Știi și câștigi sănătate: Gastroenterita virală
Gastroenterita virală este o afectiune inflamatorie a mucoasei tractului digestiv, este localizată la nivel gastric si la nivelul intestinului subtire și apare odată cu instalarea temperaturilor joase și a schimbării de anotimp, mai frecvent la copii. Popular i se mai spune și „răceală la stomac”, deși boala nu are nicio legătură cu răceala obișnuită sau cu gripa și virusul gripal. Etiologia acestei afecțiuni este variată și include bacterii, virusuri și alte microorganisme.
Simptomele gastroenteritei virale pot includ vărsături, diaree apoasă, durere abdominală, febră ușoară, durere de cap, oboseală. Aceste virusuri se dezvoltă rapid (12- 48 de ore), sunt foarte contagioase și pot provoca simptome severe (diaree, vărsături, febră, deshidratare, dureri musculare și articulare), care variază ca intensitate, frevență și durată, astfel că este foarte important ca atât copiii cât și părinții să se asigure că se spală pe mâini corect și des. Pentru a trece treacă mai ușor peste simptomele gastroenteritei virale, copilul trebuie încurajat să bea multe lichide (apă, ceai de plante, supă) și să consume doar alimente ușor digerabile și la nevoie se administrează antivomitive și antitermice. În cazurile severe se apelează obligatoriu la medic, pentru diagnostic și pentru tratament adecvat.
Medicii împart gastroenterita acută virală în trei categorii. Prima este gastroenterita sporadică la copii, determinată cel mai adesea de rotavirus. A doua este gastroenterită epidemică și apare de obicei în comunități semiînchise (familii, instituții, vase maritime, locuri de vacanță) sau ca rezultat a patogenilor alimentări sau acvatici. Cele mai multe infecții sunt determinate de calcivirusuri. A treia categorie este gastroenterita acută sporadică a adulților, determinată cel mai adesea de calcivirusuri, rotavirusuri, astrovirusuri sau adenovirusuri.
Cauzele gastroenteritei sunt variate, cea de etiologie virală find cel mai des întalnită, urmată de cea de etiologie bacteriană. Alte cauze, mai rare, sunt cele parazitare, dar și expunerea la diferite metale grele sau anumite medicamente. Principalul mod de transmitere a agentilor infectioși este prin alimente sau apă contaminată, iar manifestările clinice pot debuta de la câteva ore până la câteva zile de la ingestia sau contactul cu produsele contaminate. Din acest motiv, dar și din cauza contagiozității mari a agentilor infectioși, gastroenterita apare la mai mulți membri ai familiei sau în comunități.
Deși în cele mai multe cazuri evoluția este favorabilă și limitată pe durata a câtorva zile, există situații în care se impune tratament și supraveghere specializată. De aceea este importantă recunoașterea tabloului clinic și adoptarea unei atitudini corecte. Copiii, vârstnicii și pacienții cu alte boli asociate sunt mai predispuși la apariția complicațiilor și de aceea au nevoie de o atenție suplimentară.
În aproximativ 70% din cazuri, gastroenterita este de etiologie virală. Rotavirusul este cel mai frecvent agent etiologic cu transmitere orală, mai des întâlnit la copii de vârste mici, extrem de contagios, producând diaree severă, cu deshidratare, cu incidență mai crescută în sezonul rece, începând cu luna noiembrie, până în aprilie. Norovirusurile determină 23 de milioane de gastroenterite acute în fiecare an și sunt cauza dominantă de gastroenterită. Virusul are o contagiozitate foarte ridicată și poate fi transmis prin alimente și apa contaminată, suprafețe contaminate sau persoane infectate. Afectează pacienți de orice vârstă și apare frecvent în comunități (azile de bătrâni, case de copii, adăposturi)și la pacienții imunocompromiși. Infecțiile apar pe parcursul întregului an și sunt responsabile de 80% din epidemiile din țările industrializate. Astrovirusurile pot produce infecții la toate grupele de vârstă, cu frecvență mai crescută iarna, iar Adenovirusurile sunt mai des întalnite la copii, cu o incidență mai crescută vara.
În aproximativ 10-20% din cazuri, gastroenterocolita are cauze bacteriene. Cele mai frecvente sut E.coli, Salmonella și Campylobacter (transmise prin consumul de ouă și carne de pasăre de curte insuficient preparate termic, lapte nepasterurizat etc.), Shigella -transmisă prin contact cu pacienții infectați, apă sau alimente contaminate. Yersinia enterocolitică poate cauza gastroenterită sau un sindrom ce mimează apendicita acută, iar Vibrionul holeric se manifestă cu diaree cu deshidratare severă și este frecvent mai ales în țările în curs de dezvoltate.
Cauzele parazitare sunt mai rare. În cazul Giardia lamblia infecția poate deveni cronică și poate provoca sindrom de malabsorbție, Cryptosporidium parvum poate fi dobândit prin consumul de apă contaminată, iar Entamoeba histolytică (amebiaza) este cauză frecventă de diaree hemoragică subacută, în țările sărace.
Foarte rar se pot manifesta enerocolite cauzate de metale grele ce se pot găsi în apă (arsenic, cadmiu, mercur). Gastroenterita eozinofilică și cea cauzată de anumite medicamente (antibiotice, laxative, chimioterapice, antiacide) sunt, de asemenea, rar întâlnite.
În general, debutul gastroenteritei este brusc și se manifestă prin anorexie, greață, vărsături, borborisme, crampe abdominale și diaree (cu sau fără sânge sau mucus). Acestea sunt cele mai frecvente simptome și sunt prezente în toate cazurile de gastroenterită, uneori fiind singurele manifestări, alteori fiind însoțite și de deshidratare (rezultatul pierderilor de fluide prin scaune diareice și vărsături), stare subfebrilă sau febrilă, frisoane, mialgii, artralgii, cefalee, scădere ponderală.
În mod obișnuit, simptomele apar la un interval de una până la trei zile de la infecție și pot dura de la una – două zile până la zece zile, în cazurile severe. Este indicat să fie căutate și identificate principalele semne ale deshidratării, deoarece aceasta poate fi foarte severă și, dacă nu este tratată la timp, poate avea un impact important asupra sănătății pacientului și poate duce chiar la deces. Aceste semne sunt: piele uscată și/sau crăpată, gura uscată, senzație de sete excesivă, uneori tahicardie și tahipnee, urină hipercromă (închisă la culoare), fatigabilatite, amețeli, stare confuzională.
Este important să ne alarmăm și să cerem ajutorul medicului dacă apar scaune diareice cu durată mai mare de 24 de ore, iritabilitate, dezorientare, stare de somnolență accentuată, astenie, scaune cu sânge sau melenă (scaun negru cu sânge digerat), vărsături cu durată de mai mare de 2 zile și febra mai mare de 38,3 grade C. În momentul în care este prezenta una din aceste manifestări trebuie contactat medicul curant sau ambulanța, deoarece aceste manifestări pot pune în pericol viața pacientului.
Diagnosticul gastroenteritei se face, de obicei, pe baza anamnezei si a examenului clinic foarte atent, fiind necesar să fie excluse alte boli ale tractului gastrointestinal care produc simptome similare (apendicită, colecistită, rectocolită hemoragică).
Diagnosticul etiologic poate fi pus pe baza unei probe de scaun (examen coproparazitologic, coprocultură, coprocitogramă) și teste imune. Trebuie avut în vedere faptul că din punct de vedere paraclinic, din cauza deshidratării, analizele de sânge pot fi modificate, de aceea trebuie determinate ureea și creatinina pentru a evalua hidratarea și statusul acido-bazic la pacienții cu forme severe.
Dacă vărsăturile sunt principala cauză de pierdere a lichidului, poate apărea alcaloza metabolică cu hipocloremie, iar dacă predomină diareea, acidoza este posibilă. Hipopotasemia poate fi rezultatul vărsăturilor sau al diareei. De asemenea, poate apărea hiponatriemia, în special dacă tratamentul de substitutie s-a făcut cu lichide hipotone.
Tratamentul trebuie instituit cât mai repede de la diagnostic, pentru a putea preveni apariția complicațiilor. Tratamentul simptomatic este cel mai important pentru majoritatea pacienților și constă în antispastice și antivomitive. Se poate administra paracetamol, dacă apare febră, dureri sau disconfort muscular și articular. Trebuie știut însă că dacă etiologia gastroenteritei este una virală, antibioticele nu au nici un efect terapeutic, de aceea nu trebuie administrate. Dacă etiologia este bacteriană sau parazitară, atunci se vor administra antibiotice sau antiparazitare, în funcție de rezultatele antibiogramei și numai la recomandarea medicului specialist.
În cazul în care se suspicionează o gastroenterită se va urmări oprirea alimentației pentru câteva ore, însoțită de repaus (pentru a restabili nivelul de energie al organismului), se vor administra lichide orale bogate în electroliți pentru reechilibrare hidroelectrolitică (în cantități mici, la intervale de timp regulate și scurte).
Dieta alimentară este extrem de importantă și constă în evitarea alimentelor greu de digerat, cafelei, alcoolui, alimentelor bogate în grăsimi, dulciuri, sucuri carbogazoase. Se vor consuma alimente ușor de digerat, procesate termic prin fiebere sau gătite pe abur (orez, pui, pâine prăjită, banane, supe) în cantități mici, la intervale regulate de timp, iar dacă apar semne care indica deshidratarea se pot administra solutii de rehidratare orală, care se pot cumpăra din farmacii. Odihna este, de asemenea, eficientă în perioada tratării enterocolitei.
Prevenția este extrem de importantă în gastroenterocolite, ca de altfel în toate bolile. Preventia gastroenteritei se bazeaza pe protecția împotriva agenților infectioși incriminați în etiologia acesteia, iar măsurile de precauție trebuie să includă spălarea și procesarea corectă a alimentelor, consumul de apă potabilă filtrată sau îmbuteliată, măsuri de igienă personală, precum spălarea pe mâini cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde și clătire abundentă, folosirea de soluții antibacteriene pentru dezinfectarea mâinilor atunci când nu este posibilă spălarea acestora, evitarea contactului cu obiecte sau alimente posibil contaminate de alte persoane, dezinfectarea suprafețelor din casă cu care poate veni în contact o persoană infectată.
Complicația cea mai de temut în gastroenterită fiind deshidratarea, dacă nu este recunoscută și tratată în timp util, aceasta poate fi o situație amenințătoare de viață. Deshidratarea poate duce la probleme renale (insuficiență renală cu afectarea parenchimului renal), șoc hipovolemic (hipotensiune arterială din cauza lipsei de fluide din organism), convulsii (din cauza dezechilibrului electrolitic, poate duce la acumularea de potasiu în organism și poate determina contracții musculare involuntare), afectare cardiacă severă (poate duce până la riscul unui infarct miocardic).
Pentru ca gastroenterita se transmite cu ușurință, pe lângă spălarea mâinilor în mod regulat, se recomandă să nu se meargă la școală sau la serviciu până nu trec cel puțin 48 de ore de la dispariția simptomelor, pentru a reduce riscul de a-i îmbolnăvi si pe alții.
Surse: SJU Buzău – Dr. Gina Anica; angisan.ro – Dr. Andreea Ursăchescu; NHS Inform; Mayo Clinic.
* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.
