Cu ochii pe cutia postala

De esti pensionar si doresti un bilet pentru tratament la o statiune, este foarte simplu. Te duci la Casa de Pensii din Buzau cu documentele necesare. Acolo, trebuie sa-ti scoti din minte scenele de cosmar cand era o inghesuiala teribila la intrare, cand nici jandarmii nu puteau face fata celor ce treceau de limita bunului simt in scopul de a se inscrie printre primii, fapt ce le garanta, credeau ei, siguranta obtinerii unui loc in statiunea mult visata. Acum, realitatea arata altfel, iei un bon de ordine si astepti in conditii omenesti, la una dintre mesele dintr-o sala mare, sa-ti vina randul.

Angajatii care te lamuresc ce si cum trebuie sa completezi, lucreaza pe calculatoare, in baza de date intrand tot ce le furnizezi. Frumos, nu?

Asa ar fi si mai bine daca ultima parte a demersului nu te-ar arunca in ceata. Adica, la intrebarea cand pot afla daca se rezolva, ti se raspunde nu stim, veti fi anuntat prin posta. Deci, cineva care nu vrea sa scape din mana dramuirea locurilor catre solicitanti, reuseste sa puna stapanire pe rabdarea pensionarilor. Nu hotaram noi, ci Bucurestiul, ti se raspunde daca esti prea curios. Dar de ce? De ce nu se afiseaza frumos locurile care revin Buzaului? Si sa se spuna: Esti veteran de razboi? Ai dreptul la gratuitate. Vrei la Covasna pentru ca esti bolnav de inima? In regula. Dupa cum vezi, mai avem un singur loc. Ai avut noroc! De ce nu este totul la vedere si esti trimis acasa, fara a sti exact unde si cand vei merge la statiune? Chiar daca esti pensionar, iti faci o planificare a timpului tau, nu? In acest mod trebuie sa stai acasa, sa fii pe faza cand vine plicul. Daca se intampla acest lucru, pentru ca ai putea sa astepti in toata perioada pe care ai trecut-o in cerere si sa nu vina nimic. Poate la anul, nu?

Incertitudinea nu poate decat sa umbreasca sperantele celor in varsta, care in cea mai mare parte au pensii atat de mici incat nu-si pot permite, in alt mod, toate procedurile incluse in tratamentul din statiunile respective. Pacat de eleganta si conditiile civilizate cu care sunt intampinati pensionarii, daca nu se intampla ca la gara, unde cand ai plecat de la ghiseu stii clar daca te vei urca in tren sau nu. Nu te doare capul, nu-i injuri pe cei de la Bucuresti, banuind ca ar putea face fel de fel de aranjamente. Poate din acest motiv batranii care ies pe usa Casei de Pensii nu au pe fata nici un fel de bucurie. Au cu ei doar speranta ca vor avea noroc…