EXCLUSIV: Luminița Turcu, un reper în asistența medicală buzoiană, o femeie puternică dar cu suflet de copil

Face parte din „garda veche” de asistenți medicali, își iubește profesia, nu face rabat de la ordine și disciplină, iar ca membru al echipei manageriale a SJU Buzău încearcă să determine asistenții medicali și infirmierele să trateze pacientul ca pe fratele, părintele sau copilul lor.

 

Pentru a-i arăta unei femei că este apreciată, respectată și iubită nu este nevoie de un moment special. Luna martie este considerată însă prin excelență dedicată femeilor, așa că și noi continuăm să descoperim, femei deosebite din sistemul medical buzoian, femei cărora pacienții poate le-au uitat numele, dar nu au uitat că i-au ajutat și i-au înțeles atunci când s-au aflat într-o situație critică în lupta cu boala.

Și pentru că locul și rolul asistentului medical este unul important în echipa medicală și gestionarea actului medical, iar prezența sa este necesară pe întregul parcurs al îngrijirii medicale și vine în completarea celei a medicului, astăzi o vom cunoaște mai bine pe Luminița Gabriela Turcu, o asistentă medicală consideară un reper al acestei profesii, un exemplu de dedicare, profesionalism, disciplină și implicare.

Este asistent medical în SJU Buzău de 34 de ani, dar este și femeie, soție, mama unui fiu care este medic rezident ATI și, mai nou, este bunică și se consideră „o femeie împlinită. Da, eu, Luminița Turcu sunt un om împlinit și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta”, spune ea, fără ezitare.

 

Pentru Luminița Turcu, a fi asistent medical înseamnă „să ai vocație, voință puternică, să simți că atenția pentru o persoană suferindă și grija față de un pacient fac parte din viața ta, să fii pregătit pentru provocări, să fii deschis să înveți permanent și să fii capabil să-ți păstrezi echilibrul emoțional, să acționezi cu calm și responsabilitate în fața unor scene traumatice, a unor boli incurabile, să fii capabil să oferi încredere pacientului”.

Cei care o cunosc pe Luminița Turcu spun despre ea că este o „profesionistă, o perfecționistă, are o energie și o disponibilitate greu de egalat, este o persoană extrem de implicată, care a oferit multe comunității buzoiene și în special sistemului medical. Este un om care coordonează și a coordonat, în perioade extrem de grele, activitatea medicală, dar în același timp este un om sensibil, cu suflet de copil, care știe să mângâie, să aducă alinare, care are capacitatea de a gestiona situațiile critice atât pentru pacienți și familiile acestora, cât și pentru colegi”.

 

Debutul său profesional a avut loc în urmă cu 34 de ani, după absolvirea Liceului Sanitar, considerat „o școală de elită” a învățământului buzoian din perioada comunistă. Iubește profesia de asistent medical, pe care și-a dorit-o încă din copilărie și spune că nu ar face altceva, nu știe să fie altceva și este recunoscătoare că „această meserie este într-o continuă transformare și dezvoltare, îți oferă multe satisfacții. Nu mi-am dorit să devin medic, ci să fiu asistentă. Poate pentru că am observat că oamenii se deschid altfel în fața unei asistente, că altfel comunică și că ei îi cer întâi ajutorul. Când am absolvit Liceul Sanitar, aveam titulatura de soră medicală și îmi plăcea cum suna când auzeam acest apelativ. Am primit repartiție la Maternitatea Buzău, în Blocul Operator și Sterilizare (la acel moment reprezentau un singur loc de muncă), unde mi-am început formarea profesională sub îndrumarea dlui dr. Gheorghe Podeanu și a tuturor colegelor din Maternitate de la acea vreme, de la care am avut multe de învățat. Am avut șansa și norocul de a întâlni oameni de o factură deosebită, care m-au ajutat să devin profesionistul de azi și pentru asta țin să le mulțumesc!”, își amintește Luminița Turcu.

 

Din calitatea de director de îngrijiri medicale al Spitalului Județean de Urgență Buzău, pe care o deține de peste șase ani, Luminița Turcu coordonează activitatea asistenților medicali și a infirmierelor din întreaga unitate medicală.

Spune însă că „Medicina de urgență este dragostea mea. Am întâlnit-o în octombrie 1994 la camera de gardă Neurolgie a SJU Buzău și cred că mi-a păcut și datorită medicilor cu care am lucrat acolo, medici de referință în sănătatea buzoiană: dr. Gheorghe Piticaș, dr. Violeta Stanciu, dr. Murgociu Dorina, dr. Mircea Asuencei. Apoi am trecut apoi sub aripa cardiologilor: dr. Cornelia Negrilă, dr. Adriana Negoiță și dr. Mircea Constantinescu, iar în momentul în care s-a deschis secția de Urgențe medico-chirurgicale (actuala UPU – n.r.) la 1 martie 1998, mi-am dorit din tot sufletul să lucrez acolo, pentru ca formarea mea profesională să fie desăvârșită și completă”.

La UPU, alături de o echipă coordonată la început de medicul ATI Victor Ioniță, spune că a învățat cu adevărat ce înseamnă „secunda pentru a face diferența dintre viață și moarte, ce înseamnă deciziile și intervenția rapidă, ce înseamnă să te iei de gât cu moartea și să faci totul pentru a o învinge”.

 

În cei 18 ani cât a activat în Urgențe din care o parte a ocupat funcția de asistentă șefă, spune că a întâlnit multe cazuri deosebite, unele cu deznodământ fericit, altele, nu. Are încă amintiri destul de puternice despre diverse situații și pacienți care au impresionat-o, dar cel mai mare impact l-au avut asupra ei pacienții aduși la spital după explozia de la Mihăilești.

„Niciodată nu am reușit să fac față tragediilor în care erau implicați tineri sau copii; pe unii i-am plâns ca pe propria familie. Dar toată viața îmi voi aminti cazul Mihăilești. Nu eram de serviciu, dar pentru că era o situație cu victime multiple am plecat la spital imediat cum am auzit ce s-a întîmplat. Când am intrat în secție și am văzut numai sânge și suferință, oameni cerând ajutorul și colegi care încercau să facă față unui eveniment care era peste capacitățile lor, mi-am imaginat că așa trebuie să arate o scenă de război. Tot personalul din spital – medici, asistenți ,infirmere a coborât să ne ajute să alinăm victimele celui mai mare incident petrecut pe șoselele din România. Când ultimul pacient a părăsit Urgența, parcă abia atunci am putut respira. Abia atunci am avut liniște. Mi-a aduc aminte că atunci au plecat și colegii care fuseseră în tura de noapte, când a plecat ultima victimă”, rememorează Luminița Turcu, evenimentul din 24 mai 2004.

 

Despre momenul Mihăilești, Luminița Turcu mai spune că a determinat-o să se întrebe „dacă sunt suficient de bine pregătită, dacă eu și colegii mei facem bine ceea ce facem. Și mi-am dorit să știu mai multe. Am învățat multe de atunci și încă mai învăț”.

Și așa s-a decis să urmeze și cursurile Facultății de Asistență Medicală, pe care le-a absolvit, iar din din octombrie 2016 este director de îngrijiri al celei mai mari unități sanitare cu paturi din județul Buzău.

Este însă și femeie, soție și mamă, iar de curând este și bunică. Întrebată cum reușește să se împartă și să împace toate aceste ipostaze, Luminița Turcu spune că „sincer, nu este ușor să performezi în toate aceste ipostaze. Am avut însă norocul ca soțul și fiul meu să înțeleagă cât de dedicată sunt profesiei mele și să mă susțină 100%. Am „furat” din timpul pe care ar fi trebuit să îl dedic familiei și l-am dăruit meseriei. Nu știu dacă am greșit sau nu, dar nu cred că aș face altfel. Încerc, cu toată ființa mea, să mă achit onorabil și ca femeie, și ca mamă și ca director de îngrijiri. Sper ca rezultatele să fie bune!”

 

Este mândră și fericită că fiul său i-a împărtășit pasiunea pentru medicină și mai ales pentru medicina de urgență. La ora actuală, Bogdan Andrei Turcu este medic rezident anul 3, la Institutul C.C. Iliescu, specialitatea Anestezie și Terapie Intensivă și a ales să-și continue pregătirea la SJU Buzău, unde vrea să profeseze în continuare, alături de echipa condusă de medicul Victor Ioniță.

„M-am bucurat enorm când ne-a anunțat care este alegerea lui profesională. Și, mai ales, când am văzut care este implicația lui atunci când profesează. Sunt mândră că a luat ceva din dragostea mea pentru acestă meserie și mă bucur nespus când aud cuvinte de apreciere de la personalul din spital, la adresa lui. Bogdan a fost primul rezident care a beneficiat de înscrierea spitalului nostru în programul de pregătire a medicilor rezidenți. Sper din toată inima să devină acel medic de la care și-ar dori oricine să primescă îngrijiri”, mai spune Luminița Turcu, exprimându-și bucuria și speranța de a putea profesa alături de fiul ei și de a forma „o super echipă, așa cum suntem și acasă”.

 

În ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă sistemul medical actual și felul în care o femeie trebuie să facă față pentru a se adapta permanent și să răspundă nevoilor și doleațelor și exigențelor medicilor și pacienților, Luminița Turcu consideră că faptul că este femeie este un avantaj, iar „dacă ceea ce faci este făcut cu sufletul, atunci nu este greu. Când am acceptat propunerea de a fi director de îngrijiri medicale, spitalul nostru abia reușise să depășescă o perioadă grea, cu arierate, lipseau multe. Nu îi lipseau profesioniștii, așa că am profitat de oportunitate și am încercat să schimb spitalul într-unul în care eu aș veni, ca pacient, cu toată încrederea. Cred că mi-a reușit, pentru că am avut alături o echipă deosebită, cea managerială și toți colegii din spital”.

Iar parcă pentru a confirma „calificativul” de bun organizator, dat de cei care colaborează cu ea, Luminița Turcu a început, la nivelul spitalului, „împreună cu asistentele șefe, o nouă abordare a activității de îngrijire a pacientului, dorindu-ne să ridicăm nivelul de satisfacție al acestuia. Vreau să cred că am reușit în această carieră tocmai pentru că sunt femeie, este o meserie care cere dragoste, sensibilitate, blândețe, dar și determinare”, a concluzionat ea.

 

Având experiență atât „la patul pacientului” cât și în educație, directoarea de îgrijiri medicale a SJU Buzău apreciază că generațiile de asistenți medicali și infirmiere din ultimii ani sunt diferite ca mentalitate față de cele de acum 20-30 de ani.

„Am și ceva experiență didactică în pregătirea asistenților medicali și a infirmierelor și pot spune că în generațiile din ultimii ani, foarte rar se mai găsesc elevi care să dorească să facă această meserie din dragoste pentru om. Mulți dintre ei consideră că este o meserie la care oportunitatea de a găsi un loc de muncă este mai mare. De altfel, și colegi, buni profesioniști, care să dorească să predea, sunt din ce în ce mai puțini. În schimb, noile generații se adaptează mai bine și mai repede la munca tehnică, IT, aparatura modernă fiind ușor implicată în îngrijirea pacientului”, explică Luminița Turcu.

Ea crede însă că respectul asistent medical – pacient „trebuie să fie reciproc, pacientul să respecte anii de învățătură și de pregătire, iar personalul să respecte pacientul ca pe propriul părinte, frate sau soră. O spun de câte ori am ocazia, așa îmi învăț elevii, așa îmi îndrum și colegii. Toți ne dorim o schimbare în bine, dar, uneori uităm că schimbarea trebuie să înceapă cu noi”…

 

Dacă ar putea da timpul înapoi, Luminița Turcu spune că nu știe dacă și-ar dori să schimbe ceva, dar are „uneori regretul că nu am observat cât de repede a trecut timpul și că nu mai sunt atât de tânară și în putere așa cum mi-aș dori. Mai sunt atât de multe de făcut pentru comunitatea nostră, pentru sănătatea noastră și aș vrea să particip, să mă implic”.

Își încarcă însă sufletul cu energia și confortul pe care i le oferă familia și cărțile. „Îmi place să citesc. Momentele mele de relaxare maximă sunt atunci când reușesc să citesc beletristică. Să am timp să citesc o carte bună, în curte, în mijlocul florilor, este ce îmi doresc cel mai des. Și dacă este și nepoțelul meu prin jur, atunci tabloul este perfect. Natura cu bucuriile ei și familia cu toată dragostea sunt cele care mă ajută să mă bucur de viață”, conchide Luminița Turcu.