COVID-19, EXCLUSIV: Medicul Delia Tache – experiența pacientului cu SARS-CoV-2, internat

1 iulie 2020 | 0 comentarii |

Cât de importantă este conștientizarea riscului infectării, cât de dificil este pentru pacienți și pentru personalul medical care-i tratează, cum face față sistemul medical românesc la acest „război” cu un dușman invizibil și mai ales ce învățăminte ar trebui să tragem fiecare dintre noi sunt câteva dintre aspectele pe care medicul buzoian le-a împărtășit cititorilor Sănătatea Buzoiană.

 

Mulți buzoieni o cunosc pe doctorița Delia Tache, unul dintre cei mai apreciați medici oftalmologi locali, pentru că, la un moment dat, aproape toți avem nevoie de consultații, tratamente sau de ochelari. Mereu zâmbitoare și empatică, întotdeauna pregătită să-i ajute pe ceilalți, iată că de curând a avut la rândul său nevoie de ajutor specializat, fiind unul dintre medicii buzoieni infectați cu coronavirusul care, de patru luni, face ravagii în toată lumea, dă mari bătăi de cap specialiștilor din întreaga lume și care a creat o criză socială și economică mondială de mari proporții.

După aproape două săptămâni petrecute ca pacient într-un spital Covid-19, dr. Delia Tache a acceptat să împărtășească cititorilor SănătateaBuzoiană.ro din experiența pe care a avut-o ca pacient și să ne spună, într-un interviu în exclusivitate, ce a învățat din acest „test” deloc ușor de suportat chiar și de către un specialist din domeniul medical, care înțelege mai ușor ce înseamnă boala și care, în același timp, nu poate fi manipulat.

 

Sănătatea Buzoiană: Vă rugăm să descrieți, pe scurt, cum s-a întâmplat să ajungeți să vă infectați și să ne descrieți, pe scurt, experiența pacientului simptomatic / asimptomatic internat după confirmarea testului pozitiv.

 

Dr. Delia Tache

Delia Tache: Cu siguranță voi împărtăși din experiența mea!

Efectuarea unei manevre de desfundare de căi lacrimale la un pacient care întâmplător îmi era și prieten, cred că a fost momentul în care am făcut cunoștință cu „inamicul”. După exact 5 zile (ca la carte!) au apărut primele simptome – subfebrilitate, cefalee, oboseală, dureri în gât, modificare de gust și tuse. Simptomele fiind concomitente cu ale soțului, ne-am hotărât, după o zi, să ne testăm. Surpriză: test pozitiv!

Rapid, bagaje, iar vineri dimineață (12 iunie) ne-am internat. Opțiunea noastră a fost de la început spitalul Râmnicu Sărat, dat fiind faptul că acolo o întâlneam pe buna noastra prietenă, dr. Viorica Mihalașcu, om și medic cu calități profesionale și morale de excepție!

Am ajuns la spital în jurul orei 9,30 și, după o scurtă așteptare, am fost echipați și preluați de cadrele medicale și conduși spre un salon din secția Chirurgie. Am fost plăcut impresionați de condiții: rezervă bine întreținută, cu toaletă și duș proprii, tv în cameră, curățenie.

Imediat a început forfota în jurul nostru – recoltare de analize, EKG, Rx pulmonar, termometrizare, determinarea saturatiei de oxigen (criteriu important în monitorizarea bolii), soțului fiindu-i necesar și un CT.

 

SB: Medicii care tratează pacienții infectați sunt uneori considerați „eroi”, alte ori sunt jigniți și chiar agresați. Vă rugăm să ne spuneți cum se poartă personalul medical cu pacienții dintr-un spital Covid-19.

 

Delia Tache: Ne-au impresionat extrem condițiile de lucru pentru personal. Toată lumea echipată cu halate, combinezoane, măști, viziere și 3 rânduri de mănuși! Numai în locul lor să nu fii!!! Văzând asta, parcă simptomele noastre se estompau!

Cât de greu este să recoltezi analize, uneori unor persoane cu vascularizație nu foarte bine reliefată, cu trei rânduri de mănuși! Cum să te înțelegi cu ceilalți cu capul acoperit? Cum să vezi bine cu viziera aburită, iar dacă mai ești și purtător de ochelari, e jale!

Le vedeam fețele transpirate și roșii, dar ochii lor inspirau blândețe și ne linișteam! Înainte de a intra în cameră ne ciocăneau în ușă (semn că noi trebuia să ne punem măștile), iar ușa se deschidea întotdeauna cu o vorbă bună și o încurajare!

Spre după amiază, după ce au sosit rezultatele analizelor, am cunoscut-o pe doctorița de salon, medicul Cristina Răduță. Într-un cuvânt, un om minunat! În mai multe cuvinte: conștiinciozitate, determinare, fermitate, inițiativă, siguranță, vigilență! În urma discuțiilor avute cu dânsa și cu dr. Mihalașcu, aveam să începem să înțelegem cu cine începuserăm lupta!

 

SB: În contextul în care în ultima perioadă sunt tot mai mulți contestatari ai existenței virusului SARS-CoV-2, credeți că ar trebui să punem sub semnul întrebării existența virusului?

 

Delia Tache: După primirea rezultatelor analizelor ni s-a propus tratamentul, ni s-a explicat de ce ne este recomandat și am acceptat! Schema noastră cuprindea un anticoagulant (dat fiind riscul de coagulare intravasculară), un antibiotic (pentru prevenirea suprainfecției), antiinflamator și antitusiv.

Au urmat 12 zile de supraveghere și tratament, zile ce începeau dimineața cu infirmierele ce spălau și dezinfectau suprafețele, apoi cele ce aduceau masa (de calitate și bun gust) și continuau cu asistentele ce ne monitorizau de 3 ori pe zi.

În ziua a șaptea am dat și primul examen – testul Covid! Rezultatul:pozitiv! Ne așteptam la asta, ținând cont că încă tușeam și eram răgușiți!

A venit apoi ziua 10, cu o nouă testare. De data aceasta eram foarte încrezători, dat fiind faptul că ne simțeam deja foarte bine. Spre seară însă a căzut trăznetul: din nou pozitiv! A fost atunci un moment de ușoară disperare pentru mine, atunci am realizat că nu este deloc o glumă!

 

SB: Cum apreciați decizia Ministerului Sănătății de fi externați pacienții asimptomatici sau ușor asimptomatici după 10 zile de spitalizare, chiar dacă testul RT-PCR nu s-a negativat? De ce credeți că a luat Guvernul această decizie  și cum credeți că se vor comporta pacienții pozitivi, externați?

 

Delia Tache: Primele zvonuri cu privire la modificarea condițiilor de externare le-am auzit la televizorul care mergea aproape non-stop, iar noi eram cu ochii atintiți și urechile ciulite la orice informație. Marți, 23 iunie, ministrul a semnat decretul și nu vă pot descrie ce ușurare am resimțit cu toții!

Cum apreciez eu decizia? Pe moment, fericirea a fost atât de mare, că nu m-am gândit decât că merg acasă și de a doua zi să mă întorc la muncă. Am sunat asistenta, să programeze consultațiile și am stabilit controalele postoperatorii! Eram pusă pe fapte mari!

DAR… Am început să și gândesc. Eu, totuși, sunt pozitivă! Și așa m-am hotărât că nu voi merge la serviciu decât în momentul când m-am convis de deplina siguranță, când testele se vor negativa.

Cred că decizia a fost luată pentru că spitalele au devenit neîncăpătoare. Când ne-am internat noi, eram doar 3 pacienți în toata secția, dar după câteva zile, toate saloanele s-au ocupat.

Ce vor face cei pozitivi? Aici contează foarte mult conștiința fiecăruia (și aici avem foarte, foarte mult de lucrat)…

 

SB: Ați avut prilejul de a vedea cazuri grave? Cum /dacă v-au impresionat și ce spun medicii despre evoluția infecției în cazul acestora? Există riscul unei recidive/ reinfectări? Veți dona plasmă convalescentă?

 

Delia Tache: Da, am avut ocazia să văd, în spitalul Râmnicu Sărat. La două zile dupa internarea mea a sosit o batrânică, o mână de om, cu o stare destul de alterată. A necesitat de la început oxigenoterapie, iar starea generală s-a deteriorat progresiv. Oricât de mai au fost eforturile medicilor, după câteva zile a fost nevoie să fie mutată la Terapie Intensivă, iar ulterior a intrat în comă! Sigur că este impresionant, chiar dacă ești medic și se presupune că ești obișnuit să vezi situații mai puțin fericite.

Cât despre riscul unei reinfectări cu SARS-CoV-2, acesta, de fapt, nu a încetat! Eu cred însă că pentru a reduce acest risc este necesar ca populația să respecte măsurile de prevenție trasate de autorități, chiar dacă nu sunt deloc populare și confortabile, iar cei pozitivi externați să rămână izolați la domiciliu, până la negativarea testului, chiar dacă sunt asimptomatici.

În ceea ce privește donarea de plasmă, cu siguranță, DA, voi dona! Sunt om, dar sunt și medic, iar acesta îmi este unicul scop: să ajut, cât pot, omul aflat în suferință!

 

SB: Ce ați învățat din această experiență? Cât de mult trebuie să ne temem de infecție și cât de important este să respectăm regulile impuse de autorități? Cât de periculoasă este transmiterea intracomunitară?

 

Delia Tache: A fost (și încă este) o experiență pe care nu o regret! Timpul parcă dintr-o dată a stat în loc! Eram prinsă într-un vârtej care a încetat brusc!

Am început să văd mult mai multe, să-i înțeleg mai bine pe cei de alături. Am suferit și dezamăgiri din partea unor cunoscuți, dar m-au alinat vorbele și gândurile bune ale multora! Înveți din orice experiență trăită, fie ea și neplăcută!

Și… știți, mi-am redescoperit sensibilăți „adormite”. Întotdeauna mi-a plăcut ploaia, dar acum am descoperit că o iubesc! Am descoperit mirosul asfaltului ud și muzica pe care o creează sunetul stropilor pe pervaz! Mi-am dat seama că ploaia înseamnă, de fapt, un verde mai crud, o nouă nuanță de albastru a cerului! Înseamnă de fapt o atmosferă reînnoită și, pentru mine, o eliminare a stresului și o reordonare a gândurilor!

Și mi-am dat seama parcă mai mult ca oricând cât de mult înseamnă „acasă”. Mi-a fost dor de fiecare floare, de fiecare fir de iarbă din curte, de animăluțele care după fiecare zi de oboseală ne încarcă cu energia lor pozitivă…

 

SB: Revenim la întrebarea de la început: există sau nu există Covid-19? Unii spun că nu există și este rodul unei „conspirații”, iar alții prezintă o imagine apocaliptică a efectelor boli. Ce impact credeți că au avut măsurile luate de autorități asupra societății, a pacienților cronici și a sistemului medical din România?

 

Delia Tache: Oamenii ar trebui să se abțină de la comentarii, cât timp sunt în necunoștință de cauză. Pericolul încă există! Este ușor să-ți dai cu părerea din afară!

Fără discuție, însă, măsurile luate au afectat grav starea de sănătate a populației și de acest lucru m-am convins văzând cum s-au agravat o mulțime din problemele cronicilor mei!

Nu știm care este întregul adevăr, dar vă pot spune ce cred eu: există și încă va mai fi acest virus, poate pentru încă 1-2 ani! Va trebui să ne obișnuim cu el, să-l înțelegem și să ne protejăm printr-un comportament responsabil și o igienă strictă, fără a-l nega și fără a-l ignora. A fost extrem de puternic la început, dar pare să fi obosit puțin! Nu se lasă încă, dar parcă puterile i-au scăzut simțitor. Profită de un loc slab și se cuibărește bine, acolo. Când se lovește însă de ceva tare (o imunitate puternică), dă înapoi, rapid!

Ca o concluzie, să gândim pozitiv, dar să ne protejăm!!!

 


Adaugati un comentariu


 

*