următoare, pe termen mediu chiar?
R.M.: În primul rând să putem utiliza cât mai multe radiofarmaceutice, pentru a putea face mai multe și cât mai diversificate proceduri diagnostice. Trebuie apoi să ne concentrăm pe partea de terapie, de terapie izotopică, care se pretează extraordinar cu personalizarea tratamentului. Acesta va fi standardul de atins. Surprinzător este faptul că nici specialiștii de peste hotare nu s-au pus de acord și mă întreb de ce nu ar porni inițiativa de la noi. Avem profesioniști, trebuie să le oferim pacienților noștri tot ce medicina nucleară poate oferi mai bun.
O altă țintă este creșterea numărului specialiștilor în medicină nucleară pentru că, încă, suntem puțini specialiști în acest domeniu. Sper că, în timp, să devenim și noi o voce în medicina românească.
Sursa: SUUMC