Sărbătoarea Micii Uniri, umbrită de pandemie. La mulți ani, România! La mulți ani români, multă sănătate!

Cei 162 de ani de la Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 se sărbătoresc anul acesta fără paradă militară și fără horă, din cauza restricților impuse de pandemie.

 

De 162 de ani ne amintim cu emoție că, la 24 ianuarie 1859, s-au pus bazele Statului Unitar Român modern, prin unirea Țării Românești cu Moldova. Visul românilor de a avea o singură țară dăinuia încă din vremea lui Decebal și Burebista și fusese înfăptuit pentru scurt timp la 1600, de Mihai Viteazul. Visul revine în actualitate în perioada pașoptistă, iar odată cu alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei, la 5/17 ianuarie 1859 s-a făcut primul pas important pentru înfăptuirea Statului Național Unitar Român și însănătoșirea sentimentului de „neam și tară”. Visul UNIRII se materializează la 24 ianuarie 1859, odată cu alegerea lui Cuza și în Țara Românescă și proclamarea lui ca Domn al Principatelor Unite. Statul nou creat primește numele România, iar în 1861 este recunoscut și de Marile Puteri.

Deși scurtă (1859-1866), domnia lui Alerxandru Ioan Cuza a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne, prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și al primului Guvern Unitar, ca și prin reformele sale: adoptarea primei Constitutii romanesti, Reforma electorală, Secularizarea averilor mănăstirești, Reforma agrară, Reforma învățământului.

La 2 iunie 2014, Parlamentul României a adoptat proiectul de lege prin care ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată zi de sărbătoare naţională.

 

Buzăul, care a avut onoarea de a-l întâmpina și de a-l găzdui la 6/19 februarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza, nu poate lăsa să treacă nemarcat evenimentul, chiar dacă în 2021, sărbătoarea Micii Uniri nu va fi marcată cu fastul din anii trecuți și nu se va mai organiza programul cultural-educativ ,,Hai să dăm mână cu mână la Muzeul Județean”, iar buzoienii nu se vor mai prinde în horă, pentru a marca evenimentul.

Consiliul Județean Buzău, împreună cu Muzeul Județean oferă însă buzoienilor posibilitatea de a celebra împlinirea celor 162 de ani de la Mica Unire prin organizarea unei expoziții speciale dedicată venirii lui Cuza la Buzău. Sub genericul ,,Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire”, buzoienii sunt invitați să se bucure vizitând, gratuit, expozițiile instituției de cultură, atât la sediul central, cât și la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă”, Muzeul Chihlimbarului de la Colți, Casa Memorială „Vasile Voiculescu” de la Pârscov și Muzeul în aer liber „Tabăra Măgura” – amplasat în apropierea Mănăstirii Ciolanu din comuna Tisău.

Intrarea este liberă, iar accesul este permis cu respectarea normelor sanitare impuse de pandemie.

 

Teatrul „George Ciprian” și Centrul Județean de Cultură și Artă, din subordinea Consiliului Județean Buzău vor marca, de asemenea, Mica Unire, dar actorii profesioniști nu vor mai putea reconstitui momentul sosirii delegației unioniste conduse de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la Buzău în curtea Muzeului Județean, iar buzoienii nu vor mai putea prinde în Hora Unirii alături de Domnitor, de suita sa și de oficialități, din cauza restricțiilor.

„Chiar dacă situația actuală este una deosebită, dorim să menținem tradiția de a fi împreună pe 24 ianuarie. Astfel, Teatrul «George Ciprian» și Centrul Județean de Cultură și Artă sărbătoresc MICA UNIRE – ONLINE! Evenimentul va începe la ora 10.00 cu un spectacol realizat de Tatrul «George Ciprian». Din distribuția spectacolului vor face parte Bogdan Farcaș, Cosmin Teodor Pană, Octavian Costin, Ștefan Pavel, Kostas Mincu, Catinca Nistor. Textul este semnat de Cosmin Teodor Pană, iar regia de Vlad Trifaș” – se menționează într-un comunicat al instituției de cultură.

Orchestra Centrului de Cultură și Artă, sub bagheta dirijorului Sorin Mandache, va susține un moment muzical, alături de soliștii Filofteia Drăghici și Ion Băicuș.

Spectacolele pot fi urmărite pe canalul de Youtube al Teatrului „George Ciprian” și pe pagina oficială de Facebook a instituției buzoiene de cultură.

 

Dar, să ne amintim care este legătura lui Alexandru Ioan Cuza cu buzoienii. Istoricii ne spun că, la două săptămâni după înfăptuirea „Micii Uniri“, domnitorul a luat țara „la pas”. A poposit și în vechiul târg al Buzăului unde „…buzoienii i-au făcut Domnului o primire triumfală. La Poșta Câlnău, Cuza a fost întâmpinat de o deputăție din partea junimei districtului, compusă din 200 de călăreți. În apropierea Buzăului i s-a prezentat comanda dorobanților, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prințul. După aceea, la Bariera orașului a fost primit de orășeni în mare număr și de toată treapta, unde printr-un discurs al municipalității i s-au prezentat pâinea și sarea. În aclamațiile mulțimii, Cuza a intrat în Catedrala Episcopală. Seara, atmosfera în oraș a fost feerică, totul culminând cu reținerea în oraș peste noapte a domnitorului, programul acestuia schimbându-se complet”, consemnează în „Legendele și Istoria Județului Buzău”, istoricul Gheorghe Petcu.

La plecare, înaltul oaspete e condus iarăși de numeroși călăreți și orășeni. Popasul domnitorului la Buzău a determinat schimbarea numelui principalei strazi comerciale a urbei, din Strada Târgului în Strada Cuza Vodă.

 

Despre domnitorul Unirii s-au pastrat numeroase documente istorice, dar și anecdote. În cartea lui D. Teleor, „Anecdote din viața lui Cuza-Vodă”, întâlnim texte despre viața și felul de a fi al lui Cuza: „Cuza Vodă avea obiceiul de a ieși foarte des ziua și chiar noaptea deghizat cum i se părea mai bine, și se plimba prin oraș singur sau cu vreun prieten deghizat și el. De multe ori intra în cârciumi și bea cu oamenii de rând, cerând cu insistență să i se dea vinul cu ocaua lui Cuza. Într-o zi, trecând pe lângă o santinelă, se oprește pe loc și-i zice soldatului, care mânca o ridichie cu pâine: – Mă cunoști leat?/ – Nu, domnule./ – Sunt și eu în armată./ – Ne-i fi bucătar?/ – Nu, mai mare./ – N-ei fi căprar?/ -Nu, mai mare./ -N-ei fi sergent? – Mai mare./ – N-ei fi sublocotenent?/ – Sunt mai mare!/ – N-ei fi căpitan?/ – Mai sus ceva./ – Maior?/ – Mai mare./ – Colonel?/ – Și mai mare./ – Gheneral?/ – Și mai mare, băiete./ – Aoleo, n-ei fi Vodă-Cuza?/ – Chiar el./ – Te rog, dacă e așa, să-mi ții pâinea și ridichea ca să-ți prezint arma!”

O altă anecdotă spune că „pe la 1853, Mihail Kogălniceanu stăruia pe lângă Vodă-Cuza ca să-l faca ministru și pe generalul Tell care, se știe, avea o tremurătură continuă a capului. Cuza îi făgăduia mereu lui Kogălniceanu, dar nu se ținea de vorbă. Îmbulzit de rugăminți, Cuza, ca să scape, îi spuse lui Kogalniceanu: – Mihalache dragă, am să te rog un lucru./ – Ce lucru, Măria Ta?/ – Să miști mereu din cap vreo zece minute./ – Dar pentru ce?/ – Fă-mi plăcerea și dă din cap puțin. Kogalniceanu, care era foarte intim cu Vodă, ca să-i facă plăcerea, începu să miște capul de la dreapta la stânga. Mișcă, mișcă… până ce nu mai putu. Atunci zise: – Lasă-mă, Măria Ta, am amețit./ – Dumneata ai zguduit capul două minute și te-ai amețit, dar vrei să-l fac ministru pe Tell, care mișcă din cap de treizeci de ani! Slăbește-mă, te rog!”