Sfânta Maria Mică, ziua în care plantele își pierd puterile tămăduitoare

„Nașterea Maicii Domnului” sau „Sfânta Maria Mică”, una dintre cele mai mari sărbători ale Ortodoxiei, este sărbătorită în ziua a opta din Anul Nou Bisericesc, început la 1 septembrie, cifra opt reprezentând simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit.

Naşterea Maicii Domnului este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. Prin puritatea vieţii ei, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a făcut vrednică de a fi cea din care să se nască Fiul lui Dumnezeu.

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) este primul praznic dintre cele patru (Intrarea în biserică -21 noiembrie, Buna Vestire -25 martie şi Adormirea Maicii Domnului -15 august) dedicate Sfintei Fecioare Maria, prima sărbătoare din cursul anului bisericesc și cea mai mare sărbătoare a toamnei.

Maica Domnului are, în calendarul ortodox, alte 5 zile de pomenire: 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 2 iulie – Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, şi 31 august – Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului.

Sfânta Scriptură nu face referiri la Naşterea Maicii Domnului, dar evenimentul este istorisit în scrierile apocrife, potrivit cărora, Maica Domnului s-a născut în familia drepților creștini Ioachim și Ana care, deși înaintați în vârstă, s-au rugat cu tărie să fie binecuvântați cu un prunc, iar Dumnezeu i-a ascultat.

Vestea că vor avea un prunc le-a fost dată de Îngerul Gavriil care a spus că fetița care va veni pe lume este aleasa Domnului. Numele Maria, pe care Ioachim și Ana l-au dat fetiței, provine din ebraică, „Aia” însemnând „Doamnă”. Numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi de străveche origine egipteană, provenind din din verbul mri -„a iubi”, cu sufixul afectiv –am, deci „cea iubită”. Încă încă de la nașterea Sa, Preasfinta Născătoare de Dumnezeu a fost aleasă, cinstită și pregătită spre a fi mamă și pentru a-i ajuta pe toți cei care aleargă spre ea cu credință, oferind „mângâiere, curaj și ocrotire tuturor mamelor care-și nasc și educă proprii copii, cu răbdare și cu credință”, după cum spun Sfinții Părinți.

De „Sfânta Maria Mică”, în biserici și mânăstiri se fac pelerinaje, iar credincioșii duc merindele pentru a fi sfințite. Fructele, pâinea și lumânările sunt duse dis-de-dimineață în lăcașele de rugăciune, acolo unde ascultă slujba și se închină la icoana Fecioarei Maria. Tot în această zi, femeile împart struguri și prune pentru ca cei plecați din această lume să se bucure de roadele toamnei, iar  rugăciunile celor care își doresc cu adroare un copil și ale celor care vor să-şi găsească perechea sunt ascultate.

Cunoscută în popor ca Sântămăria Mică, sărbătoarea marchează hotarul dintre vară şi toamnă, păsările călătoare încep să se pregătească de călătoria spre țările calde, iar gâzele și reptilele intră în pământ. Vremea se răceşte, iar în popor se spune că, începând cu această zi, nu se mai poartă pălărie, fiindcă vine cu adevărat vremea rea, de unde şi expresia „A trecut Sântămăria, leapădă şi pălăria”.

În cultura populară se spune că aceia care nu şi-au adunat plante medicinale până acum, nu trebuie să mai facă acest lucru, pentru că acestea îşi pierd puterile tămăduitoare după Sfânta Maria Mică. O altă superstiţie veche românească spune cei care mănâncă gătit la foc în această zi pot atrage asupra lor boli grave. 

La sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ca de altfel la orice mare praznic, nu se fac treburi în gospodărie sau la câmp, iar în fiecare casă trebuie să fie câte o candelă aprinsă, care va alunga spiritele rele, va lăsa norocul să intre în casă și va proteja sănătatea celor din familie. În această zi, nimeni nu are voie să se certe și nici să fie supărat, ca să-i fie bine tot anul. De asemenea, sărbătoarea anunţă începutul unor activităţi specifice, precum culesul unor plante şi fructe, bătutul nucilor, culesul viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă.

Peste două milioane de români botezați cu numele Maria, Marin sau unul dintre derivatele acestora, își sărbătoresc, astăzi, onomastica.

Petrecem și noi împreună cu ei și le urăm La mlți ani cu sănătate!