TERAPEUTUL TAU: Ce m-a invatat moartea…
Taisia TRICA , psihoterapeut
Atunci cand pierzi pe cineva drag, sufletul tau trece in alt „loc”. E o alta „casa” acum si esti un alt „tu” acum. Moartea ne invata sa ne imbratisam mai mult, sa ne facem mai des declaratii de iubire, sa pretuim mai mult discutiile si povestile, sa nu asteptam sa luam atitudine, sa vedem partea plina a paharului. Moartea m-a invatat si pe mine ca viata e scurta si ca e menita sa fie traita si sarbatorita in fiecare zi.
Au trecut mai multe zile de la tragicul eveniment din clubul „Colectiv”, dar doare inca si mintea noastra cauta, inca, explicatii. Se intampla lucruri, asemenea unui bulgare de nisip, dar durerea este mai presus. Oamenii au pareri diferite, dictate de propriile lor credinte; actioneaza in nume propriu sau sunt manipulati; se schimba destine, se modifica comportamente, se unesc oameni in numele solidaritatii sau se dezbina in numele credintei.
Dar, inainte sau dincolo de toate acestea se sufera, se plange, se aud rugaciuni. Zilele acestea se lucreaza cu suflet si multe emotii. Suntem firavi, vulnerabili, dar suntem. Suntem si putem inca actiona, spre binele nostru, spre binele societatii in care ne dorim sa traim. Acest tragic eveniment este o lectie pentru fiecare dintre noi.
Poate cel mai greu este sa invatam sa-i iubim altfel pe cei care au plecat. E nevoie sa facem trecerea de la a-i iubi ca si corpuri la a-i iubi ca si spirite. Impactul asupra lumii in care au trait atat de putin acesti tineri este profund. Ei ne-au atins inima. In urma lor au ramas suflete de parinti, de copii, de iubiti si iubite, de prieteni care au nevoie sa nu fie siguri, sa fie insotiti si acompaniati in profunda lor durere.
Catre ei se duce gandul meu azi:
„Daca a plecat o persoana draga
Si a lasat un gol,
Cauta nemiscarea dinauntru
Si ia-o mai usor.
Fa-ti timp sa-ti amintesti
Da-ti voie sa plangi,
Recunoaste-ti emotiile
Si lasa tristetea sa treaca.
Apoi centreaza-te in lume,
Aminteste-ti… Dumnezeu e aici,
Moartea e doar o schimbare de forma.
Cel drag e inca aproape.
Poarta-te cu tine cu blandete,
Da-ti voie sa simti,
Dumnezeu o sa repare,
Iar timpul o sa te ajute sa te vindeci.”
(Timp de jale, timp de iubire – Barbara Bergen)
O, da. Am mai invatat ca avem o alegere, la moartea celor pe care ii iubim: sa le onoram moartea cu suparare sau sa le onoram cu viata noastra si cu faptul ca o traim din plin.
Pe mine, moartea m-a invatat sa traiesc!
Dar gandul meu se indreapta si catre cei aflati inca in suferinta. Acolo este inca viata si este nevoie de grija si sprijin pentru ca vapaia din ei sa nu se stinga.
Putem sa ne si revoltam, dar sa avem credinta in revolta noastra…
