Martisoare generatoare de sanatate si noroc, expuse la Consiliul Judetean Buzau

Zeci de mesteri populari din judet expun, timp de trei zile, in foaierul salii Mari a CJ, micul obiect-bijuterie prins in snur alb-rosu,  simbol al renasterii naturii.

 

Obiceiul Martisorului, aceasta traditie cu origini in perioada geto-dacica, se pastreaza in Romania, Republica Moldova si teritoriile invecinate locuite de romani sau aromani. Mica bijuterie legata cu snur alb-rosu este considerata un simbol al reinnoirii, al renasterii naturii si al sperantei, la venirea primaverii, fiind daruit celor dragi pentru a le aduce noroc, sanatate, dragoste si belsug.

Astazi, zeci de mesteri populari buzoieni expun martisoare in foaierul Salii mari a Consiliului Judetean, in cadrul unei expozitii tematice.

Evenimentul, devenit deja o traditie, este organizat de Centrul de Cultura si Arta Buzau, sub genericul „Martisorul in creatia populara”.

„Incearcam, prin acest gen de evenimente, sa atragem atentia buzoienilor asupra maiestriei creatorilor care apeleaza la motive tradi­tionale si vrem sa fie, totodata, un indemn de a pastra si a transmite peste timp traditiile si obiceiurile strabune cu care Buzaul se poate mandri in lume”, spune Adrian Petre, directorul Centrului Judetean de Culturta si Arta.

Printre expozanti regasim nume consacrate sau mai noi de creatori populari, din mai multe zone ale judetului (Bisoca, Merei, Smeeni, Beceni), precum Amelia Papazissu, Gabriela Balan, Iulia Papazisu, Felicia Moldoveanu, Tasica Besliu, Cristina si Aurelia Casaru, Maricica Diaconu, Elena Gramer, Doina Musat, Liliana Serban, Marioara Trif, Dana Voicu si Teodora Irimia.

Vernisajul are loc incepand cu ora 11.00, iar expozitia va fi deschisa pana vineri, 27 februarie.

 

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact. Unii cercetatori considera ca a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte, care era atat zeul razboiului, cat si al fertilitatii si vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile martisorului, albul insemnand pace, iar rosul, razboi. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

Despre istoria martisorului, Tudor Arghezi spunea ca „…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat. (…)Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi”.

 

In vechime, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor (fete si baieti deopotriva) si se purta de la 1 martie pana la cantatul cucului, inflorirea ciresilor si venirea pasarilor calatoare. Atunci se considera ca primavara a biruit, iar martisorul se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa aduca noroc, ori era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele!”.

Se spune ca, in vechime, martisorul era confectionat din doua fire rasucite de lana colorata – alba si neagra sau alba si albastra – si era daruit in prima zi din luna martie. Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si renasterea simbolica.

Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia torcea firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. De aceea, martisorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”.

In unele regiuni ale tarii, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc si va fi sanatos tot anul.

 

Despre martisor si simbolistica lui au circulat, de-a lungul timpului, numeroase legende. Una dintre cele stravechi spune ca, odata, Soarele a coborat pe pamant, luand chipul unui tanar, pentru a participa la hora dintr-un sat. Zmeul cel rau l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita, provocand suferinta intregii naturi si oamenilor. Raurile au incetat sa mai curga, pasarile nu mai cantau… copii nu mai radeau, iar bolile se inmulteau.

Un tanar voinic s-a hotarat sa il infrunte pe zmeu si sa elibereze Soarele, pentru a reda naturii si oamenilor optimismul si dorinta de viata. A pornit la drum, avand puterea multora dintre pamanteni. Calatoria tanarului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna.

Spre sfarsitul ierni, tanarul a gasit castelul zmeului si s-au luptat zile intregi, pana cand zmeul a fost doborat. Flacaul a reusit sa ajunga pana la temnita soarelui, l-a eliberat. Vlaguit de puteri si grav ranit, s-a prabusit pe zapada alba, iar sangele i s-a scurs din trup, odata cu viata. Soarele a urcat insa, din nou, pe cer iar, in locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei – vestitori ai primaverii, umpland de fericire inimile pamantenilor.

In amintirea jertfei tanarului, tinerii impletesc, de atunci, doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanaralui voinic. Albul simbolizeaza sanatatea ghiocelului, prima floare a primaverii, iesita de sub zapada topita de sangele cald al voinicului.

 

O alta legenda spune ca intr-una din zile, umbland cu oile pe munte, baba Dochia (Sfanta Martira Evdokia din calendarul bizantin) a gasit, intr-o zi de 1 Martie, o para de argint, pe care a legat-o cu un fir impletit din ata alba si rosie, devenind astfel prima persoana din istorie care a purtat martisorul, vestitor al primaverii. De atunci, obiceiul a fost preluat si raspandit in lume, iar in unele regiuni nu se lucreaza in ziua de 1 Martie, pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care ar putea trimite iarna si gerul inapoi. Moneda a fost asociata Soarelui, iar Martisorul a ajuns sa fie un simbol al focului si al luminii.

Din acest motiv, Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma ca „scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca”.

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat, pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

 

Trecand de la legende la lumea reala, descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8.000 de ani. Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii, pentru a putea fi purtate incepand cu ziua de 1 Martie. Dacii credeau ca martisoarele aduceau norocul, sanatatea, dragostea si bucuria noului an, care incepea la 1 Martie, si le purtau pana cand infloreau copacii, in care le agatau pentru ca intreaga natura in evolutie sa contribuie la implinirea acestor dorinte.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Rosul ar putea semnifica vitalitatea femeii, iar albul – intelepciunea barbatului, astfel ca snurul martisorului  ar putea exprima impletirea inseparabila a celor doua principii.

In zilele noastre, banutul purtator de noroc al dacilor aproape ca a disparut, el fiind inlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animalute din plastic sau din sticla, inimioare, fete zambitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumparator grabit, ziua de 1 Martie fiind o „adevarata comoara” pentru comerciantii ambulanti care habar nu au despre adevarata legenda a traditionalului martisor.

Trecand insa peste partea comerciala, putem spune ca orice barbat care se respecta ofera persoanei iubite, mamei, colegei sau sefei sale un martisor, de 1 martie.