Pacienții cu diabet zaharat de tip I ar putea scăpa de injecțiile cu insulină
Un nou tratament, descoperit de un grup de cercetători japonezi de la Universitatea Nagoya, care se bazează pe utilizarea leptinei, ar putea reduce frecvența și cantitatea de injecții subcutanate de insulină utilizate în tratamentul convențional.
Peste 530 de milioane de oameni din lume au fost diagnosticați cu diabet zaharat și se estimează că numărul total de persoane cu diabet zaharat va crește la 643 milioane (11,3%) până în 2030 și la 783 milioane (12,2%) până în 2045, potrivit Federației Internaționale a Diabetului.
Aproximativ 10% dintre aceștia au diabet de tip I, insulinodependent. Găsirea de noi tratamente pentru persoanele cu diabet este o prioritate importantă pentru cercetători. Deși descoperirea insulinei a redus rata de mortalitate în diabetul de tip 1, studiile în domeniu au identificat o serie de probleme suplimentare care necesită rezolvare. Printre acestea se numără și dependența de insulină (necesitatea administrării de injecții subcutanate frecvente) și efectele secundare, cum ar fi hipoglicemia (scăderea zahărului din sânge), creșterea nivelului de țesut adipos și acumularea de grăsimi în interiorul arterelor.
Un grup de cercetători de la Universitatea Nagoya, Japonia, a descoperit un nou tratament pentru diabetul de tip 1 care utilizează leptina, un hormon secretat de celulele adipoase, potrivit unui studiu publicat în Diabetes.
Tratând șoareci cu diabet zaharat dependent de insulină cu o combinație de leptină și un inhibitor PTP1B, cercetătorii japonezi au descoperit că nivelurile de glucoză din sânge s-au normalizat fără a mai fi nevoie de insulină. Pe lângă normalizarea metabolismului, administrarea de leptina scade riscul de hipoglicemie și suprimă sinteza grăsimilor, spre deosebire de insulină, care nu are acest efect.
„Dacă această metodă de tratament va ajunge să fie aplicată clinic, ne așteptăm să reducă frecvența și cantitatea de injecții subcutanate de insulină utilizate în tratamentul convențional, să scadă frecvența hipoglicemiei cauzate de terapia cu insulină și să reducă riscul creșterii în greutate”, a declarat dr. Ryoichi Banno de la centrul de cercetare pentru sănătate, fitness și sport, care a colaborat pentru acest studiu cu specialiști de la departamentul de diabet și endocrinologie al Universității Nagoya.
Administrarea periferică a leptinei a avut efecte limitate asupra metabolismului glucozei în studiile la rozătoare și la om, făcând dificilă aplicarea sa clinică, însă cercetări suplimentare au arătat că eficacitatea limitată a leptinei poate fi îmbunătățită prin inhibarea PTP1B.
Protein-tirozin fosfataza 1B (PTP1B) este o enzimă care se găsește în organism. În absența PTP1B, semnalizarea receptorului leptinei în sistemul nervos central este îmbunătățită. Prin urmare, grupul a emis ipoteza că administrarea combinată a leptinei și a unui inhibitor PTP1B la șoarecii cu diabet zaharat dependent de insulină ar îmbunătăți nivelul de glucoză. În plus, oamenii de știință japonezi au identificat mecanismul leptinei, confirmând că aceasta acționează asupra creierului, în special asupra neuronilor POMC din hipotalamus. Echipa a mai observat că leptina promovează absorbția de glucoză în organele periferice, cum ar fi mușchii și țesutul adipos maro, prin intermediul sistemului nervos autonom.
Grupul intenționează să efectueze cercetări suplimentare pentru a evalua aplicațiile clinice viitoare.
