Este Ziua Internațională a Medicului de Familie. La mulți ani!

Astăzi, de Ziua Internaţională a Medicului de Familie, îi sărbătorim pe acei oameni care sunt mereu aproape de familiile noastre, cu profesionalism, răbdare şi înţelegere, pe specialiştii care formează plasa de siguranţă ce stă la baza îngrijirii medicale în orice ţară în care există această specializare.

Hipocrate spunea că „medicul are obligaţia de a vindeca uneori, de a trata deseori şi de a alina de fiecare dată”. Cu alte cuvinte, medicul trebuie să fie un bun prieten, un bun psiholog şi un bun specialist pentru pacienții săi, iar medicul de familie este cel spre care ne îndreptăm de câte ori noi sau cei dragi au nevoie de sprijin.

Medicul de familie este primul medic căruia ne adresăm atunci când avem o problemă de sănătate şi cel care ne îndrumă ulterior către specialiştii potriviţi sau către investigaţiile medicale necesare. El este prima legătură dintre noi şi sistemul medical şi, de aceea, este important să ne asiste cu profesionalism şi implicare, dar şi ca noi să colaborăm cu el constant şi să-i oferim informaţiile de care are nevoie pentru a-şi desfășura activitatea cu profesionalism.

Organizația Mondială a Medicilor de Familie (WONCA World) a desemnat, în anul 2010, ziua de 19 mai, drept Ziua Internațională a Medicului de Familie.

 

Deși reprezintă una dintre cele mai vechi specialități medicale, medicina de familie începe cu adevărat să fie recunoscută ca specialitate medicală și să aibă referiri în zona învățământului și cercetării abia în anii ’80, până atunci fiind considerată medicină generală, deși se consideră că „medicul generalist îngrijește aceiași pacienți, dar cu diferite boli, în timp ce alți specialiști îngrijesc aceleași boli, dar pacienți diferiți”.

În 1959 s-a reușit formularea definiției medicului de familie ca fiind cel care „oferă pacienților îngrijiri personale, continue și interagrative”. În acest fel se contura medicina de familie ca specialitate medicală de sine stătătoare, cu un conținut propriu și specific al activității sale.

În 1964 s-a organizat la Montreal prima Conferință Internațională de Medicina Familiei, la care au participat 14 țări. Cu aceasta ocazie s-a aflat că în Iugoslavia se realizase un curs postuniversitar de instruire în medicina de familie cu durata de 3 ani, în urma căruia se obținea masteratul în specialitate. Următoarea Conferință Internaționala de Medicina Familiei a avut loc în 1966, la Salzburg. Ulterior, această inițiativă s-a extins la nivel mondial, înființându-se Organizația Mondiala a Medicilor de Familie WONCA, iar SIMG s-a transformat într-o filială europeană a WONCA, denumită Wonca Europe.

 

Principalul scop al medicilor de familie era acela de a schimba mentalitatea medicală orientată spre asistența medicală de spital (orientată pe tratarea unei boli) și să pună accentual pe o largă paletă de boli pe care pacienții le prezentau la primul contact cu medical de familie.

În 1970 se convoacă prima Conferință Internațională a Profesorilor de Medicină Generală, iar în 1974 s-a creat Academia Europeană a Profesorilor de Medicină Generală (EURAST – European Academy of Theachers in General Practice), care a definit rolul medicului de familie în sistemele de sănătate moderne.

În 1974, sub egida OMS a avut loc la Copenhaga Reuniunea Decanilor Facultăților de Medicină, care au luat în discuție organizarea la nivelul învățământului medical universitar a unui domeniu specific de medicină generală, pentru medicii MF/MG.

 

În anul 1991, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a elaborat prima definiție a medicinii de familie – medicina de familie este specialitatea ce asigură asistența medicală primară și continuă, care prin acțiuni terapeutice, profilactice, educaționale și de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a individului, a familiei și colectivității”.

O altă definiție, elaborată de Societatea Europeană de Medicină de Familie (Wonca Europe) în 2002, indică faptul că „medicina de familie este o disciplină academică și științifică ce are un conținut propriu educațional, de cercetare, de medicină bazată pe dovezi și de activitate clinică, precum și o specialitate clinică orientate spre asistența primară”. Așasar, Medicina de familie este specialitatea care asigură asistență primară și continuă a stării de sănătate și, prin acțiuni preventive, educaționale, terapeutice și de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a individului, a familiei și a colectivității, medicii de familie fiind singurii medici generaliști pregătiți să îngrijească pacienți de toate vârstele.

 

European Academy of Teachers in General Practice (EURAST), creată în anul 1974, a definit pentru prima dată atribuțiile medicului de familie.  Așadar, medicul de familie este cel care, cel puţin teoretic, ne cunoaște în detaliu starea de sănătate şi istoricul medical şi ne oferă primele consultaţii şi îngrijiri atunci când avem o problemă medicală.

Pentru un act medical de calitate, cabinetul medicului de familie ar trebui să aibă dotarea necesară consultaţiilor primare şi asigurării unor minime investigaţii, intervenţii uşoare, teste de laborator, ecografii etc., raportate la nivelul său profesional.

În același timp, medicul de familie asigură și asistență medicală comprehensivă, bio-psiho-socială, ambelor sexe și pentru toate vârstele și colaborează cu medicii de specialitate din Ambulator şi din spital, pentru că un act medical de bună calitate se face numai în echipă. Medicii de familie pot oferi chiar asistență medicală integrată (aspecte profilactice și curative) pacienților de toate vârstele, la costuri scăzute, iar în multe situații lucrează în grupuri de practică, împreună cu o echipă de asistenți medicali, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali etc. întrucât medicina viitorului pune din ce în ce mai mult accent pe echipe multi-disciplinare.

Totodată, medicului de familie păstrează şi documentează fişa medicală a pacientului – un document esenţial pentru tratarea corectă a pacientului pe viitor. Fiecare specialist, indiferent de specialitate, are obligaţia de a consulta istoricul medical al persoanei pe care o tratează înainte de a-i pune un diagnostic.

 

Medicii de familie din România au reușit să înființeze, în 1991, Societatea Națională de Medicină Familiei, iar în 1996, noul guvern ales a introdus un nou sistem de asigurări de sănătate, în care medicina de familie deținea un rol important. În această perioadă s-a realizat, cu sprijinul unor țări vestice precum Olanda și Irlanda și a forurilor europene de MF/MG instruirea unor medici de familie, meniți să instruiască la rândul lor alți medici, denumit „instructori formatori”. Acest sistem de învățământ postuniversitar desfășurat în afara universităților de medicină nu putea să funcționeze și să se dezvolte ulterior, așa că s-a simțit nevoia creerii unor baze clinice destinate medicinei de familie în cadrul universităților de medicină, care au început să funcționeze din anul universitar 1998-1999, la Iași, Timișoara, Cluj, Arad, Craiova și din 1999 și în București.

Învățământul postuniversitar, în prezent, permite obținerea titlului de medic specialist de medicină de familie prin parcurgerea celor trei ani de rezidențiat în medicină de familie. Recunoașterea medicinei de familie ca specialitate de sine stătătoare în țara noastră este în deplină concordanță cu preocupările internaționale în acest domeniu, această specialitate fiind singura care poate rezolva problemele pe care le-a creat ultraspecializarea, care în medicina modernă a fragmentat unitatea organismului uman, medicina de familie având menirea de abordare integrală a omului cu toate problemele sale.

 

Angrenat în reformele care se petrec în ultima vreme la nivelul tuturor sistemelor de sănătate din lume, medicul de familie trebuie să facă faţă provocărilor care apar o dată cu acestea. Rolul medicului de familie/medicului generalist în cadrul acestor sisteme de sănătate diferă în funcţie de organizarea sistemelor de sănătate, statutul specialităţii de medicină de familie în fiecare ţară, nivelul şi sistemele de plată.

Sistemele naţionale de sănătate sunt bazate pe taxe şi impozite, au acoperire generală, iar persoanele contribuie, în funcţie de venit, şi nu în funcţie de riscul individual. În acest sistem, politicul joacă un rol decisiv în distribuirea fondurilor pentru sănătate, iar asigurarea socială nu este un drept al tuturor cetăţenilor, ci doar al acelora care sunt eligibili şi îşi plătesc contribuţia. Astfel, asiguraţii devin conştienţi că „sănătatea costă”; contribuţiile sunt destinate fondului asigurărilor sociale de sănătate; valorile primelor de asigurare, precum şi pachetul de servicii prevăzute nu pot fi schimbate printr-o decizie unilaterală a executivului iar asiguratul este obligat să îşi menţină solvabilitatea prin mijloace proprii.

În cadrul Sistemului Asigurărilor Sociale de Sănătate (Bismarck), folosit și de România, riscurile individuale ale unui număr mare de persoane sunt considerate riscuri ale grupului, oferindu-se unei persoane posibilitatea de a-şi transfera riscul financiar asupra societăţii de asigurări, prin plata unei prime, în contul căreia asiguratorul acceptă să plătească anumite beneficii. Primele şi beneficiile prevăzute prin asigurarea socială sunt stabilite prin legislaţia în vigoare, iar asigurarea este obligatorie.

 

Astăzi, la ceas aniversar, ne alăturăm și noi cvelor care își exprimă prețuirea și le mulțumim medicilor de familie pentru că sunt adevărații prieteni al familiilor noastre, iar în numele nostru și al cititorilor SănătateaBuzoiană.ro le dorim „La mulți ani buni și multă sănătate!”