Alfred Nobel și premiile pentru Medicină care-i poartă numele

La 21 octombrie 1833 se năștea savantul suedez Alfred Nobel, cel care în 1895 avea să inițieze cel mai prestigios premiu internațional decernat anual, pentru cele mai semnificative realizări în domeniile medicină, chimie, fizică, literatură și pentru pace. 

 

Se împlinesc, astăzi, 188 de ani de la nașterea lui Alfred Nobel, al treilea fiu al lui Immanuel Nobel, un reputat om de știință și inventator al vremii, descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck. Lui Alfred Nobel i se datorează cele mai râvnite premii din lume pentru „beneficiile aduse umanității”, iar noi marcăm cei 188 de la nașterea celui care le-a înființat, printr-un scurt ocol prin istoria acestora, cu accent pe cele în domeniul Medicinei.

La vârsta de 30 de ani, Alfred Nobel îşi brevetase prima invenţie, iar la 40 era deja milionar şi deţinător al unui imperiu industrial mondial. Îşi controla de unul singur afacerile, înfiinţând companii, lansând produse noi şi apărându-şi drepturile de inventator. Printre altele, a inventat dinamita (1866), a fondat companii şi laboratoare în peste 20 de ţări din lume și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel.

Alfred Nobel a murit la 10 decembrie 1896, la reşedinţa sa din San Remo, Italia, în urma unui accident vascular cereral hemoragic, dar cu un an în urmă de își semnase testamentul prin care înfiinţa Premiul Nobel. Savantul suedez cerea ca dobânda fabuloasei sale averi, de 32 milioane de coroane suedeze, să fie împărţită în cinci părţi egale, care să fie acordate persoanelor cu cele mai semnificative realizări în fizică, chimie, medicină, literatură şi pentru pace.

Primul Premiu Nobel s-a acordat în 1901, iar din 1969, celor cinci premii stabilite de Nobel prin testament li s-a adăugat premiul pentru economie, oferit de Banca Suediei, în memoria lui Alfred Nobel.

 

Premiile Nobel de-a lungul timpului

 

Din 1901 și până în 2022 s-au acordat 615 Premii Nobel, pentru 958 de laureați și 31 de asociații din domeniul fizicii, chimiei, medicinei, literaturii, păcii și economiei. Premiul se acordă anual, pe 10 decembrie, la comemorarea savantului suedez și constă într-o medalie, o diplomă și un certificat pentru ridicarea premiului în bani.

Medaliile au fost bătute la monetăria suedeză, Myntverket până în anul 2010, în 2011 la monetăria Norvegiei, iar din 2012, contractul a fost atribuit companiei Svenska Medalj AB, și sunt mărci înregistrate ale fundației Nobel. Medalia are o greutate de 175g și a fost confecționată până în 1980 din aur de 23K, dar ulterior s-au confecționat din electrum sau aur verde de 18K, placate cu aur de 24K.

Diploma are mărimea de 23X35cm, este înmânată laureaților de Regele Suediei și are imprimat un design unic, realizat pentru fiecare dintre laureați. Are format de diptic (două părți care se închid ca o carte); partea stânga conține grafică și text, iar dreapta, textul diplomei în suedeză și numele laureatului scris, de obicei, cu cerneală roșie.

Premiul în bani a fost, la început, în valoare de 40.000 USD, apoi a crescut la 10 milioane de coroane suedeze (SEK), iar din iunie 2012, Fundația Nobel a decis să reducă suma la 8 milioane SEK.

În 2022, cercetătorul suedez Svante Pääbo, recompensat cu Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie „pentru descoperirile sale care stau la baza înţelegerii modului în care oamenii din zilele noastre au evoluat din strămoşi dispăruţi”.

 

Primele femei premiate Nobel

 

Doar 60 de femei au fost laureate ale Premiului Nobel, de-a lungul celor 121 de ani de când oamenii de știință sunt răsplătiți pentru „cele mai mari servicii aduse umanității”.

În 1903, savanta franceză de origine poloneză Marie Slodowska Curie a primit, alături de soțul ei Pierre Curie și de fizicianul Henri Bequerell, Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirile făcute în domeniul radioactivității, devenind prima femeie laureată a acestui premiu.

În 1911, Marie Curie obține al doilea Premiu Nobel și devine prima femeie laureată a prestigiosului premiu în domeniul Chimiei, fiind astfel recompensată pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate și este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. Fiica ei, Irène Joliot-Curie, devine laureată Nobel pentru Chimie, în 1935, pentru descoperirea radioactivității artificiale.

Prima femeie laureată a premiului Nobel pentru Fziologie sau Medicină a fost, în 1947, savanta Gerty Theresa Cori, pentru contribuțiile sale în elucidarea metabolismului glucozei.

 

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (Nobelpriset i fysiologi eller medicin)

 

Este acordat anual pentru contribuții excepționale în domeniul științelor vieții, de către Fundația Nobel, prin intermediul Consiliului Nobel al Institutului Karolinska și este considerat drept cel mai râvnit premiu în domeniul medical și științelor vieții. Fondat în 1895 de către Nobel, care avea un interes deosebit pentru recompensarea cercetării obținute în laboratoare, în special pentru fiziologia experimentală, premiul se acordă anual la data de 10 decembrie, cu ocazia comemorării savantului suedez și constă într-o medalie, o diplomă și un certificat pentru premiul în bani.

Pe aversul medaliei se află portretului lui Nobel care privește spre stânga și anii nașterii și morții sale, identic cu designul medaliilor premiilor pentru Chimie, Fizică și Literatură, dar ușor diferit pentru premiul pentru Pace și cel pentru Economie.

Reversul medaliei este unul special conceput pentru acest premiu și înfățișează Geniul Medicinei – o femeie cu o carte deschisă în poală, care colectează apa ce curge de pe o stâncă, pentru a potoli setea unei fete bolnave. Inscripția de pe reversul medaliei provine din Eneida lui Virgiliu: „Inventas vitam juvat excoluisse per artes” – „invențiile îmbunătățesc viața înfrumusețată de artă”.

 

Primul laureat Nobel pentru Medicină

 

Pentru prima dată, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină s-a acordat în anul 1901, fiziologului german Adolf Behring, pentru descoperirile sale în domeniul terapiei serice și vaccinului antidifteric.

225 de laureați au primit 113 premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, dar au existat și ani în care acest premiul nu s-a acordat.

Cel mai tânăr laureat din acest domeniu este Frederick G. Banting, care în 1923, la numai 32 de ani, alături de John James Rickard Macleod, a primit Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie pentru descoperirea insulinei. Premiul a fost unul controversat, întrucât, cu doi ani în urmă, românul Nicolae Paulescu publicase deja o lucrare amplă pe această temă – Recherche sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive (Cercetări asupra rolului pancreasului în asimilarea nutritivă), iar de la 10 aprilie 1922 deținea, de la Ministerul Român al Industriei şi Comerţului, drepturile de brevet pentru metoda sa de fabricare a pancreinei – redenumită insulina.

Primul și singurul român premiat Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost George Emil Palade care, în 1974, alături de Albert Claude și Christian de Duve,  a fost răsplătit „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”.

 

Femei laureate Nobel pentru contribuții la progresul medicinei

 

În 1947, Gerty Cori devine prima premiantă Nobel pentru Fiziolofie sau Medicină, alături de soțul ei, Carl Cori. Cei doi au studiat modul în care organismul folosește energia, iar în 1929, au formulat o parte importantă a metabolismului, cunoscută ca ciclul Cori, care descrie modul în care acidul lactic produs de mușchi în timpul eforului fizic este convertit în glicogen, apoi în glucoză pentru a fi reabsorbit de celulele musculare. În 1938-1939, cei doi au reușit să identifice enzimele responsabile pentru aceste descompuneri și au creat glicogen în laborator.

Rosalyn Sussman Yalow, fizician medical american, a câștigat premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1977 pentru dezvoltarea tehnicii de radioimunotest  ți a devenit astfel a doua femeie care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

În 1983, Barbara McClintock, specialistă în citogenetică, a obținut Premiul Nobel pentru Medicină, pentru descoperirea unor factori genetici numiți transpozoni, purtători ai caracterului mobil al genomilor.

În anul 1986, cercetătoarea italiană Rita Levi-Montalcini, împreună cu Stanley Cohen, a fost laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină  pentru descoperirea factorilor de creștere.

 

În 1988, Gertrude Belle Elion, evreică americană specialistă în biochimie și farmacologie a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Ea a creat o diversitate de medicamente, printre care și AZT, un antiretroviral utilizat pentru combaterea HIV.

Bioloaga gemană Christiane Nüsslein-Volhard devine laureată a Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1995. Este singura femeie din Germania care a primit premiul Nobel pentru științe.

Biloloaga americană Linda Brown Buck a fost distinsă cu premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină în 2004, împreună cu Richard Axel, pentru contribuția deosebită încercetarea receptorilor olfactivi.

Françoise Barré-Sinoussi, virolog și medic francez, este laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2008, împreună cu Luc Montagnier, pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane. Cei doi au împărțit jumătate din premiu, cealaltă fiindu-i acordată lui Harald zur Hausen.

Elizabeth Helen Blackburn și Carol Greider, două bioloage americane, devin laureate ale Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2009, împreună cu Jack Szostak, pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și a enzimei telomerază.

În 2014, Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină i s-a acordat psihologului May-Britt Moser, cercetătoare norvegiană, „pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier”. Ea a împărțit premiul cu John O’Keefe și Edvard I. Moser.

În 2015, Cercetătoarea chineză Youyou Tu, cu realizări remarcabile în domeniul medicinei și chimiei farmaceutice, cunoscută pentru descoperirea substanțelor artemisinină și dihidroartemisinină, care au salvat milioane de vieți omenești în lupta cu malaria, a fost premiată pentru „descoperirea unei noi terapii împotriva Malariei”.

 

Controverse și cazuri sociale pentru premiile Nobel

 

În ciuda reputației premiului, au existat unii laureați vehement contestați sau dispute asupra meritelor, ori neincluderea unor membrii ai echipelor de cercetare. Există numeroase controverse și propuneri de reformă asupra acordării premiilor, intens promovate în contextul actual al cercetării științifice, când munca de cercetare nu se mai face individual, ci este un efort de echipă.

În 2015, au fost 3 laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și au fost două premii, propriu-zise: William C. Campbell și Satoshi Ōmura au primit Premiul Nobel pentru descoperirea unei noi terapii împotriva infecțiilor cauzate de paraziți (viermi rotunzi), iar Tu Youyou pentru descoperirea unei noi terapii împotriva Malariei.

În 2011 a existat o situație similară, fiind acordate două Premii Nobel către 3 laureați: Bruce A. Beutler și Jules A. Hoffmann pentru descoperirea principiilor de activare ale imunității înnăscute și Ralph M. Steinman pentru descoperirea rolului celulelor dendritice în imunitatea specifică.

 

Surse: nobelprize.org; en.wikipedia.org; britannica.org