TERAPEUTUL TAU: Simbolurile si importanta lor – Focul
Taisia TRICA , psihoterapeut
Fara sa fim constienti, in aceasta perioada am fost in contact cu FOCUL, acest element primordial.
Craciunul ne-a umplut casele si strazile de luminite, de candele, de lumanari, iar trecerea dintre ani urmeaza cu un intreg spectacol de artificii.
In niciun alt anotimp focul ne este atat de prezent ca iarna. Soba, semineul, numai bune sa ne amintim de lumea povestilor, de toti ai nostri.
Focul reprezinta pasiunea si actiunea, activitatea si miscarea rapida.
Ne reprezentam focul in multe moduri: printr-o candela sau o lumanare parfumata aprinsa, printr-o lampa sau veioza cu un bec de culoare rosie, printr-o soba, un semineu sau prin diferite obiecte de culoare rosie.
Focul este, probabil, cel mai important factor care a influentat evolutia societatii umane, din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre. Fie ca a luminat primele asezari umane sau a incendiat orase si civilizatii, focul a ramas o forta neutra in esenta, dar care ne reaminteste ca noi, oamenii, prin deciziile si faptele noastre, suntem cei care dam echilibru si valoare elementelor naturii inconjuratoare.
Mai mult decat atat, focul ascunde, indaratul flacarilor sale, taine si semnificatii surprinzatoare. Focul are, in ultima instanta, chiar o dimensiune sacra, iar acest aspect este prezent inclusiv in mitologia straveche romaneasca, unde acest element primordial ocupa un loc surprinzator.
In credintele ancestrale ale romanilor, ambivalenta stihiei focului este foarte clar subliniata. Pe de oparte exista un foc domesticit, util omului, sacral chiar, izvor de bine, care este tratat aproape ca o finta vie. In el nu este bine sa scuipi, sa-l blestemi, sa-l bati, sa-l arunci afara din casa sau sa-i lasi pe copii sa se joace in el.
Pe de alta parte, exista si un foc neimblanzit, devastator, distrugator trimis ca pedeapsa divina. Este focul din incantatiile si blestemele noastre de la „bata-te focul sa te bata” pana la trimiterea in „Focul Gheenei”. Pentru a preintampina dezlantuirea acestei stihii distructive credintele populare dictau ca nu trebuie sa se omoare nici randunicile, berzele sau cocorii, acte reprobabile aducatoare de incendii. In aceeasi nota trebuiau sa se tina zilele sfintilor din calendarul crestin care au inlocuit vechile divinitati pagane trago-dacice ale stihiei focului, cum sunt Sfantul Ilie sau Sfantul Foca.
Focul, sub imaginea de stihie purificatoare si izvor de viata este prezent la romani prin asa numitu-l „Foc Viu” ce se aprinde in mod ritual la cele mai importante ceremonii religioase, sarbatori calendaristice si campenesti.
Gaston Bachelard afirma, in Psihanaliza focului, ca „Tot ce se schimba repede se explica prin foc. Acest element privilegiat poate fi «intim si universal»” (Bachelard. G, Psihanaliza focului, Ed. Univers, Bucuresti).
Focul „traieste” si poate fi pastrat in adancul sufletului. Il imaginam in ceea ce salasuieste in profunzimile fiintei, prin sentimentul de iubire, se ascunde in materie si se manifesta sub forma de ura sau razbunare, fascineaza si domina. Este o placere sau o tortura, trezeste frica sau respectul.
Fiind un element complex, focul poate fi valorizat intr-un dublu sens, de bine si de rau, avand atat origine divina cat si demoniaca. Este „un zeu tutelar si teribil”, bun si rau. Acest element primordial exprima atat emotia eliberatoare cat si patima distructiva.
Focul simbolizeaza unirea cu Dumnezeu si transcendenta naturii umane. Prin intermediul acestui element primordial isi arata Dumnezeu slava si marirea. Atunci cand i s-a aratat lui Moise, Yahve era inconjurat de foc. Vechiul Testament vorbeste despre acest moment, in care Dumnezeu i s-a aratat lui Moise pe muntele Sinai, intr-un tufis arzand.
Arhanghelul care i-a alungat pe Adam si Eva din Paradis avea o sabie de foc. Duhul Sfant s-a pogorat asupra apostolilor sub forma unor limbi de foc, limbile de foc ale Rusaliilor.
Liturghia catolica a focului nou este celebrata in noaptea de Paste. Domnul Iisus Hristos vorbeste despre focul care nu se stinge, simbolul protectiei divine, al bucuriei si al fericirii, al adevaratei intelepciuni.
Focul reprezinta un element sacru, avand ca principale atribute purificarea si regenerarea, dar poate constitui si instrumentul pedepsei si al judecatii lui Dumnezeu. Adeseori, in scrierile crestine, incendiile mistuie pedepsitor locurile necurate si oamenii blestemati. Sodoma si Gomora au fost acoperite de o ploaie de foc. Focul este unul din semnele premergatoare care vestesc sosirea Domnului. In Evanghelia dupa Sfantul Ioan se spune ca la sfarsitul lumii o ploaie de foc va cobori din cer, distrugand totul.
Focul este, asadar, un element viu si misterios, care incalzeste, dar si distruge.
La multi ani, cu suflet bland si cald, incalzit de un foc binecuvantat!
