Știi și câștigi sănătate: Ascultă-ți dinții și vei evita multe boli!

Se spune că poti afla informații pretioase despre un om doar privindu-i dinții. O dantură curată și sănătoasă denotă o persoană îngrijită, care știe să-și poarte de grijă sieși și celor apropiați. Dinții albi, cu lungime moderată, regulați, fără spații între ei, indică și o bună sănătate în perioada mijlocie a vieții.

Persoanele cu dinți mici, neregulați, decolorați și spațiați denotă iresponsabilitate, nenoroc și lipsă de abilitate în afaceri, ca și predispoziție spre accidente.

Dinții scurți denotă nerabdare și incapacitatea de a aduna bani, pe când cei lungi arată abilități financiare. Înghesuirile dentare, în special la dinții inferiori, semnifică discernamânt redus și nehotărâre.

Acestea sunt câteva dintre secretele pe care dantura le trădează despre caracterul unui om, dar există numeroase indicii pe care dinții le spun despre sănătatea noastră. Dinții prezintă o structură organică unică în organism, țesuturi care se găsesc numai la nivelul dinților. Carențele minerale și vitaminice, dar și anumite boli sau tratamente determină modificări la nivelul cavității orale: modificări ale culorii dinților, ale gingiilor, ale florei bucale, ale structurii dinților etc. De aceea este important să avem o igienă orală corespuzătoare, o alimentație echilibrată și să ne facem un control stoatologic cel puțin o dată pe an…

 

Atunci când zâmbim lăsăm să se observe atât dinții, cât și gingiile sau chiar limbă dacă râdem cu gura deschisă. Aspectul acestora ne oferă indicii cu privire la starea de sănătate din prezent, dar și din trecut. Cauzele care duc la aceste modificări pot fi exogene (factori din exterior) sau endogene (boli metabolice, afecțiuni congenitale etc.). Dinții colorați, galbeni, verzi, albaștri sau pătați sunt semne de boală, intoxicații cu metale, fluor sau tradează obiceiuri alimentare și vicii precum fumatul, consumul de ceai, cafea, vin…

La fumători, gingiile sunt vineții, atrofice, cu gingivită prezentă în diferite stadii evolutive, până la boala parodontală. La boala parodontală sunt expuși și cei cu igienă orală precară sau incorectă. Tot la fumători, smalțul dinților se înnegrește, se depune placa dentară care menține un mediu infectat în gură și conferă respirația urât mirositoare (halena fetidă).

 

Dacă gingiile sângerează la periajul dinților sau chiar și în afara acestuia, atunci se poate suspecta anemie și gingivită. Acestea pot fi prevenite printr-o igiena orală riguroasă, folosirea apei de gură și consumând zilnic minim 5 legume crude, ficăței și carne de pui sau curcan, ficăței de pui și urzici, pentru combaterea anemiei.

Gingiile îngălbenite, ca și îngălbenirea mucoasei de la nivelul ochiului, sugerează o stare icterică. Daca observati astfel de situatii, insotite sau nu de ingalbenirea pielii, mergeti la medic pentru analize de sange si biochimice pentru bilirubina, transaminaze etc.

Tocmai de aceea, medicii stomatologi recomandă obişnuirea copilului cu o igienă orală corectă de la cea mai fragedă vârstă, pentru că aceasta îi va influenţa sănătatea pe tot parcursul vieţii.

 

În copilărie, căderea dinților este un fenomen obișnuit. Pentru un adult, însă, pierderea dinților este o experiență foarte neplăcută și ireversibilă, care poate afecta aspectul exterior, senzația resimţită la nivelul gurii și chiar încrederea în sine. Un studiu de piață arată că 38% dintre români merg la medicul stomatolog mai rar de o dată pe an sau doar la nevoie, principalele motive pentru care ajung în cabinet fiind urgențele dentare, iar 39% dintre cei care au pierdut unul sau mai mulți dinți renunță la posibilitatea de a-și redobândi funcționalitatea zâmbetului printr-un tratament dentar.

Paradontoza este una din zece cele mai răspândite maladii care afectează oamenii și este principala cauză a căderii dinților. Doar 48% dintre români știu că parodontoza este o boală a dinților, 12% asociază această boală cu gingiile, iar 39% nu știu nimic despre parodontoza, nici măcar nu o asociază cu cavitatea bucală – arată un studiu național despre bolile parodontale.

Parodontoza este, de cele mai multe ori, rezultatul unei igiene orale deficitare. Periajul zilnic, folosirea aței dentare și curățări dentare profesionale regulate pot reduce foarte mult probabilitatea apariției parodontozei. Netratată însă, paradontoza poate duce, în timp, la pierderea dinților, prin distrugerea țesutului moale și a osului care susține dantura. Întâlnită preponderent în cazul adulților, parodontoza poate apărea și în cazul copiilor și al tinerilor, mai ales dacă există și cauze genetice.

 

Numită și parodontită marginală sau boala parodontală, parodontoza este o afecțiune cronică a gingiei, care se manifestă la nivelul țesuturilor care susțin dintele pe arcadă (gingie, ligament parodontal, os alveolar) și reprezintă una dintre cele mai grave boli ale danturii. Parodontoza este o afectiune complexă, atât prin prisma cauzelor care stau la baza apariție sale, a simptomatologiei sărace în fazele incipiente, a factorilor favorizanți multipli, de multe ori greu de evitat, dar mai ales a rapidității evoluției de la etapele în care este tratabilă la etape în care tratamentul mai poate doar stopa evoluția sa. Se manifestă prin deteriorarea parodonțiului (structura osului și a țesuturilor care susțin și fixează dinții). Aceasta este caracterizată prin apariția unor infecții cauzate de bacteriile din cavitatea bucală și poate duce la probleme severe, inclusiv la pierderea danturii.

În cavitatea bucală sănătoasă se găsesc peste 700 de tipuri diferite de bacterii, majoritatea inofensive. În mod normal, aceste bacterii nu cauzează probleme însă, atunci când stratul de bacterii și particule de alimente, cunoscut ca placă bacteriană, nu este îndepărtat prin periaj regulat, apare boala parodontală.

 

 

Sunt mulți factori care favorizează apariția parodontozei, dar principala cauză rămâne placa bacteriană – peliculă compusă în principal din bacterii. Aceasta se formează încontinuu pe dinți atunci când amidonul și zaharurile din alimente interacționează cu bacteriile care se află în gură în mod normal. Poate fi ținută sub control numai printr-o igienă orală corespunzătoare: periajul de minimum două ori pe zi, folosirea apei de gură și a aței dentare, consultul stomatologic regulat pentru evaluarea sănătății danturii.

Dacă nu este îndepărată zilnic, placa bacteriană se întărește și se depune sub gingie, transformându-se în tartru – o acumulare dură de bacterii care, dacă nu este îndepărtat, poate afecta țesuturile de susținere a dinților. Important de menționat este faptul că tartrul nu poate fi înlăturat printr-un simplu periaj, este necesară o vizită la medicul stomatolog, care elimină depunerile printr-un procedeu numit detartraj.

 

Pe lângă igiena deficitară, fumatul, trauma ocluzala, carii, edentatii, obiceiuri vicioase, alimentația, unele dereglări hormonale (pubertate, sarcina, menstruatie, monopauza, utilizare de anticonceptionale), afecțiuni psihologice, boli sistemice (diabet zaharat, hipovitaminoza C, leucemie, anemie, pemfigus, lichen plant etc.), tratamente medicamentoase utilizate în epilepsie, boli cardiovasculare, tratament imunosupresor), dar și factorii genetici (este necesară atenție sporită în cazul copiilor ai căror părinți au suferit de această boală) favorizează boala parodontală.

Debutul acesteia este aproape insesizabil, marcat de dureri sau stări acute de disconfort. Primele semne (sângerarea gingivală, inflamarea gingiilor, dureri ușoare) sunt adesea ignorate, în loc să fie un semnal de alarmă care să aducă pacientul la cabinetul stomatologic.

În timp, după instalarea plăcii bacteriene și chiar a tartrului, apar și simptomele; retragerea gingiilor, halitoza (respirația urât mirositoare), dureri la mestecarea alimentelor, senzație de disconfort la contactul cu alimente foarte reci sau foarte calde, mobilitatea dinților (dinți care se mișcă) sau schimbarea poziției acestora, apariția unor infecții sau a pungilor parodontale (abcese). Ideal ar fi sp se ia măsuri înainte de a se ajunge la abbces, care indică deja o fază avansată a parodontozei.

 

Parodontoza are trei stadii de evoluție: gingivita, parodontita superficială și parodontita profundă/avansată. În funcție de stadiul afecțiunii, medicul stomatolog va propune o schemă de tratament.

În mod normal, gingiile sănătoase sunt ferme și de culoare roz pal. Gingivita se manifestă prin modificarea consistenței gingiei – devine moale, și a culorii – spre roșu violaceu. De asemenea, papilele întrerdentare se inflamează și se desprind de pe dinți, apar dureri, senzație de prurit gingival, gingiile sângerează foarte ușor, chiar și la periaj cu păriuța cu păr moale.

În cazul celorlalte două stadii ale bolii, parodontita superficială și parodontita profundă, care sunt ireversibile, tratamentul este unul complex și poate ajuta doar la stoparea evoluției bolii. Treptat, boala evoluează spre structurile profunde, gingia începe să se retragă de pe dinți, antrenând apoi și osul alveolar, apar pungile parodontale („buzunărașe” formate între os și dinte în care se acumulează bacterii, tartru, fragmente de os necrozat etc.). Parodonțiul este sever afectat și apar simptome mult mai grave, precum mobilitatea dinților și infecțiile gingivale. Pentru că osul și țesuturile sunt afectate, există inclusiv riscul pierderii danturii.

 

Indiferent că este sau nu vorba de parodontoză, vizita la medicul stomatolog încă de la primele semne că este ceva în neregulă (sângerări gingivale la periaj, inflamarea gingiilor) este esențială. Afecțiunile depistate din timp sunt întotdeauna mai ușor de tratat decât cele în faze avansate.

În cazul parodontozei, diagnosticul este stabilit de medic în urma unui control stomatologic, alături de radiografiile dentare care îi oferă datele necesare. Tratamentul este ales în funcție de stadiul parodontozei.

Cazurile de gingivită sunt mai simple și necesită, în primul rând, eliminarea factorilor care au adus la apariția bolii: placa bacteriană și tartrul. Sunt efectuate un detartraj și un periaj profesional, care trebuie completate de o igienă orală adecvată. La nevoie, medicul poate recomanda și folosirea unor produse cu substanțe antibiotice și antibacteriene, care să curețe în profunzime cavitatea orală.

 

Dacă parodontoza se află într-un stadiu avansat, tratamentul este unul de durată. Printre soluțiile disponibile se numără terapia cu laser, dar în funcție de stadiul bolii, stomatologul poate opta și pentru metode chirurgicale, dacă detartrajul nu este suficient pentru a curăța structurile deteriorate sau când pacientul prezintă pungi parodontale sau infecții. În cazul pierderii dinților, după regenerarea țesuturilor și noi evaluări ale stării de sănătate a pacientului, se poate apela și implanturi dentare.

În reușita tratamentului, cooperarea pacientului este esențială. Acesta trebuie să înțeleagă necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puțin o dată la 6 luni), pentru detrartraj și chiuretaj subgingival. De asemenea, pot fi necesare aplicații locale de substanțe medicamentoase antiinflamatoare, antimicrobiene sau administrarea de antibiotice pe cale orală.

 

Poate nu știai…

* Zahărul nu este singurul inamic al  sănătății dinților. Toate alimentele acide reduc rezistența dinților și favorizează erodarea smalțului. Coșmarul oricărui dentist este reprezentat de produsele: super acre, super dulci, super lipicioase, sau, și mai bine, de super combinația lor! Dacă sunt testate astfel de produse se va descoperi că nivelul lor de aciditate este atât de crescut încât poate fi comparat cu cel al unei baterii toxice. În timp, astfel de substanțe pot dăuna foarte tare smalțului.

* Există persoane care se nasc cu dinți în minus și care nu vor mai crește nici când apare dantura definitivă. Cel mai adesea lipsește perechea a treia de molari sau „măselele de minte”. Ele nu apar la toți, sau dacă apar se poate sa nu apară toate, ori să nu erupă complet. Pe locul doi în topul dinților care ne pot lipsi sunt incisivii laterali, localizati imediat langa incisivii centrali. Ei pot lipsi congenital sau pot să fie îndepărtati pe parcursul vieții ca urmare a unor probleme stomatologice specifice. Din păcate, cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților o reprezintă cariile dentare și afecțiunile gingiilor.

* Smalțul reprezintă cea mai rezistentă substanță din organism. Vestea mai puțin bună este că, odată distrus, smalțul NU se poate regenera. Sigur că structura smalțului este foarte dură, dar în contact cu ceva la fel dur, cum sunt semințele de porumb nefăcute, rezultatul nu poate fi decât dezastruos. Consumul unor astfel de produse trebuie făcut cu moderație, mai ales când dintii deja suferă, dacă sunt cariați sau au o sensibilitate crescută.

 

* Știm deja că zahărul în exces deteriorează smalțul dentar, așa că este o idee bună să stați departe de consumul de fulciuri în exces. Există însă și alte alimente care pot deteriora dinții. Cele mai dăunătoarepentru sănătatea danturii sunt alimentele acide și cele care se lipesc de dinți, spun medicii stomatologi. Și majoritatea sosurilor conțin un fel de acid, cum ar fi suc proaspăt de lămâie sau oțet. Acestea pot distruge smalțul protector al dinților, crescând vulnerabilitatea la infecții, iar dinții vor deveni mai galbeni și mai sensibili, conform Asociației Dentare Americane.

* Se pare că și COVID-19 afectează dantura. Recent, în Statele Unite a fost semnalată o nouă sechelă surprinzătoare a coronavirusului, căderea dinților. Mărturiile mai multor pacienți care au fost infectați a creat derută în rândul medicilor, care încearcă să găsească explicațiile științifice. „Este extrem de rar ca dinții să cadă pur și simplu. Însă probleme dentare deja existente se pot agrava ca urmare a unei infecții cu SARS-CoV-2“, spune dr. David Okano, expert în paradontologie. „Este posibil ca virusul să fi afectat vasele de sânge care asigurau hrănirea dinților. Asta ar putea explica de ce pacienților le cad dinții fără să simtă nicio durere, însă trebuie făcute studii suplimentare“, spune dr. William W. Li, președintele unei fundații medicale nonprofit, care studiază sănătatea și bolile vaselor de sânge. De asemenea, este posibil ca răspunsul exagerat al sistemului imunitar, cunoscut sub numele de furtuna de citokine, să se manifeste la nivelul cavității bucale. „Dacă reacția este în gură, poate fi un mecanism de apărare împotriva virusului“, spune medicul stomatolog Michael Scherer.  În plus, aceste sensibilități dentare pot fi legate și de alte boli preexistente, cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare.

 

 

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical.