Ziua Constituției și mesajele celor ce „pohtesc” la vremuri noi

8 decembrie 2021 | 0 comentarii |

La 8 decembrie 1991, actuala Constituție a României era aprobată prin Referendum național. După 16 revizuiri ale celor 7 Constituții adoptate în România în ultimii peste 150 de ani, politicienii vor să modifice din nou Legea fundamentală. 

 

Ziua Constituției a fost celebrată în ședință solemnă de Parlament, la începutul acestei săptămâni, în preambulul împlinirii a 30 de ani de la adoptarea actualei Legi fundamentale a României, adoptată la 8 decembrie 1991 prin Referendum național. După patru ani de la adoptarea Constituției, la 13 noiembrie 1995, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă prin care s-a proclamat ziua de 8 decembrie ca Ziua Constituției României. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, inițiativa legislativă a Camerei. 

Ședința solemnă de anul acesta, dedicată Zilei Constituției, la care președintele Iohannis a fost „marele absent”, a fost dominată însă de discursul lui Marcel Ciolacu, liderul PSD și președinte al Camerei Deputaților. Acesta a ținut să sublinieze, la început, că are „în primul rând, dreptul la viață”, în contextul în care, deși este vaccinat anti-COVID cu trei doze, riscă să se îmbolnăvească din cauza unora care nu poartă mască. „Cred că nu este nici prima oară și nu va fi nici ultima oară când am să spun că eu nu susțin vaccinarea obligatorie. Dar am dreptul, în primul rând, la viață. Fiecare decide dacă e bine să se vaccineze sau nu. Vă rog frumos, doamna colegă, să purtați mască sau să mă protejați, să nu mă îmbolnăviți”, i s-a adresat Ciolacu, senatoarei Șoșoacă, înainte de a-și începe discursul referitor la Consituție.

 

Marcel Ciolacu

Ulterior, liderul PSD a spus că sunt necesare anumite modificări constituționale, inclusiv în ceea ce privește Administrația Prezidențială și rolul șefului statului, și că „trebuie ca cei care vor lucra la reformarea Constituției să se pronunțe dacă acest sistem în care președintele este o struțo-cămilă între un președinte francez și un monarh spaniol mai poate funcționa în România”, menționând că cererea sa este motivată de faptul că, în ultimii 30 de ani, președinții României au produs de multe ori tensiuni în societate, încălcând rolul stabilit de Constituție. Constituția e cartea de vizită a unei democrații. Așa cum facem o ecografie pentru a vedea corpul uman, la fel legea fundamentală trebuie să fie expresia unei societăți. În pofida transformărilor profunde din ultimii 32 de ani, România încă are o tradiție democratică fragilă. Mai avem mult de muncă până să ajungem la practici democratice stabile și să ne găsim acea vocație democratică autentică în sensul culturilor occidentale”, a declarat președintele PSD și n-a fost contrazis.

Ulterior, pe pagina sa de Facebook, Ciolacu a scris că Legea fundamentală trebuie să devină un instrument de modernizare a țării. Toate încercările de modificare a Constituției au eșuat până acum, pentru că cei care le-au inițiat NU au înțeles că o revizuire a Constituției trebuie să satisfacă nevoile cetățenilor și nu poftele politicienilor, fie că sunt parlamentari, premieri sau șefi de stat. (…) Această dezbatere trebuie mutată în societate, pentru că cetățenii trebuie să fie implicați efectiv în acest proces. Toate modificările trebuie înțelese și acceptate de oameni. De aceea, consider absolut necesar un acord larg la nivelul întregii clase politice, dar și la nivelul mediului academic, corpului de experți și al societății civile”.

 

Președintele Senatului, peședintele PNL, Florin Cîțu, a afirmat că „PNL a fost mereu partidul dedicat 100% integrării europene şi euroatlantice a României, protejării valorilor statului de drept şi dezvoltării unei societăţi democratice. Acesta nu este un moment de sărbătoare, ci unul de bilanţ pentru Constituţie şi pentru tot ceea ce înseamnă organizarea instituţională a statului român. Reformele sunt inevitabile, pentru că asta doresc cetăţenii. În timp, cu profesionalism, fără patimă, politică şi interes ascuns, va trebui să modernizăm structurile sale, modul în care ele funcţionează şi cum îl servesc pe cetăţean. Normele constituţionale vor trebui ajustate la realitatea pe care o trăim. De 30 de ani există un aspect care a rămas netranşat, aşa cum ar fi trebuit – proprietatea privată. Măsura pe care trebuie să o abordăm este reducerea la 16 ani a vârstei la care se va putea vota, aşa cum este cum este tendinţa în multe ţări europene. Multe alte subiecte trebuie abordate cu maturitate – reforma administrativă, problema traseismului politic… Nu trebuie să uităm că există o restanţă în ceea priveşte implementarea în Constituţie a rezultatului referendumului din 2019 pe tema justiţiei. Nu cred că numai Parlamentul sau numai partidele pot aborda un proces de reflecţie cu privire la o eventuală revizuire a Constituţiei. Rolul societăţii civile va fi fundamental”.

 

Astăzi, președintele Klaus Iohannis a precizat, într-un mesaj transmis cu prilejul împlinirii a 30 de de ani de la aprobarea prin referendum a Constituţiei României, călegea fundamentală ne invită să ne asumăm un rol activ în societate, să înțelegem limitele puterii statului, să ne exercităm drepturile cu bună-credință și să ne îndeplinim îndatoririle, toate pentru a clădi un viitor mai bun națiunii noastre”.

Subliniind că în comparație cu marile democrații ale lumii, avem o Constituție tânără, Iohannis spune că „în logica sa profundă, Legea fundamentală a realizat un echilibru între moștenirile culturale, instituționale și curentele de gândire ancorate în tradițiile democratice ale lumii”, a spus Iohannis.

La 30 de ani de la aprobarea prin referendum a Constituției, șeful statului spune că „trebuie să vorbim mai mult despre valorile și idealurile pe care le-a reunit legea noastră fundamentală, despre importanța și relevanța acestor valori și aspirații în societatea de astăzi. (…) Ziua Constituției este mereu un bun prilej de a conștientiza că responsabilitatea dezvoltării și modernizării societății noastre este una comună, iar acest efort este unul continuu pentru cei de astăzi, dar mai ales pentru generațiile care vor urma”, a mai spus președintele Iohannis, subliniind că el, ca Președinte al României, rămâne „puternic dedicat rolului constituțional de a veghea la respectarea Legii Fundamentale și la buna funcționare a instituțiilor publice” .

Așadar, mesajele celor aflați la Putere, de Ziua Constituției, sunt, cu mici diferențe de nuanță, cam la fel. Să fie schimbări „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale”, dar cei care „pohtesc” la vremuri noi să fie tot ei…

 

Constituţia este legea fundamentală în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării statului şi drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. România, în peste 150 de ani de la adoptarea primei Legi fundamentale, a avut 7 Constituții, care au fost modificate de 16 ori.

Prima Constituţie a României a fost adoptată în 1866 și a instituit regimul guvernului reprezentativ, al responsabilităţii ministeriale, al separării puterilor, al drepturilor cetăţeneşti, al egalităţii în faţa legilor, al libertăţii presei şi a conştiinţei, pe scurt – principiile fundamentale ale lumii moderne. A fost prima Constituţie elaborată fără concurs străin şi fără aprobare externă şi a fost considerată una din cele mai democratice Constituţii din Europa.

Constituţia stabilea că statul român este regat Constituţional şi ereditar, iar Domnul era Capul Statului Român, personifica suveranitatea naţională și era inviolabil, adică nu putea fi urmărit şi supus la acţiuni represive pentru nicio faptă a sa. Orice act trebuia semnat de Domn şi contrasemnat de un ministru. Corpurile Legiuitoare, Adunarea Deputaţilor şi Senatul, aveau un mandat de patru ani, iar Domnul avea dreptul să refuze sancţionarea unei legi. Domnul era Capul Puterii Armate şi putea graţia sau micşora pedepsele în materie criminală. Domnul conferea medalii şi grade militare.

Constituţia garanta proprietatea privată, iar proprietatea de orice natură şi toate creanţele asupra statului erau sacre şi inviolabile. Sistemul electoral era bazat pe votul cenzitar, deputaţii se alegeau pe patru ani, iar senatorii pe opt.

 

Prima Constituție fost modificată în 1879, ca urmare a dobândirii Independenţei. S-au adus modificări la regimul presei, invalidarea mandatelor, constituirea biroului Senatului, dreptul la diurnă sau votarea în Adunări.

După proclamarea Regatului, în 1884, a fost din nou modificată. În 1916, s-a început o revizuire a Constituţiei care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal, s-a hotărât exproprierea de terenuri cultivabile pentru reforma agrară şi s-a introdus un nou sistem electoral, precum şi reprezentarea proporţională.

După Primul Război Mondial, reîntregirea României şi după începutul reformei agrare, ţara avea nevoie şi de o nouă Constituţie. Pluralismul inaugurat în 1866 de Constituţia lui Carol I a evoluat spre democraţie în temeiul Constituţiei promulgate de Regele Ferdinand I, în 1923, prin care s-au proclamat drepturile românilor şi au fost afirmat principiile libertăţii şi egalităţii, fără deosebire de origine etnică, de limbă, religie sau clasă socială. Libertatea individuală era garantată, nimeni nu putea fi urmărit sau percheziţionat decât în cazurile şi după formele prevăzute de legi, mandatul trebuia prezentat în maximum 24 de ore, domiciliul era inviolabil, iar art. 22 prevedea că libertatea conştiinţei este absolută. Art. 25 prevedea că „libertatea presei, care nu poate fi pusă sub regimul avertismentelor, nu poate fi confiscată, suspendată sau suprimată şi nici cenzura, nici o altă măsura excepţională nu poate fi înfiinţată”. Constituţia din 1923 a fost considerată cea mai liberală Constituţie din Europa, la acea vreme.

 

A urmat o nouă Constituție, în 1938, care a fost redactată în culisele Palatului Regal de Carol al II-lea, fiind de fapt actul prin care regele a preluat puterea supremă printr-o adevărată lovitură de stat. Constituţia a fost votată printr-un referendum desfăşurat în 24 februarie 1938, la votul obligatoriu fiind chemaţi toţi alegătorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor. Prin noua Constituție se instaura, practic, dictatura regală. Regele era „capul statului”, avea atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti, putea dizolva Parlamentul fără a fi obligat să-l mai convoace, alegea miniştrii fără a ţine seama de partide sau majoritatea parlamentară, iar guvernul nu mai răspundea în faţa Parlamentului, ci a Regelui. Constituția din 1938 a fost suspendată între anii ’40-’44, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Pe 3 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar prin decretul din 8 septembrie a fost învestit cu puteri depline în conducerea statului, iar Regele a primit puteri restrânse: era cap al oştirii, bătea monedă, conferea distincţii, primea şi acredita diplomaţi, amnistia şi graţia, numea primul-ministru..

 

După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947 şi după „câştigarea” alegerilor de către comunişti, noul regim elaborează o nouă Constituţie, după modelul celei sovietice din 1936, care să consacre „cucerirea puterii în stat de către clasa muncitoare, cu ţărănimea muncitoare şi intelectualitatea legată de popor”. În 1948 este aprobată noua Constituție,  prin care s-a abolit monarhia şi s-a instituit republica, s-au naţionalizat întreprinderile, iar Parlamentul a fost înlocuit cu Marea Adunare Naţională (MAN). România a primit numele de Republica Populară Română.

În 1952 a urmat o nouă constituție, prin care se stabilea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român, dezvoltarea sectorului socialist şi eliminarea treptată a „elementelor exploatatoare”. Erau prevăzute și anumite „drepturi cetățenești”, Se prevedeau drepturi cetăţeneşti. Acestei Constituţii i s-au adus modificări în 1957 şi 1961, când prezidiul Marii Adunări Naţionale a căpătat numele de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române, iar procurorul general a fost subordonat numai MAN.

În 1965 este aprobată Constituţa Ceaușistă, prin care Republica Populară Română devine Republica Socialistă România, este înlăturată teroarea poliţienească şi pentru prima dată apare principiul folosirii doar a limbii române în justiţie, iar minorităţilor li se asigură translator. Acestei Constituții i s-au adus modificări în 1968, 1969 și 1971, iar în 1974 s-a creat instituţia Preşedintelui României, pe 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu devenind primul preşedinte al României. În 1975, Comisia Constituţională şi Comisia Juridică au devenit una singură, iar în 1979 s-a modificat alegerea delegaţilor Marii Adunări Naţionale. Constituţia a mai fost modificată în 1986 – când au fost extinse atribuţiile Puterii Centrale (Preşedinţia, Consiliul de stat şi MAN) şi a fost creat postul de prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniştri (pentru Elena Ceauşescu). Această Constituţie a rămas valabilă până în decembrie 1989.

 

În 1990, Constituţia României a fost modificată substanţial. Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei, inspirată din Constituţia franceză din 1958, care dă cea mai mare putere din UE șefului statului, dar și din cea spaniolă, care consacră un monarh constituțional, cu un rol bine conturat de arbitru politic, nu doar de mediator care se rezumă la a aduce la un loc pe cei cu păreri divergente, au durat aproape un an şi jumătate.

Actuala Constituţie a României a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi aprobată prin Referendum naţional, la 8 decembrie 1991, cu o majoritate semnificativă: din 10.948.468 de cetăţeni care au participat la vot, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, iar voturile nule au reprezentat 2,3%.

Constituţia stabileşte că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi că forma de guvernământ a statului român este Republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituţie consacră principiul separării celor trei puteri – Legislativă, Executivă şi Judecătorească – şi enunţă principiul autonomiei şi al descentralizării în administraţia publică.

În 2003, cele două Camere ale Parlamentului au aprobat un nou text al Constituţiei. La referendumul naţional din 18 şi 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituţiei, care a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.

În ultimii ani se tot vorbește despre necesitatea unor modificări constituționale, pe motiv că actuala lege fundamentală a fost redactată de juriștii nomenclaturii comuniste – Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Ioan Muraru, Florin Vasilescu și Ioan Vida și nu mai corespunde actualelor aspirații și interese ale românilor.

 


Adaugati un comentariu


 

*