Dorul, o emoție naturală puternică, pe care orice om o încearcă
În ziua de 13 Mai, începând cu 2015, românii sărbătoresc „Ziua Dorului”, în urma unei inițiative a trupei Vunk, care au vrut astfel să dedice această zi celor care se simt departe de țară, de cei dragi sau de copilărie.
„Oraşul Minunilor”, o mişcare socială iniţiată în 2014 de trupa Vunk, a inițiat „Ziua Dorului”, din dorința de a dedica o zi specială celor care se resimt dorul, această emoție puternică, atunci când sunt departe de țară, de persoane dragi sau când se gândesc la copilărie. În 2015, în ziua de 13 mai, a fost sărbătorită pentru prima dată „Ziua Internațională a Dorului”. Membrii trupei Vunk au lansat atunci, un clip de 3 minute şi o pagină de Facebook, iar de atunci, în fiecare an, românii sărbătoresc această zi.
În anul 2019, Vunk a lansat melodia „Mi-e dor de tine”, o baladă care se poate traduce într-o recunoaștere și acceptare a acestui sentiment natural, puternic, pe care orice om îl încearcă în felul lui și care, uneori doare atât de tare încât poate afecta sănătatea psohică și chiar fizică a celui care trăiește această emoție.
„Dorul este o emoție pe care o trăim des – ne e dor aproape zilnic de oameni, de locuri, de arome, de perioade din viață care au trecut. Mai mult, ne e dor de cum ne simțeam noi lângă o persoană specială sau într-o situație care a mișcat ceva în noi. De aici și ideea de zi dedicată Dorului. Este important să ne acceptăm emoțiile și să le împărtășim către cei dragi, chiar dacă poate fi o ipostază vulnerabilă. Ziua Dorului este un îndemn de a ne muta atenția pe lucrurile frumoase, pe ceea ce iubim la cineva. Este ziua cu cei mai mulți <pacienți>”, este semnificația pe care a dat-o DORULUI, Cornel Ilie, liderul trupei Vunk.
Vunk (sursă Facebook)
Spre deosebire de alte popoare din lume, românii sunt singurii care pot exprima acest amalgam de emoții printr-un cuvânt – DOR. „Mi-e dor!” este una dintre puținele expresii lingvistice folosită uzual de orice român, dar greu de tradus. Încercările de traducere au dus cel mult la expresia „îmi lipsești”.
Psihologii spun că DORUL este un sentiment natural universal, o emoție firească pe care orice persoană care este atașată de o altă persoană o trăiește. Oamenii pot experimenta DORUL provenit din atașament, din cauze romantice, din cauza depărtării de țară, a pierderii unei ființe apropiate și din multe alte motive.
Unii specialiști au asociat dorul chiar cu depresia și anxietatea. La fel ca în cazul somatizării, este însă dificil de stabilit o relație de cauzalitate clară, dar este cert că dorul și efectele sale, indiferent de manifestarea lor, se pot potența reciproc și se pot transforma în ceva de altă natură.
Dorul este, în principiu, o suferință cu sens, care apare în urma unei îndepărtări bruște de lumea trăită a persoanei în cauză. Aceasta poate însă distruge, ca orice suferință, sensul celorlalte lucruri din viață, spun psihologii. În mod aproape paradoxal, uneori dorul de celilalți poate duce chiar la o răcire a relațiilor, în încercarea de evitare sau scurtare a suferinței provocată de (re)aducerea aminte a suferinței provocate de ruptură.
Medicul psihiatru pediatru Oana Niculae explică, într-un articol publicat în Pagina de psihologie, că DORUL a fost frecvent definit ca „o emoție secundară, ca un amestec al emoțiilor primare de iubire și tristețe” de O. Holm, în 1999, iar dintr-o cercetare anterioară rezultă că DORUL a fost frecvent identificat ca fiind asociat cu alte emoții, dintre care mai frecvente au fost: singurătatea, invidia și disperarea. „Când ne este dor de o persoană, simțim de obicei un sentiment de separare. Aceasta, la rândul său, încurajează căutarea reunirii cu persoana dragă, iar atunci când acest lucru se întâmplă, apare sentimentul de integritate. Poetul Rumi, de exemplu, a spus: „Nu căutați apă, fiți însetați“. De fapt, a căuta conectarea cu alte persoane este promotorul oricărei forme de relaționare și îmbogățire personală, deoarece există ceva de învățat din toate experiențele – fie că le privim ca fiind pozitive, fie negative, fericite sau triste”, explică medicul psihiatru.
Ea subliniază, de asemenea, că așa cum „despre iubire mulți specialiști spun că este așa de dificil de definit”, și dorul „pare a fi un alt subiect controversat ca terminologie”, astfel că deși nu putem defini clar acestor noțiuni, trebuie „să le înțelegem, să ne bucurăm de apropiere, să îi ajutăm pe copii să accepte ca fiind naturale toate emoțiile lor și să fim mai conectați unii cu ceilalți, dar și mai potriviți unii pentru ceilalți”.
Rețeaua de sănătate „Regina Maria”, care ne spune că 10 milioane de români suferă de DOR – singura afecțiune transmisă la distanță, a inițiat, în colaborare cu antropologul Alexandru Dincovici, chiar „un demers care își propune recunoașterea dorului ca boală cauzată de distanță. Și începem cu investigarea simptomelor și manifestărilor lui. În acest scop a realizat prima cercetare care analizează DORUL”, ca să „înțelegem mai bine relația dintre corp și social, relația dintre suferință și durere, relația dintre om și afecțiune, într-o lume care nu îi lasă în urmă pe niciunul”. Iar răspunsurile primite la întrebări precum „Unde doare dorul?”, „Ce efecte are asupra vieții și ce legătură există între distanța de cei dragi și intensitatea cu care resimțim dorul?” au arătat că DORUL „ne afectează tot mai mult într-o lume care ne ține departe de casă sau îi duce departe pe cei dragi. Și doare. Îl simțim în stomac, în gât, în minte, în nopțile nedormite, în respirația tăiată. Și, cel mai adesea, direct în inimă”.
Studiul a relevat, între altele, că 51% dintre cei plecați simt cel mai des lipsa fratelui/surorii, 44% simt lipsa părinților sau a copiilor, iar 49%, pe cea a iubitei/iubitului.
În cazul a 56% dintre respondenți, dorul este resimțit fizic la nivelul stomacului, 55% dintre respondenți au spus că simt durere în cap, 54% în piept, 53% în tot corpul, 52% în gât, iar 49% în picioare. 50% au declarat că dorul le provoacă probleme cu somnul, 49% au spus că le crește pulsul, 47% că li se încețoșează pricirea, iar 44% că le dă vertij. De asemenea, 51% dintre respondenți au declarat că dorul îi împiedică să lucreze așa cum ar trebui, 20% au răspuns că dorul le conferă o senzație permanentă de tristețe sau de singurătate, iar 15% au spus că îi împiedică să se bucure de viață.
Dincolo de a fi doar o problemă biologică, durerea cauzată de dor „este o experiență care afectează toate nivelurile posibile ale existenței noastre (Morris,1993, p. 7). Iar această experiență, suferința, rămâne în afara înțelegerii noastre și a fost îndeosebi analizată în științele sociale prin intermediul poveștilor suferinzilor, cu toate că acestea nu pot fi „spuse, ci doar trăite” (Frank, 1995, p. 98), un efort care a încercat să le reconstruiască experiențele, lumile locale (Kleinman, 1994) și dinamicile”, se menționează în studiul citat.
