Știi și câștigi sănătate: Bolile profesionale

Numărul de accidente la locul de muncă a scăzut cu 25% în ultimii 10 ani, dar bolile asociate muncii continuă să fie răspunzătoare pentru aproximativ 2,4 milioane de decese la nivel mondial în fiecare an, dintre care 200.000 de decese se înregistrează numai în Europa. Bolile profesionale sunt afectiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici specifici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Bolile asociate muncii includ afecțiuni musculo-scheletice, stresul și bolile psihice, cancerul asociat muncii, boli de piele și boli asociate muncii cauzate de agenți biologici.

În conformitate cu Cadrul strategic al UE privind securitatea și sănătatea în muncă 2014-2020, una dintre prioritățile EU‑OSHA este de a susține prevenirea bolilor asociate muncii, de a îmbunătăți viețile lucrătorilor individuali, dar și de a reduce la minimum costurile bolilor și deceselor asociate muncii, prin furnizarea unei baze de dovezi pentru prevenire, politică și practică și de a furniza o perspectivă de ansamblu mai clară asupra amplorii poverii reprezentate de bolile profesionale.

 

Bolile profesionale sunt cauzate de expunerea la factori de risc la locul de muncă. În funcție de natura factorului de risc care le-a generat, acestea se pot clasifica în: intoxicații – provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanțe toxice; pneumoconioze – provocate de inhalarea pulberilor netoxice; boli prin expunere la energie radiantă; boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute; boli prin expunere la zgomot și vibrații; boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scazută; alergii profesionale; dermatoze profesionale; cancer profesional; boli infecțioase și parazitare; boli prin suprasolicitare; alte boli (care nu intră în categoriile menționate).

După timpul de expunere există ​boli cronice – provocate, de regula, de doze relative mici, dar care acționează timp îndelungat asupra organismului și boli acute – generate de o expunere de scurtă durată la acțiunea factorului nociv asupra organismului, dar la doze mari.

După modul de acțiune se pot distinge boli cu acțiune generală, care afectează întregul organism și boli cu acțiune locală, care afectează o parte a organismului, un aparat sau un organ.

 

Lista bolilor profesionale este foarte lungă, iar pe măsură ce economia se dezvolta și se diversifică, apar boli noi. Între bolile profesionale a căror declarare și evidență este obligatorie se numără neoplaziile, bolile și modificările hematologice nonmaligne, afectiunile psihice și comportamentale, bolile neurologice, boli ale analizatorului vizual, boli ale analizatorului auditiv, boli ale aparatului cardiovascular, boli ale aparatului respirator, bolile hepatice, boli ale pielii și țesutului subcutanat, boli ale sistemului musculo-scheletic și ale țesutului conjuctiv, boli ale aparatului excretor, boli infecțioase și parazitare.

Pneumoconiozele sunt „vedetele” listei de boli profesionale, între acestea cea mai des întalnită fiind silicoza. Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.

Des întâlnite sunt și pierderea auzului, intoxicația cu plumb, mercur, mangan, crom sau nichel, precum și intoxicația cu solvenți organici,în cazul celor care lucrează în vopsitorii, fabrici de încălțăminte, de jucării sau de mobilă. Intoxicarea cu solvenți organici are cele mai diverse implicații asupra sănătății – de la sânge, sistemul nervos central, sistemul nervos periferic și până la dezvoltarea embriofetală.

 

Deși cauzele fundamentale ale acestor boli pot fi complexe, anumite expuneri la locul de muncă sunt cunoscute a contribui la dezvoltarea sau progresia unei boli, inclusiv: substanțe periculoase, precum agenți chimici și biologici, incluzând agenți cancerigeni, radiații, incluzând radiații ionizante  și radiații ultraviolete emise de soare, factori fizici, incluzând vibrații, zgomot, ridicare manuală și muncă sedentară, precum și factori de risc organizatorici și psiho-sociali profesionali, precum turele de muncă și stresul.

Măsurile medicale presupun recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului tehnologic şi al condiţiilor de muncă, efectuarea de determinări de noxe, studii epidemiologice; efectuarea corespunzătoare a examenului medical la angajare şi a celui periodic (examene clinice şi de laborator în funcţie de
tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor, care orientează şi periodicitatea examinărilor); educaţia sanitară, care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă, în scopul realizării de către aceştia a măsurilor tehnico-organizatorice în condiţii de eficienţă maximă, a personalului muncitor în scopul respectării regulilor de igienă individuală, purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie, acordarea primului ajutor, cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică profesională, prezentarea la examenele medicale.

 

Tratamentul bolilor profesionale se bazează pe trei principii: tratamentul etiologic, patogenic şi simptomatic. Tratamentul etiologic presupune întreruperea contactului cu factorul etiologic și se realizează în cazuri acute prin scoaterea din mediul nociv şi îndepărtarea toxicului neabsorbit încă, iar în cazuri cronice prin spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau permanentă a locului de muncă în vederea eliminării toxicului absorbit în organism.

Tratamentul patogenic presupune acţiuni medicale specifice de contracarare a efectului toxicului şi a evoluţiei bolii, iar tratamentul simptomatic se referă la tratament medical care se adresează simptomelor şi disfuncţionalităţilor aparatelor şi sistemelor organismului.

Accidentele de muncă şi bolile profesionale au repercusiuni asupra persoanelor afectate, consecinţele manifestându-se în plan psiho-fiziologic – durere, stres, incapacitate de muncă, invaliditate etc; în plan economic – diminuarea productivităţii muncii individuale; și înplan financiar – diminuarea veniturilor, cheltuielilor pentru asistenţă
medicală. Este important ca riscurile asociate acestor expuneri și combinației dintre acestea și cu schimbarea modelelor de la locul de muncă să fie monitorizate îndeaproape. Bunele practici la nivelul companiilor/instituțiilor includ promovarea unei culturi a prevenirii riscurilor și a unei stări de bine la locul de muncă, evaluarea și gestionarea riscurilor respectând ierarhia prevenției și identificarea unor metode de reducere a apariției bolilor asociate muncii prin utilizarea unei monitorizări proactive de prevenție și cultivarea unui loc de muncă mai sănătos.

 

Recunoașterea unei boli profesionale este, de aceea, foarte importantă în vederea luării unor măsuri imediate, dar poate avea legătură și cu acordarea unei compensații, dacă există o relație cauzală clară între expunerea profesională și boala respectivă. Multe tipuri de boli, inclusiv cancerul, bolile respiratorii, bolile cardiovasculare, bolile de piele, afecțiunile musculo-scheletice și problemele de sănătate mintală, pot fi cauzate sau agravate de condițiile de la locul de muncă. Medicul specialist care suspecteaza o boală profesională cu prilejul oricărei prestații medicale (examene profilactice, consultații de specialitate) completează fișa de semnalare și trimite bolnavul cu această fișă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.

Cercetarea în vederea stabilirii diagnosticului se face de către un medic specialist de medicina muncii și se finalizează prin completarea fișei de semnalizare care va fi trimisă la autoritatea de sănătate publică județeană/ teritorială. Comunicarea persoanelor semnalate cu boală profesională și declansarea procedurii de cercetare a bolii profesionale intră în responsabilitatea Direcției de Sănătate Publică, iar constituirea dosarelor de cercetare intră în responsabilitatea medicului de medicina muncii al clinicii din care face parte.

 

 

Lista europeană a bolilor profesionale include recomandări privind bolile profesionale care trebuie incluse în listele naționale ale statelor membre, precum și recomandări privind introducerea de reguli privind compensațiile, prevenirea bolilor profesionale și colectarea de date statistice. În conformitate cu legislaţia în vigoare, bolile profesionale se declară, se cercetează şi se iau în evidenţă indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate de muncă. Documentele de orientare de la nivelul UE și de la nivel național definesc criteriile de diagnosticare și de expunere pentru recunoașterea unei boli asociate muncii ca boală profesională inclusă în listă.

Criterii suplimentare se aplică pentru acordarea de compensații, în general legate de gradul minim al leziunii sau al incapacității de muncă. Multe state membre, între care și România publică, în rapoarte anuale, date privind bolile profesionale recunoscute, rapoarte privind starea sănătății și securității în muncă.

 

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical.