Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a celor bolnavi și aflați în nevoie

În apropierea praznicului Sfânta Parascheva, se crede că sfânta se arată în visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau în suferințe sufletești, alteori pentru a-i dojeni pe cei care fac rău.

 

Sfânta Cuvioasă Parascheva, celebrată de credincioșii ortodocși pe 14 octombrie, este numită și „cea Nouă” de la Iași, „a Moldovei luminatoare”. Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă și îndeosebi în România, Serbia, Grecia și Bulgaria. Începând din 1955, Biserica Ortodoxă Română a decis sărbătorirea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva pe data de 14 octombrie, iar în preajma acestei zile, Iaşiul devine cel mai mare centru de pelerinaj din ţară.  La moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dar şi la cele ale sfinţilor aduşi special în pelerinaj cu această ocazie, vin să se închine numeroşi credincioşi din ţară şi din străinătate.

Chiar și anul acesta, în ciuda evoluției pandemiei, Jandarmeria Română spune că peste 52.000 de pelerini au trecut deja pe la baldachinul din curtea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pentru a se închina şi ruga la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, considerată a fi ocrotitoarea Moldovei şi a celor nevoiaşi, cunoscută în popor și ca Sfânta Vineri.  Pentru 14 octombrie, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, Jandarmeria spune că au fost luate măsuri suplimentare de siguranţă, slujba Liturgică va fi oficiată pe un podium special amenajat pe bulevardul Ştefan cel Mare, în faţa Catedralei Mitropolitane, iar pe bulevard au fost amplasate câteva ecrane de mari dimensiuni, pentru ca pelerinii să poată asculta şi urmări ceremonialul religios. Accesul în zonă este însă permis oricărei persoane, indiferent de domiciliu sau dacă este ori nu este vaccinat, singurele condiţii impuse fiind respectarea măsurilor de distanţare socială imuse de pandemia de COVID-19 şi purtarea măştii de protecţie sanitară.

 

Sfânta Parascheva este o sfântă îndrăgită de mulți credincioși, dar sunt puţine informaţii istorice despre viaţa ei. Prima biografie a fost tradusă în limba română în timpul secolului al XVI-lea, fiind cunoscută sub numele de Codex Sturzanus, unde cuvioasa apare sub numele de Sf. Petka, așa cum era numită de sârbi şi bulgari, dar şi ca Sf. Vineri, apelativ folosit adesea de poporul român.

Se crede că Sfânta Parascheva provine dintr-un sat al Traciei, unde s-a născut în secolul al XI-lea și unde și-a petrecut copilăria în casa familiei, de la care a învățat deprinderile creștine. De la 15 ani și-a dedicat viața lui Hristos, a vizitat mai multe mănăstiri din Orient, iar la 25 de ani a revenit în satul natal, Epivat, la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis. Aici și-a petrecut încă doi ani lângă biserică, iar la 27 de ani, Sfânta Parascheva și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată aproape de malul mării, fără ca mormântul să-i fie cunoscut în anii care au urmat.

Descoperirea trupului său a fost a una considerată de creștini un miracol. Se spune că trupul unui marinar mort, aruncat peste bordul navei, a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormântarea lui. Groparii au descoperit în acel loc trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei, lângă care au depus trupul marinarului. Peste noapte, în visele unuia dintre ei, pe nume Gheorghe, şi ale unei credincioase numită Eftimia, ar fi apărut Sfânta Parascheva, în chip de împărăteasă, şi le-a cerut să-i fie mutat trupul la loc de cinste, iar credincioşii locului au adus-o într-o procesiune solemnă în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat.

 

Legenda mai spune că drept credincioșii creștini au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Cuvioasei și acolo unde ea însăși a văzut lumina zilei. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică.

Moaștele ei au stat 175 de ani în biserica din satul natal, apoi au colindat mai multe țări, iar de mai bine de 370 de ani se regăsesc la Iași. În tot acest timp, se spune că a săvârșit mai multe minuni decât numărul stelelor și nisipul mării.

Legenda spune că, pe tot parcursul vieții, Sfânta Parascheva a fost un exemplu de bunătate și milostenie și că a săvârșit numeroase vindecări miraculoase și alte minuni în chiar în timpul vieții sale.

După moartea sa au fost istorisite nenumărate întâmplări despre vindecări ale orbilor, șchiopilor, surzilor, ciungilor și binefaceri pentru familie.

Se crede că, în apropierea sărbătorii, Sfânta Parascheva se arată în visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau în suferințe sufletești, alteori pentru a-i dojeni pe cei care fac rău.

 

Conform tradiției, în această zi este interzis în această zi să calci, să coși, să faci mâncare sau alte treburi în gospodărie dacă vrei să eviți durerile de cap și cele oculare. O superstiție străveche spune că, printre bucățele mâncate sau date de pomană NU trebuie să se numere și poamele cu cruce, nucile, castraveții sau pepenele roșu, dar mustul și vinul nou și pâinea sau lipia ar trebui mâncate și împărțite mai ales săracilor.

Sfânta Parascheva se roagă lui Dumnezeu și pentru femeile însărcinate. Dacă urmează să devii mămică, se spune în popor că este bine să împărți din bucățele tale unor copii sărmani. Vei avea astfel parte de ocrotirea Sfintei la naștere, iar nașterea ta va fi una ușoară, fără dureri.

Mai mult, în această zi se fac previziuni ale vremii în funcție de starea vremii în ziua de 14 octombrie, dar și ținând cont de somnul oilor. Dacă oile dorm înghesuite și strânse laolaltă în această zi, ciobanii cred că iarna care va veni va fi una lungă, grea și friguroasă. Dacă oile dorm risipite este semn că iarna care va veni va fi domoală și blândă.