Trei vieți salvate prin transplant, după o prelevare de organe la Spitalul Floreasca
Un pacient pentru care medicii secției ATI1 a unității medicale nu au mai putut face nimic a devenit îngerul salvatator a trei oameni necunoscuți pentru care transplantul era singura șansă la viață.
Un pacient aflat în stare gravă la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” din București (SCUB), pe care medicii, în ciuda eforturilor, nu l-au putut salva, a devenit salvator pentru alți semeni aflați în suferință. Miercuri seară, după ce pacientul a fost declarat în moarte cerebrală (cunoscută și ca moarte pe criterii neurologice), familia acestuia a găsit puterea de a accepta donarea de organe și să facă posibil ca viața să triumfe dincolo de moarte, în ciuda suferinței pricinuită de pierderea celui drag.
Profesionalismul echipelor de prelevare, coordonate de prof. dr. Ioana Grințescu, care de peste 20 de ani coordonează activitatea echipei de prelevare de organe a secției ATI1, conf. dr. Liliana Mirea, șef Secție ATI1 (KDP), dr. Roxana Turcu, coordonator de transplant, și toți ceilalți medici implicați în astfel de intervenții, au prelevat rinichii și ficatul. Joi dimineață, echipele Centrului de traspalant hepatic și Centrului de transplant renal de la Institutul Clinic Fundeni au continuat cursa vieții și au realizat cu succes operațiile de transplant, salvând astfel trei oameni a căror unică șansă la viață era primirea organului salvator.
Un donator, mai multe vieți salvate
Donarea de organe salvează vieți, dar este destul de greu acceptată de rudele românilor intrați în moarte cerebrală, deși aceștia nu mai au nicio șansă de să-și revină. Ca și viața, moartea este însă o certitudine asupra căreia nu există control. Consimțământul de a dona organele unei ființe dragi, în cazul în care corpul nu mai poate susține viața, este însă unul dintre cele mai generoase gesturi care se pot face într-o viață, o dovadă uriașă de omenie și generozitate prin care se oferă altor persoane o șansă la viață. După ce se declară moartea pe criterii neurologice, de la pacient pot fi prelevate rinichi, ficat, cord, plămâni, cornee, țesuturi…
„O donare salvează mai multe vieți, pentru că noi promovăm donarea multi – organ. Este o muncă de echipă extraordinară. Nu suntem doar noi anesteziștii, aici vin și neurologi și neurochirurgi cu care ne sfătuim. Sigur, se fac foarte multe analize, de toate felurile: imunologie, biochimie, dar și investigații prin care demonstrăm faptul că creierul nu mai este funcțional. În astfel de cazuri, nici creierul nu este funcțional, iar funcțiile trunchiului cerebral au dispărut. Practic, de peste carotidă sângele nu mai intră în creier. Asta se întâmplă”, a punctat prof. dr. Ioana Grinţescu.
Prelevarea de organe, o intervenție complexă și dificilă
Prelevarea de organe, deși este deja o rutină pentru medicii secției ATI1 a Spitalului Clinic de Urgență București, care, de-a lungul timpului, a devenit instituția cu cel mai mare număr de pacienți care au devenit donatori reali de organe, este o activitate complexă și „dificilă”, începând de la obținerea acordului familiei și menținerea organelor în stare funcțională, până la recoltarea și conservarea grefelor, așa cum a explicat conf.univ. dr. Liliana Mirea, șef secție ATI.
Prelevarea de organe „înseamnă multă muncă din partea colegilor mei și aș vrea să mulțumesc echipei cu care am reușit să duc la bun sfârșit această acțiune. Mă refer aici la coordonatorul de transplant, dr. Roxana Turcu, cea care ne ajută cu obținerea acordurilor pentru prelevare, colegii mei de la Compartimentul Terapie Intensivă Neurochirugicală, dr. Liviu Țiganiuc și dr. Cătălina Mihaela Negoiță, care au fost implicați în identificarea, declararea și menținerea acestui donor; dr. Monica Berbec, care aseară și-a petrecut câteva ore din gardă dând anestezie în timpul prelevării. Însă trebuie să știți că întreaga echipă de la ATI1, dar și ceilalți doctori din spital sunt implicați și susțin această activitate. De aceea aș vrea să mulțumesc, în primul rând, doamnei prof. dr. Ioana Grinţescu, iniţiatoarea acestui program, creatoarea culturii donatorului în Terapie Intensivă”, a precizat conf.univ. dr. Liliana Mirea, șef secție ATI.
Moartea cerebrală, ireversibilă
Specialiștii Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti au făcut și o serie de mențiuni care să ajute oamenii să înșeleagă ce înseamnă moartea cerebrală, denumită și moarte pe criterii neurologice, ce presupune acțiunea de prelevare și care sunt etapele urmate, încurajând astfel românii să accepte donarea de organe. Modul în care decurge discuția cu familia pentru a obține consimțământul pentru donarea de organe, într-un moment critic și extrem de sensibil, este crucial. Răspunsul familiei depinde de percepția acesteia în legătură cu atenția medicală acordată bolnavului și de modalitatea în care informațiile medicale le-au fost comunicate de către profesioniști.
„Este foarte importantă punerea diagnosticului de moarte cerebrală atât pentru familie, cât și pentru medicul curant, pentru că, în momentul în care s-a instalat moartea cerebrală, am intrat pe un drum fără de întoarcere. Adică în momentul acela noi putem spune sută la sută sigur că pacientul nu mai are nicio șansă de supraviețuire, că așa-zisa supraviețuire pe aparate este o chestie doar de timp, pentru că până la urmă creierul a cedat și vor ceda și celelalte organe pe care noi le ținem artificial în viață. Atunci știe și familia la ce să se aștepte și noi ce să facem în continuare”, a explicat dr. Liviu Țiganiuc, medic primar ATI.
Există viață dincolo de moarte!
Drama unei familii produsă de pierderea unui membru al lor poate deveni o șansă la o nouă viață pentru alte familii. Un singur donator poate salva cel puțin trei viați. Lacrimile, durerea și neputința celor care au pierdut o ființă dragă se poate transforma în lacrimi de bucurie, speranță și încredere pentru familiile altor oameni a căror singură șansă la viață este primirea unui organ salvator. Acest gest de generozitate, umanitate și dragoste față de aproape poate fi însă și o mângâiere pentru cei care găsesc puterea de a-și da acordul pentru donare, întrezărind astfel o continuitate a vieții celui drag în corpul altei persoane.
Conf dr. Liliana Mirea atrage însă atenția că pacientul care vine cu leziuni neurologice ireversibile, de multe ori este mai ușor să fie ignorat și „lăsat să se stingă”. „Ce facem noi la Floreasca? Încercăm să mai salvăm ceea ce se poate. Câteodată, pentru familii, cel mai important lucru pentru ei este că cel drag lor continuă să trăiască măcar printr-o părticică, care vine la pachet cu salvarea vieții unui om. Aseară (miercuri -n.r.), munca noastră a dus la salvarea a trei pacienți. S-au prelevat două grefe renale și una hepatică. Mulțumesc familiei care a înțeles ceea ce am explicat, că un om poate să fie declarat mort pentru că creierul lui nu mai funcționează, chiar dacă inima bate, chiar dacă pielea este caldă. Această familie a înțeles că se poate face mult bine prin simplul acord pentru prelevare”, a punctat medicul.
Mii de români, pe listele de așteptare
Lanțul vieții a continuat la Institutul Clinic Fundeni, unde echipele de transplant s-au mobilizat și au făcut posibil ca cele trei organe să salveze viețile unor pacienți care se aflau de mult pe lista de așteptare pentru transplant. Astfel, datorită profesionalismului și dedicării echipelor chirurgicale și de Terapie Intensivă de la Centrul de Transplant Hepatic „Dan Setlacec” al I. C. Fundeni, viața unui pacient a putut fi salvată în urma intervenției de transplant hepatic, iar în cadrul Centrului de Transplant Renal, alți doi pacienți aflați pe listele de așteptare au primit șansa la o viață normală datorită operațiilor de transplant renal.
Pe listele de așteptare mai sunt, la ora actuală, 489 de români care au nevoie de transplant de ficat, 3.575 de bolnavi a căror viață depinde de un rinichi salvator, 54 de pacienți care au nevoie de o inimă nouă și 7 bolnavi a căror supraviețuire depinde de un transplant pulmonar. De asemenea, 268 de pacienți așteaptă un transplant de cornee, 114 ar putea avea o viață mai bună prin transplant de os-tendon și 939 speră să se găsească un donator compatibil de celule stem hematopoietice.
