TERAPEUTUL TAU: Tipologii parinti-copii (II)
Spune-mi ce fel de parinte esti, ca sa-ti spun ce fel de copil vei avea! Modul in care ne comportam noi, ca parinti, influenteaza viata si comportamentul copilului pentru intreaga viata.
Taisia Trica – psihoterapeut
In functie de modul specific in care parintii isi asuma rolurile de mama, respectiv de tata, putem distinge mai multe tipuri de parinti si copii. Vom analiza astfel caracteristicile comportamentale si influentele lor asupra copiilor in cazul unui „Parinte protector”, al unui „Parinte autoritar” sau al unui „Parinte prieten”.
Parintele „Protector” manifesta o ingrijorare excesiva. In cazurile in care copilul vine la o varsta inaintata a parintilor sau cand acesta a avut probleme de sanatate in prima copilarie putem vorbi chiar despre parinti care tind sa exagereze cu atentia si iubirea.
Caracteristicile pozitive, in cazul Parintelui protector sunt:
– dezvolta o relatie armonioasa si satisfacatoare;
– ofera un mediu calduros si protector;
– reprezinta factorul stabilizator al familiei;
– asigura copilului securitate.
Caracteristicile negative sunt:
– tine cont doar de aspectele pozitive ale copilului;
– este indecis atunci cand este vorba de respectarea regulilor;
– nu-si exprima emotiile de dezamagire si nemultumire;
– nu-i permite copilului sa fie independent si sa se maturizeze.
Odata cu trecerea timpului insa, copilul crescut intr-o familie exagerat de protectiva va avea fie tendinta sa se indeparteze de parinti pentru ca se va simti sufocat, fie va fi prea rasfatat, fie nu va avea incredere in el.
„Mesajele” transmise de un astfel de parinte sunt, astfel, de tipul „Nu creste! / Nu actiona!”, iar „Efecte”sunt, fie un Copilul rasfatat, pentru care cuvantul de ordine va fi „Vreau!” , fie un Copil dependent care va spune tot timpul „Nu pot!”.
Copilul rasfatat nu suporta nici o forma de frustrare si intampina dificultati in respectarea regulilor, in timp ce Copilul dependent nu are vointa si nu-si asuma responsabilitati.
Pentru a nu se evita aceste neajunsuri, cateva sugestii pentru parintele care are aceasta tendinta: sa-si exprime emotiile de dezamagire si nemultumire (sentimentele in general); sa-l responsabilizeze pe copil prin sarcini pe masura posibilitatilor lui; sa acorde o mai mare libertate copilului; sa fie constant in stabilirea si aplicarea regulilor.
Parintele „Autoritar” este acela care incearca sa detina controlul. La prima vedere, parintii autoritari isi invata copiii sa devina ordonati, disiciplinati, respectuosi si perfectionisti, ceea ce pare a reprezenta un avantaj, dar pe masura ce copilul creste incep sa se vada si dezavantajele.
Caracteristicile pozitive in cazul unui astfel de parinte sunt:
– doreste sa aiba un copil competitiv;
– este responsabil;
– promoveaza reusita prin disciplina si munca;
– preocuparea pentru corectitudine
Caracteristicile negative sunt:
– nu accepta sa fie contrazis si neluat in seama;
– vrea sa fie ascultat intotdeauna, respectat, chiar „venerat”;
– crede ca este singurul care stie ce este mai bine pentru familie.
Parintele autoritar are tendinta de a pune pe acelasi plan „a gresi” cu „a fi ratat”, de aceea copilul va fi permanent preocupat de ceea ce va spune mama sau tata si exista riscul de a minti pentru a nu-i „dezamagi”.
Copilul crescut de parinti autoritati nu va fi foarte maleabil si nici foarte sensibil la dorintele altora, va fi lipsit de empatie, foarte critic cu ceilalti si va avea dificultati de comunicare.
„Mesaje” transmise de un astfel de parinte: „Nu fi apropiat! / Nu fi copil! / Fa efort! / Depaseste-te! / Fii perfect!”
„Efecte”: Copil inhibat (adaptat) – „Eu nu pot pentru ca nu am voie!” sau Copil rebel – „Eu fac regulile!”.
Copilul adaptat este descurajat, coplesit de exigente, rezultatele scolare scad, este fricos. Copilul rebel, din contra, manifesta tendinte agresive, nu accepta regulile, nu tine cont de celalalt.
Sugestiile de care un parinte autoritar ar putea tine seama ar fi: sa accepte ca oricine poate gresi; sa manifeste o mai mare flexibilitate in stabilirea regulilor, indeplinirea indatoririlor; sa puna accent pe copil si nu doar pe rezultatele (bune/rele) obtinute de acesta; sa petreaca mai mult timp liber cu copilul; sa accepte ca ceilalti sunt diferiti in comparatie cu el.
Parintele „Prieten”este acela pentru care increderea poate fi, pana la un punct, benefica, dar daca renunta la orice urma de autoritate exista riscul de a pozitiona copilul pe o treapta de putere care nu va fi benefica nici lui, nici celor din jur.
Caracteristicile pozitive in cazul Parintelui prieten sunt:
– ii place sa-si petreaca timpul cu copilul si cu prietenii acestuia;
– este cald si intelegator, copilul apeleaza la el atunci cand are probleme;
– relatia cu copilul se bazeaza pe stima si respect reciproc;
– incurajeaza exprimarea emotiilor.
Caracteristicile negative sunt:
– nu-si poate refuza copilul;
– poate fi usor manipulat de catre copil;
– nu este constant in stabilirea limitelor comportamentului copilului;
– invadeaza inconstient intimitatea copilului
Un parinte care reuseste sa fie prietenul copilui mentinandu-si in acelasi timp pozitia de parinte va avea ocazia sa fie cel care ia deciziile si stabileste reguli si limite, dar in acelasi timp si un educator si sprijinul de care copilul are nevoie.
„Mesaje”pe care le transmite un astfel de parinte: „Cum vrei tu! / Fa-te placut!” pot avea ca „Efecte”un Copil indisciplinat – „Mie sa-mi fie bine!”sau un Copil „amabil” – „Va convine!? Va pot ajuta cu ceva?!”
Copilul indisciplinat nu respecta respectul, nu intelege restrictiile si regulile, nu accepta un refuz.
Copilul „amabil” doreste sa fie placut de toata lumea, este superficial in relatiile cu ceilalti, nu tine cont de propriile nevoi si dorinte.
Calea de mijloc va fi de aceea cea mai potrivita, pentru ca un copil poate invata doar de la cineva mai mare, mai intelept si mai puternic decat el.
Sugestii: parintele sa stie cand si cum este necesar sa-si refuzeze copilul; sa stabileasca limitele dintre rolul de parinte si cel de prieten; sa respecte dreptul la intimitate al copilului; sa fie ferm si consecvent in stabilirea drepturilor si responsabilitatilor copilului.
Asadar, a avea o pozitie de putere fata de copil nu inseamna sa-l abuzezi, sa-l umilesti sau sa-l manipulezi, ci sa-ti asumi rolul de sprijin si indrumator de care acesta are nevoie ca sa creasca.
