În Săptămâna Luminată se spune că ușile Raiului sunt deschise

După praznicul Învierii Domnului, credincioşii ortodocşi intră în Săptămâna Luminată, o săptămână în care în fiecare zi îl pomenim pe Hristos și în care se crede că Raiul este deschis pentru toţi cei care trec în lumea drepţilor, indiferent de păcatele pe care le-au săvârşit.

 

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile la Pogorârea Duhului Sfânt. Săptămâna aceasta se numește Luminată, pentru că în fiecare zi Îl prăznuim pe Hristos Cel Înviat, Lumina lumii, spun părinții Bisericii.

Din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Înălţarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paştilor: „Îngerul a strigat…”, iar creștinii se salută cu cuvintele-mărturisire „Hristos a înviat”, urmată de răspunsul „Adevărat a înviat” și mărturisesc că toate s-au umplut de Lumina Sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paşti se sting toate luminile în biserici, doar candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă. Spaţiul întunecos este chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la Iad, spun teologii.

Numele Săptămânii Luminate provine de la un obicei practicat în vechime, când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşti. Conform crestinortodox.ro, cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte. Se pare că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată.

 

În Săptămâna Luminată, credincioșii mărturisesc că Lumina Sfântă a Învierii Domnului a coborât în tot ce există. În noaptea Sfintelor Paşti se sting în biserică toate luminile. Numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă. Spaţiul întunecos este chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.

Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”. Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim, în momentul morţii Mântuitorului.

Zilele de miercuri şi vineri sunt zile cu „harţi” în această săptămână, când Biserica oferă „dezlegare” la mâncărurile „de dulce”, pentru a sărbători Învierea Domnului. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea şi vinerea, în perioada dintre Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii), avem „dezlegare la peşte”.

 

În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea şi nu se fac parastase, iar începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiţi, până după Duminica Tomii.

Şi slujbele de înmormântare sunt oficiate după o rânduială specială, în această perioadă, slujba înmormântării fiind înlocuită cu cea a Învierii. În credința populară, se spune că în a doua zi de Paşti se deschid portile iertării și ale Raiului care rămân deschise până în Duminica Tomii, iar cei care mor în această perioadă merg direct în Rai, uşile acestuia fiind larg deschise oricărui suflet.

Tradiția spune că în Săptămâna Luminată nu se spală rufe, nu se fac treburi casnice şi nu se fac munci agricole, în semn de respect pentru sărbătorile amintite, dar și pentru a nu atrage bolile, dăunătorii și pagubele.

 

Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Albă. Prima zi după Duminica Paștelui este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în această zi nu mai trece prin Judecata de Apoi. Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu agheazmă şi să dai de băut la rude. În unele zone se merge cu obiceiul „udatului” şi al umblatului cu pasca pentru vestirea Învierii.

Marţea din Săptămâna Luminată se numeşte şi Marţea Albă şi în această zi nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din zonele rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu. În această zi au loc uscarea și sfărâmarea Sfantului Agnet, sfințit în cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta și Marea Joi, din Saptamana Patimilor. Dupa ce este sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar și este folosit intregul an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.

 

Miercurea din Săptămâna Luminată este cunoscută ca Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, dar femeile au interdicţie. Conform tradiţiei, nu e bine a munci de „nunta şoarecilor”, că asta ar însemna să aduci rozătoarele în casă şi să te lipseşti restul anului de bucate pe masă.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, când se obișnuiește ca, după otpustul Sfintei Liturghii, să se săvârșească slujba sfințirii celei mici a apei. Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.