România, pe ultimele locuri în privința accesului la igienă și educație sanitară în mediul rural
Țara noastră rămâne departe de îndeplinirea obiectivului Organizației Națiunilor Unite, care prevede ca în 2030, întreaga populație să aibă acces la toalete civilizate și sisteme de canalizare.
În contextul discuțiilor legate de respectarea regulilor de igienă pentru a preveni răspândirea noului coronavirus, organizația World Vision România readuce în atenția publică date recente din care reiese că acest deziderat este foarte dificil de pus în practică în mediul rural. Aceasta, pentru că locuitorii și copiii care merg la școală nu beneficiază de condiții minime de igienă, iar instalațiile sanitare sunt inexistente în multe gospodării și instituții de învățământ.
Organizația citează un raport de cercetare pe care l-a efectuat la finele anului 2018, conform căruia mai mult de o treime din copiii de la sate trăiesc în locuințe fără toalete în incintă, în timp ce media la nivel european este de doar 2,6%. Același studiu arată că 20% dintre acești copii, care nu dispun de dotări sanitare minime în gospodărie, nu se spală pe mâini după ce folosesc toaletele din curte.
Nici școlile din mediul rural nu stau mai bine la acest capitol, un alt raport întocmit în 2017 arătând că 2.219 unităţi de învăţământ din România aveau grupurile sanitare situate în curte, fără apă curentă şi fără canalizare, iar în anul 2018 funcţionau cu grupuri sanitare neconforme 1.489 de şcoli şi grădiniţe. În urmă cu un an, în primăvara lui 2019, statisticile indicau 1.180 de şcoli care aveau în continuare grupuri sanitare necorespunzătoare.
La nivel național, 13.515.626 de persoane, reprezentând 69,4% din totalul populației, beneficiază de sistemul public de alimentare cu apă. În mediul rural, doar 35,3% dintre locuitori sunt racordați la acest sistem, beneficiind de apă curentă.
În ceea ce privește disponibilitatea grupurilor sanitare, la finalul lui 2018, 27,7% din populația României locuia într-o casă cu toaletă în fundul curții, numărul locuințelor fără toaletă la interior, racordată la un sistem de canalizare, fiind de 10 ori mai mare decât media înregistrată la nivelul Uniunii europene, care era de doar 2,1%.
În aceste condiții, țării noastre îi este aproape imposibil să îndeplinească obiectivul de dezvoltare durabilă stabilit de Organizația Națiunilor Unite, prin care se dorește ca în anul 2030, întreaga populație să aibă acces la toalete și sisteme de canalizare.
Mihaela Nabar
Comentând aceste date, Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România, spune că lipsa accesului la produse pentru igienă şi a educaţiei pentru sănătate sunt probleme cu care ţara noastră se confruntă de foarte multă vreme și va continua să se confrunte și în anii următori.
„Subiectul a fost readus în spaţiul public zilele acestea, având în vedere cazurile de coronavirus, însă atragem încă o dată atenţia asupra nevoii de educaţie pentru sănătate pe termen lung în România, o ţară în care multe şcoli din mediul rural nu au, în continuare, apă curentă şi toalete în incintă. În şi mai multe şcoli şi grădiniţe săpunul este inexistent, iar situaţia se perpetuează în gospodăriile acestor copii, care nu au resursele financiare pentru a cumpăra produse de bază cum ar fi săpunul. Igiena precară este o sursă continuă de îmbolnăviri în comunităţile defavorizate”, a mai declarat aceasta.
