Salcia – posibilă sursă pentru un nou tratament împotriva cancerului
Folosită din cele mai vechi timpuri pentru a furniza diferite remedii, salcia stă și la baza apariției aspirinei.
Încă din antichitate, salcia a fost utilizată în scopuri medicinale, întrucât diferitele specii cunoscute conțin o gamă foarte variată de substanțe chimice cu proprietăți benefice în cazul anumitor probleme de sănătate. Efectele terapeutice ale salciei au fost consemnate de civilizațiile antice grecești, asiriene și egiptene, însă prima cercetare științifică privind folosirea salciei ca remediu împotriva febrei a fost realizată în 1763. Pe baza substanțelor identificate și analizate, compania Bayer a produs, în 1897, aspirina (acid acetilsalicilic), corespondentul sintetic al remediilor naturale furnizate de salcie și folosite până atunci pentru febră, care se folosește și astăzi cu succes în acest scop și care, potrivit unor studii publicate în ultimii zece ani, reduce riscul apariției unor tipuri de cancer, oferă protecție împotriva Bolii Alzheimer și a Bolii Parkinson, ajută la prevenirea afecțiunilor cardiace etc.
Atenția cercetătorilor asupra salcinoidelor, substanțele conținute de salcie, s-a mai redus după apariția aspirinei, considerată cel mai important produs farmaceutic obținut pe baza acestor substanțe. Recent, însă, o echipă de cercetători de la Rothamsted Research, în colaborare cu specialişti în biologie şi oncologie de la Universitatea din Kent, Marea Britanie, a descoperit în salcie substanţa chimică, numită miyabeacin, despre care s-a constatat că distruge diverse celule canceroase, inclusiv pe cele rezistente la alte medicamente.
Cele mai bune rezultate în acest sens au fost consemnate împotriva neuroblastomului, un tip de cancer comun la copii, greu de tratat, cu o rată de supravieţuire sub 50%. După cancerul cerebral, neuroblastomul reprezintă cea mai frecventă tumoră solidă întâlnită la copiii cu vârste sub cinci ani, iar Mike Beale, profesor la Rothamsted Research şi coautor al studiului, a declarat că „ținând cont că rezistenţa la tratament este o problemă semnificativă în cazurile de cancer, precum neuroblastomul, sunt necesare noi medicamente, cu moduri noi de acţiune, iar miyabeacin oferă o nouă oportunitate în acest sens. Din punct de vedere structural, aceasta conţine două grupe de salicină care îi conferă o potenţială doză dublă de capacitate antiinflamatoare şi anticoagulare, pe care le asociem cu aspirina”.
În opinia sa, următorul pas ar trebui să fie creşterea producţiei de miyabeacin din salcii de cultură şi furnizarea mai multor materiale pentru teste medicale ulterioare.
