Știi și câștigi sănătate: Nervul vag

Nervul vag este nervul cranian cu cea mai extinsă distribuție în organism, fiind amintit în istoria medicinei și sub numele de nerv pneumogastric, deoarece inervează capul, gâtul, toracele și abdomenul.

 

Nervul vag are o distribuție parasimpatică extinsă și asigură inervația parasimpatică a glandelor mucoase laringiene, a tuturor organelor toracice si a celor mai multe organe abdominale. Nucleul motor dorsal al nervului vag găzduiește corpii neuronilor parasimpatici preganglionari, ai caror fibre (eferente viscerale generale) acompaniază celelalte fibre ale nervului vag la ieșirea lor din trunchiul cerebral. Fibrele pătrund în torace, unde părăsesc trunchiul principal al nervului vag și se alătura plexurilor autonomice dispersate în cavitățile toracică și abdominală. Fibrele preganglionare se termină făcând sinapsă în ganglionii parasimpatici terminali (intramurali) sau în ganglionii din apropierea viscerelor. Inervația parasimpatică scade ritmul cardiac, reduce secreția glandei suprarenale, activează peristaltismul și stimulează activitatea glandulară a diferitelor organe. Știind mai multe despre nervul vag și despre influența pe care o are asupra organismului, vom ști cum să ne protejăm mai bine pentru a nu se deteriora.   

 

* Nervul vag reprezintă a zecea pereche de nervi cranieni din organismul uman și străbate o mare parte din organisul uman. Pornește din cap, din zona olivei bulbare, coboară spre gât, traversează toracele și se termină în abdomen.

* Nervul vag este de fapt o rețea de fibre nervoase care fac legătura între creier și inimă, stomac, ficat, plămâni, intestine.

* Nervul vag se poziționează paralel cu artera carotidă și cu venele jugulare interne.

* Partea de final a nervului vag este cunoscută în medicină sub numele de nucleu ambiguu.

* Nervul vag furnizează fibre parasimpatice tuturor organelor, cu excepția glandelor suprarenale.

* Nervul vag este cel care conferă sensibilitate atât mucoasei de la baza limbii, cât și mucoaselor faringiene și laringiene.

* Nervul vag stă la baza reflexelor care duc la strănut, tuse și vomă.

* Datorită nervului vag, omul poate afișa diverse expresii faciale și poate stabili contact vizual.

* Nervul vag este implicat și în capacitatea omului de a vorbi și de a percepe vocile altor persoane.

* Diferențele dintre ritmul cardiac la inspir și la expir oferă importante informații despre tonusul vagal. Atunci când acesta este suficient de ridicat, contribuie la reglarea nivelului de glucoză în sânge, ceea ce reduce semnificativ riscul apariției diabetului zaharat, al accidentelor vasculare cerebrale sau al bolilor cardiovasculare.

* Atunci când tonusul vagal este scăzut, poate fi semn că în organism a apărut o inflamație cronică.

* Afectarea unilaterală a nervului vag, în apropierea emergenței sale din trunchiul cerebral, duce la o serie de deficiente în partea ipsilaterală. Deterioarea fibrelor branhiomotorii (eferente viscerale speciale) cauzează paralizie flască au deficiențe ale mușchilor faringieni și ridicător al vălului palatin ce se traduce prin disfagie, precum și a muschilor largingieni, ce conduce la disfonie și dispnee. Principala consecință este pierderea reflexului faringian, fiind afectat brațul eferent al acestuia.

* Deteriorarea fibrelor aferente viscerale duce la pierderea sensibilității la nivelul palatului moale, faringelui, laringelui, esofagului, traheei și se ajunge la apariția aritmiilor cardiace.

* O leziune bilaterală a nervului vag este incompatibilă cu viața, din cauza întreruperii inervației parasimpatice a cordului.

 

Câteva mijloace de stimulare a nervului vag, care contribuie la menținerea sănătății creierului, tractului digestiv (intestinele, stomacul), inimii, ficatului, pancreasului, vezicii biliare, rinichilor, uretrei, splinei, plămânilor, organellor reproducătoare (feminine), gâtului (inclusiv faringele, laringele, esofagul), urechillor și limbii:

* Studiile arată că atunci când corpul se adaptează la frig, reacţia (din sistemul simpatic) luptă-sau-fugi scade şi sistemul odihnă-digestie (parasimpatic) se accelerează – şi acest proces este mediat de nervul vag. Orice fel de expunere scurtă la frig, chiar și scufundarea feței în apă rece, creşte activarea nervului vag.

* Cântatul creşte variabilitatea ritmului cardiac. Fredonatul, intonatul mantrelor, cântatul de imnuri sau de muzică ritmată şi energică –  toate cresc frecvenţa cardiacă, în feluri uşor diferite. Cântatul la unison, care se practică în biserici, creşte de asemenea ritmul cardiac şi funcţia vagului. S-a descoperit că sporeşte şi secreţia de oxitocină.

* Yoga intensifică activitatea nervului vag și sistemul parasimpatic în general, ducând la schimbări pozitive de dispoziție și anxietate scăzută.

* Un nivel crescut de emoții pozitive cum ar fi bucurie, interes, amuzament, seninătate și speranță au fost corelate cu o mai puternică senzație de conectare cu ceilalți – duce la o îmbunătățire a funcției vagale, reflectată în variabilitatea ritmului cardiac.

* Respirația profundă și lentă stimulează nervul vag. Un ritm al respirației de 5-6 inspir/expir pe minut, la adulți, poate scădea tensiunea arterială și nivelul anxietății prin reducerea activității sistemului nervos simpatic și creșterea activității sistemului nervos parasimpatic.

* Râsul stimulează nervul vag și ține la distanță bolile cardiace, îmbunătățește funcția cognitivă, crește nivelul beta-endorfinelor, al oxidului nitric și aduce beneficii sistemului vascular. Rugăciunea, de asemenea, crește activarea vagală și îmbunătățește ritmurile cardiovasculare – tensiunea arterială diastolică și ritmul cardiac.

* Exercițiile fizice ușoare stimulează tranzitul intestinal, mediat de nervul vag.

* Masarea anumitor zone, cum ar fi sinusul carotidian (localizat pe gât) poate stimula nervul vag.  Asta reduce riscul de crize în epilepsie. Presomasajul este folosit pentru a ajuta bebeluşii să ia în greutate, prin stimularea funcţiei digestive, iar acest lucru este mediat de activarea nervului vag. Masajul tălpilor poate, de asemenea, să crească activitatea vagală, variabilitatea ritmului cardiac şi să scadă ritmul cardiac şi tensiunea arterială.

* Postul intermitent sau reducerea caloriilor creşte tonusul vagal și are beneficii importante asupra variabilităţii ritmului cardiac. Atunci când nervul vag detectează o scădere a nivelului glucozei din sânge şi o reducere a stimulilor mecanici şi chimici din sistemul digestiv, îşi creşte impulsurile din ficat către creier și duce la scăderea ratei metabolice.

* Somnul sau statul pe partea dreaptă a corpului creşte variabilitatea ritmului cardiac/activarea vagală mai mult decât statul pe alte părţi. Statul pe spate are ca efect cea mai scăzută activare vagală.

* Nervul vag activează muşchii din spatele gâtului, care ne ajută să facem gargară. Gargara contractează aceşti muşchi, ceea ce activează nervul vag şi stimulează tractul gastrointestinal. Se spune că exersând reflexul de vomă e ca şi cum ai face flotări pentru nervul vag, iar făcând gargară şi cânând tare e ca şi cum ai face sprint.

* Peștele și fructele de mare stimulează nervul vag și astfel sunt capabile să crească variabilitatea ritmului cardiac şi să scadă ritmul cardiac.

* Oxitocina creşte activitatea nervului vag de la creier către sistemul digestiv (din creier şi ingerată oral), ceea ce induce o stare de relaxare şi scade apetitul.

* Acupunctura, în special cea pe ureche, stimulează, de asemenea, nervul vag. Atenție, însă, doar un specialist poate practica acupunctura, întrucât aplicarea incorectă a acestei tehnici poate duce la decesul persoanei suprastimularea putând determina o scădere fatală a ritmului cardiac.

* Dieta cu fibre stimulează impulsurile vagale către creier, ceea ce încetineşte golirea stomacului şi ne face să ne simţim mai plini.

* Clismele sunt ca nişte sprinturi pentru nervul vag. Expandarea intestinului, aşa cum se petrece în clisme, creşte activarea nervului vag.

* Tușitul sau tensionarea mușchilor stomacali stimulează nervul vag. Așa se explică faptul că ne simțim mai relaxați după o excreție.

* Capsaicina (din ardeiul iute) este cel mai puternic inhibitor al nervului vag, iar ghimbirul previne supraactivarea nervului vag, care cauzează greaţă şi senzaţie de vomă, prin inhibarea funcţiei serotoninei în tractul digestiv

 

Surse:

Nervii capului și gâtului – V. Ranga – Anatomia omului, Capul și gâtul, vol. 5, 2002.

Morton’s neuroma – Wikipedia, The Free Enciclopedya, link: http://en.wikipedia.org/wiki/Morton’s_neuroma

Integrative Components of the Nervous System – M. Patestas, L. P. Gartner, A Textbook of Neuroanatomy, 2009.

tppahanshilhorst.wordpress.com, The vagus nerve state and story the polyvagal theory in therapy and the autonomic nervous system – deb dana