Vine Moș Nicolae. Românii își doresc „sănătate” și „să dispară pandemia”

5 decembrie 2021 | 0 comentarii |

Fie că suntem mari sau mici, ne bucurăm cu toții de sărbătorile iernii, iar Moș Nicolae este unul dintre cei mai dragi moși ai sufletului nostru.

 

Legenda spune că Moș Nicolae sosește în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, și aduce copiilor cuminți daruri multe, pe care le pune în ghetuțele bine curățate și lustruite în ajun.  Iar legenda spune că pentru Moș Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-și da seama dacă un copil a fost cuminte sau rău.

Copiii știu că dacă sunt neascultători primesc în locul darurilor o nuielușă, care le va aduce aminte că trebuie să-și asculte părinții, bunicii și dascălii de la școală. e amintim cu toții, probabil, fragmentul din „Amintiri din Copilărie” de Ion Creangă în care acesta ne povestește despre Bădița Vasile, Calul Bălan, Smărămdița Popii și Sfântul Nicolae – „un drăguț de biciușor de curele, împletit frumos”, făcut de moș Fotea, cojocarul satului, cu care erau „altoiți” cei îndărătnici la învățătură, că „dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură, zicea părintele”…

La început, obiceiul de a face daruri de Moș Nicolae se referea doar la copii, dar cu timpul s-a ajuns să se facă daruri tuturor celor apropiați ai familiei. Adulţii au şi ei dorinţe pe care speră ca Moşul să le îndeplinească. Îşi doresc în special sănătate, linişte, iar cei mai mulți spun că-și doresc să dispară pandemia. N-ar refuza însă o mărire de salariu, o avansare în funcție… 

 

Tradiţia darurilor primite de la Moş Nicolae are origini vechi – din vremea unui personaj legendar, care a existat cu adevărat. Moș Nicolae vine în fiecare an, pe 6 Decembrie, iar în această zi, Biserica îl prăznuiește pe Sfântului Ierarh Nicolae, considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Sfântul Nicolae este cinstit de toată creştinătatea, fiind considerat Sfântul iubirii.

A fost un om cu o foarte bogată cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model, de aceea, adesea este pus alături de apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, nobleţea romană şi inteligenţa greacă. Pentru marea sa bunătate a fost ales arhiereu, iar pentru dreapta sa credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

 

Probabil ne-am întrebat cu toții la un moment dat, cine a fost Moș Nicolaeși de ce aduce dulciuri copiilor cuminți și nuielușe celor mai năzdrăvani. Există multe povești și legende în care Sfântul Nicolae este înfățișat ca protector al copiilor, al marinarilor sau al celor săraci. Este sărbătorit în multe țări din lume, iar în unele orașe este celebrat prin parade și festivaluri. 

Scrierile vechi ne spun că, de fapt, Sfântul Nicolae a fost arhiepiscop al Mirei, o localitate din vechea Licia (Turcia de astăzi), în Asia Mică. Ambii părinți i-au decedat când el era copil, iar averea imensă cu care i-a rămas, fiind credincios și milos din fire, a donat-o copiilor sărmani din zona în care trăia.

Anii au trecut, iar el a ajuns episcop, iar în această perioadă a poruncit să se dărâme căpiştea idolească a Artemisei, zeiţa naturii şi a vânătorii, iar aurul rezultat de la „demolări” l-a transformat în ajutoare pentru copiii orfani. În vremea unei secete cumplite a cumpărat, cu mari eforturi, grâu din Italia și l-a împărţit apoi săracilor înfometaţi.

Tot el salvează onoarea unui tată văduv, care ajuns la limita sărăciei, era pe punctul de a-și  „vinde” cele trei fiice unor bogaţi amatori de plăceri, ca să-și poată asigura traiul zilnic. Aflând de intenţia părintelui disperat, episcopul Nicolae a arunct, noaptea, în casa lor, trei săculeți cu galbeni și le-a salvat pe tinere de la „pierzare sufletească”.

Se spune că săculeții au căzut, fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghetele de lângă sobă, iar de aici a rămas obiceiul ca darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe.

 

Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea și în fiecare țară are propriile caracterisitici și tradiții. Reputația Sfântului se bazează mai ales pe bunătatea de care dă dovadă în fiecare an și datează încă din secolul XI, când, în Anglia, locuitorii l-au ales drept simbol al bunătății, pentru că fusese mereu generos cu săracii și a rămas cunoscut în istorie ca Moş Nicolae, aducător de daruri”, recunoscut şi ca „patron al copiilor”. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. A devenit apoi ,,Father Christmas’’ (Moș Crăciun), un personaj din poveștile vechi ale englezilor, iubit de copii.

Sfântul Nicolae îi ajută pe cei nevoiași, orfanii și văduvele, iar pentru că este stăpânul apelor, salvează corăbierii de la înec. Se crede că o minune săvârșită de Sfânt a fost salvarea de la naufragiu a unor marinari, iar de atunci este considerat și ocrotitorul lor. În România, sărbătoarea Sfântului Nicolae se mai numește și „Sân-Nicoară” și reprezintă victoria binelui asupra răului.

Chiar dacă este mereu grăbit să ajungă la copiii din întreagă lume, Moș Nicolae își face timp să asculte și dorințele fiecăruia în parte, iar în această noapte aduce bucurie milioanelor de copiii în familiile cărora există această tradiție. În această noapte vine și la copiii de la noi din țară, cărora le va umple ghetuțele cu dulciuri și alte cadouri pe care și le-au dorit.

 

În tradiția populară a românilor, de Sfântul Nicolae începe iarna cu adevărat. În această zi, Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit. În tradițiile populare românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb – trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii.

Se spune că el păzește Soarele care încearcă să se strecoare spre tărâmurile de miazanoapte, pentru a lasa lumea fără lumină și căldură, ajuta văduvele și orfanii, sprijină fetele sărace la măritat, salvează corăbierii de la înec, apără soldații pe timp de război.

La sate există obiceiul ca, în ziua de Sân-Nicoară, feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou. Tot în această zi există obiceiul să se pună crenguțe de pomi fructiferi în apă, în casă, lângă icoane, ca să înflorească până la Anul Nou. În funcție de cât de înflorită este crenguța, se spune că așa va fi recolta de fructe în pomii din care provine, în noul an.

Pentru ca Moșul să vină cu cadourile dorite de ei, în noaptea de 5/6 decembrie, copilașii trebuie să își curețe și să-și lustruiască ghetuțele, pe care le lasă lângă ușa de la intare. Iar pentru calul cel alb al moșului, veșnic neistovit, micuții pregătesc morcovi și apă. Cei care au fost ascultători în anul care e pe sfârșite, vor primi dulciuri, fructe, uneori chiar jucării și haine, iar cei neobrăzați vor fi „premiați” cu nuielușe, cartofi și chiar cu cărbuni…

Sute de mii de români își sărbătoresc, astăzi, Ziua Onomastică. Noi ne alăturăm celor care le urează din toată inima  „La mulți ani, cu sănătate!

 


Adaugati un comentariu


 

*